Interviu cu Gheorghe Raileanu, primar de Cimislia, scrie ZdG.md
Absolveste Universitatea de Medicina din Chisinau, ajunge sa profeseze meseria de medic in Orientul Indepartat, pe malul Marii Japoneze. Mai tarziu, se lanseaza in afaceri, ca mai apoi sa devina primar. De 12 ani, se afla in fruntea primariei. Caci „nu ne-am nascut pentru o anumita functie, le putem incerca pe toate in viata asta”, spune Gheorghe Raileanu din Cimislia.
In 2018, la initiativa sa, orasul Cimislia devine una din localitatile in care autoritatile locale voteaza Declaratia de Unire cu Romania. De asemenea, in Cimislia, anul 2018 devine Anul Centenarului.
— Cum ati ajuns sa profesati medicina in Orientul Indepartat, pe malul Marii Japoneze?
— Dintotdeauna, marea mea pasiune au fost calatoriile. Fiind copil, am citit aproape toata biblioteca din oras. M-au impresionat „Robinson Crusoe”, „Insula misterioasa”, de Jules Verne. De atunci mi-am dorit sa calatoresc si eu. Nu ma vedeam medic, mama a insistat sa merg la Universitatea de Medicina, ca nu cumva sa ma implic in politica si sa nu ma ia la razboi. Fiind student, am invatat cu placere. Dupa absolvire, am revenit in Cimislia, ca sa ma angajez. Am facut Facultatea de Medicina preventiva, Epidemiologie si Igiena. In Cimislia, era vacanta functia de medic pentru educatia sanitara. Am lucrat jumatate de an, apoi am administrat Laboratorul de microbiologie, timp de trei ani. Ma casatorisem intre timp si imi cumparasem casa. S-a intamplat ca ne-au demolat casa, pentru a construi alt bloc pe acea portiune de teren. Pentru a cumpara casa, imprumutasem bani, astfel, le-am cerut celor care au demolat-o sa-mi intoarca banii drept prejudiciu. Primind banii, m-am gandit ca e o buna oportunitate de a-mi implini visul – cel de a calatori. Am scris scrisori in vreo sase regiuni din URSS si din Orientul Indepartat si am primit invitatie din Sahalin si din regiunea Primorsk. Am acceptat ca plec la Primorsk. Impreuna cu familia, am fost invitat in Orientul Indepartat. Doua luni am stat la hotel, apoi ni s-a oferit apartament. Acolo am lucrat trei ani. Eram considerat om din Occident. Deseori, eram privit ca un neamt pentru ca, intr-adevar, era dezordine atunci in Rusia. Eram unul dintre putinii care lucram dupa reguli. Locuiam la 5 km de malul Marii Japoneze. Sambata, duminica, mergeam ori la mare, ori la munte. Vizitam locuri care nu erau vizitate de multi dintre cei stabiliti acolo. Ne amintim cu placere de taiga, de acele timpuri.
— Cu ce va ocupati acolo?
— Pe atunci, era putin personal calificat. Doar eu si seful Laboratorului de microbiologie aveam studii superioare. Munca mea de baza constituia prevenirea maladiilor, dar eram pregatit pentru mai multe domenii: protectia mediului, produsele alimentare, igiena muncii, pesticidele. Eram considerat cel mai dur medic de acolo. Fara sa stiu, l-am amendat pe cel mai influent om din regiune. In calitatea mea de sef sanitar, l-am amendat, pentru ca a construit o gradinita fara a fi coordonata cu noi si nu tinuse cont de orientarea catre soare. N-a respectat mai multe conditii obligatorii. Am intocmit un proces verbal de constatare a neregulilor. Nu a avut incotro – s-a subordonat cerintelor.
— De ce v-ati intors?
— M-am intors pentru ca mama mea se imbolnavise. Surorile mi-au scris sa revin acasa, in caz contrar, nu ma mai recunosc ca frate.
— Revenit acasa, cum ati gasit sistemul medical de aici?
— Cand am revenit, aveam impresia ca ma sufoc. Acolo era mai multa democratie. Nu puteam sa nu observ aroganta, infumurarea unora. Cine detinea o functie, se considera om mare, ceea ce nu observasem in Orientul Indepartat. Repede am inteles si faptul ca, daca nu erai membru al Partidului Comunist, nu puteai influenta starea lucrurilor. Trebuia sa muncesc. Am acceptat functia care mi s-a propus, cea de medic-sef. Ma ocupam de igiena in cazul gestionarii pesticidelor si de protectia plantelor. Mai tarziu, am facut specializare si pe igiena radiatiei, ca sa putem supraveghea si acest fenomen. Cand se intamplase accidentul de la Cernobil, eu am facut toate masurarile. Am supravegheat regimul din spital – regimul antiepidemic.
— Vorbiti cu atata pasiune despre medicina… Totusi, dupa 15 ani, v-ati lasat de medicina si v-ati lansat in afaceri. De ce?
— Nu am trecut brusc de la medicina la afaceri. Mereu am fost preocupat de democratie. Inca de pe atunci, din 1989, mi-am zis ca trebuie sa facem Unirea. Cand au fost alegeri in Parlamentul URSS, am fost persoana de incredere a lui Eugen Doga. Oameni din Cimislia au fost la Doga acasa, i-au solicitat sa candideze din partea raioanelor Cimislia si Basarabeasca. Eu il insoteam peste tot. Apoi, s-au organizat alegeri locale si mi-am inaintat candidatura, am fost ales presedinte de raion. Am decis sa las medicina pentru ca am acceptat sa fiu presedinte de raion. Am lucrat mai bine de un an, dar m-am convins ca nu sunt inteles. Idealurile mele erau mai presus de interesele altora. Ma apucasem si de economie, mi-am urmat studiile la Facultatea de economie cu frecventa redusa. Se facuse o reforma prin care se lichidase functia de presedinte de raion. Am plecat din functie. In perioada urmatoare, ajung sa muncesc la Ministerul Sanatatii, dar nu pentru mult timp. In 1992, am mers ca voluntar Transnistria. Revenit acasa, dupa razboi, am incercat sa ma restabilesc la munca, dar nu-mi reusea. M-am angajat la o ruda de a mea, avea moara si oloinita in constructie. Am lucrat ca hamal, maturator, tehnolog, lacatus, sudor, tractorist si ca vicedirector. Acolo am prins ce inseamna economia reala din R. Moldova. Am lucrat pana in 1997. Proprietarul era uituc si zgarcit, imi platea 160 de lei pe luna. Atunci a fost a doua cotitura din viata mea – am hotarat sa ma lansez in afaceri. Am imprumutat 300 de dolari, tot de la el si am inceput peripetiile. Desi am inceput o afacere, nu am parasit medicina. Comercializam aparate de uz medical – aparate de masurat tensiunea arteriala, reprezentam o firma din Petersburg. Intr-o perioada destul de scurta, am devenit unul dintre cei mai prosperi agenti economici. Mai tarziu, m-am lansat in producerea bastoanelor si carjelor pentru invalizi. Catre anul 2005, eram pe primul loc la plata impozitelor printre intreprinderile mici in Cimislia. M-am convins ca poti face afaceri legal, doar trebuie sa muncesti foarte mult si sa fii ingenios. In functia de primar, am acelasi principiu – respectarea cadrului legal, fara a accepta subordonare politica. Poate mai lent, dar poti reusi, chiar daca nu-ti da nimeni bani. Avantajul e ca, astfel, inveti sa lucrezi cu mijloace locale, folosindu-le argumentat.
— Ati venit la Primarie ca sa transformati Cimislia intr-un centru economic prosper. V-a reusit? Cum?
— In 2007, am decis sa particip la alegerile locale din cateva considerente: am experienta politica, am experienta in economie si, nu in ultimul rand, am fost martor al evenimentelor din Gagauzia, de promovare a separatismului. M-am gandit ca as putea contribui la rezolvarea acestei probleme, facand din orasul Cimislia un pol important politic. Recunosc, nu am prea reusit. O perioada am facut-o pe intermediarul intre Mircea Snegur si cei din Gagauzia, dar multe nu s-au miscat din loc. Mi-am dorit sa fac din Cimislia un punct economic mai puternic decat orasul Cantemir. Din start, mi-am propus ca voi realiza totul fara coruptie, fara grupuri de interese. Rezultatul a fost – cinci dosare penale in primul mandat. Au incercat sa ma anihileze. In primul mandat nu am facut, practic, nimic pentru comunitate. Am candidat pentru a doua oara, doar pentru ca imi era rusine sa dau ochii cu oamenii, trebuia sa le demonstrez ca pot face mai multe pentru comunitate. Ma gandeam ca ma vor vota putini, eram pregatit pentru un scor rusinos, dar nu puteam pleca asa. Am ramas surprins, constatand ca oamenii m-au votat. Am inteles ca ei ma apreciaza pentru pozitia mea si pentru faptul ca stau la straja intereselor lor. Prima data nu eram membru de partid, a doua oara am candidat fiind membru al PLDM. Chiar partidul m-a inaintat contracandidat. Si acum sunt membru al PLDM.
— 12 ani in fruntea Primariei, care-i secretul unui mandat atat de indelungat?
— Nu stiu, in primul an, am elaborat strategia, punctele de baza pe care le urmez si acum. Avem prima Fabrica de prelucrare a laptelui de oi – producerea branzei, iaurtului din lapte de oaie. Am reparat drumurile in piata si incepem constructia unei zone de comert cu animale vii. De mai multi ani, promovez ideea constructiei unui lac de acumulare a apei pe raul Cogalnic. Am inceput realizarea conceputului privind zona istorica a orasului Cimislia. Ne propunem sa avem si o Gradina Botanica in Cimislia.
Nu stiu care ar fi secretul si nici daca localnicii traiesc mai bine. Poate am facut mai mult confort in raion. Nu i-am obstructionat pe agentii economici, isi continua activitatea. Cu ce am putut, i-am ajutat. Am facut zone de agrement, in Casa de cultura – reparatie. Se organizeaza discoteca familiei – sambata, duminica. N-am influentat mult nivelul de viata. N-am majorat impozitele.
— Si atunci, din ce traieste si se dezvolta o comunitate, din ce bani, cum ii faceti si la ce va ajung?
— Facem economii, gasim diferite metode. Cand am preluat functia de primar, am identificat unde sunt cele mai mari cheltuieli. Domeniul asigurarii cu caldura, costul gazelor. Am constatat ca functionau trei centrale termice foarte mari, pe care le-am si inchis. Centrala termica care putea asigura cu caldura vreo 4000 de oameni, asigura doar 70. Nu era rentabila. In blocurile de locuit, majoritatea preferau sa aiba incalzire autonoma. Si am decis sa le inchidem. Lumea s-a speriat, dar le-am explicat care-i problema si le-am cumparat camine electrice. Le-am sugerat sa-si faca centrale termice. Cand am ajuns in functie, Primaria avea o datorie de 3 milioane de lei. Curatenia prin oras implica cheltuieli foarte mari, am introdus taxe pentru serviciile de salubrizare. Am format un grup la Primarie, unde lucreaza vreo sapte oameni si aceasta echipa, in fiecare zi, incepand cu ora 5 dimineata pana la 7-8 au grija ca orasul sa fie curat. Am capatat o economie de trei ori mai mare. Avem si o echipa la primarie, specializata in elaborarea si implementarea proiectelor. Unde e posibil, combinam astfel lucrurile ca sa nu facem risipa de bani.
— Va declarati unionist convins si v-ati manifestat sustinerea pentru Maia Sandu, care nu promoveaza unionismul. Vedeti vreo divergenta cu Maia Sandu in acest sens?
— Personal, cred ca toata lumea cu discernamant, pana la urma, va promova unionismul. Asta e convingerea mea. Trebuie sa facem Unirea, care e cea mai simpla, mai putin dureroasa cale de a intregi neamul si de a deveni mai puternici, sub aspect economic si cultural. Sunt convins ca Plahotniuc nu era nici unionist, nici in Rusia nu ne-ar fi dus. Am fi ajuns cu el intr-o barca sparta, la mijlocul unui lac, fara iesire la mal. E nevoie de vointa politica si sa fim suverani, patrioti. Noua guvernare si-a asumat asta, cel putin asta declara.