Si-au luat pensulele si vopselele si au iesit la aer liber. Viitorii pictori, care invata la Colegiul de arte plastice din capitala si-au instalat sevaletele in strada. Trecatorii nu s-au putut abtine si s-au oprit sa urmareasca procesul.
Pret de cateva ore, un segment al strazii Vasile Alecsandri din centrul capitalei s-a transformat in atelier de pictura. Echipati cu paleta de culori, panza si pensulele, studentii au fost provocati sa transpuna in pictura Catedrala Inaltarea Domnului, veche de peste doua sute de ani.
Veaceslav BACHITCHI, PROFESOR LA COLEGIUL REPUBLICAN DE ARTE PLASTICE ALEXANDRU PLAMADEALA: ”Este una dintre cele mai frumoase biserici din oras, pe care le-au vazut si Stamati, Negruzzi si Puskin, toti oamenii de cultura. 01:40-”Bisericile au o proportie dumnezeiasca, cupola, cladirea, este intr-o armonie cu natura.”
“Cel mai important este sa atragi atentia la pete. Cand te uiti la lucrare trebuie sa intelegi care unghi e mai luminos si care mai intunecat. Artistul trebuie sa inteleaga ca face o proiectie in lucrarea sa.”
Alexandru spune ca anume libertatea in exprimare este cel mai important lucru pentru artist. Isi doreste sa calatoreasca mult, iar in drumul sau sa-i invete si pe altii arta de a manui pensula si culorile.
”Acesta nu este realism, e mai mult exprimarea emotiilor si sa ilustrezi care este dispozitia la moment, deoarece de asta depinde ce pictura reusesti sa faci.”
Elizaveta si-a gasit inspiratia si unghiul potrivit, asezata pe iarba verde.
”In primul rand trebuie sa-ti fie comod. Am visat sa fac pictura de cand ma tin minte.”
Tinerii artisti au blurat din peisaj masinile parcate peste tot si ambuteiaje si au scos frumosul in fata, pentru a avea o lucrare care sa transmita cat mai multa emotie. Rezultatele urmeaza sa fie supuse criticilor si notate, spune profesorul elevilor. Are un singur regret, ca pictorii nu sunt sustinuti de autoritati.
Veaceslav BACHITCHI, PROFESOR LA COLEGIUL REPUBLICAN DE ARTE PLASTICE ALEXANDRU PLAMADEALA: ”Acesta e un cosmar. Ministerul Culturii cu asta nu se ocupa, pictorii traiesc cum pot. Cu 20 de ani in urma noi aveam 7-8 studenti pe un loc, acum avem insa sunt 10 locuri, iar oameni cinci.”
Atelierul deschis in plina natura a intors privirile trecatorilor. Unii s-au apropiat de studenti si le-au pus intrebari.
”Intreaba ce facem si de ce. Nu inteleg la inceput de ce sunt aici, cand le explicam, se uita si admira.”
“Fiului ii place sa deseneze si am decis sa urmarim. E frumos, un stim neobisnuit, cu lopatica.”
Viitorii pictori spun ca vor mai face asemenea escapade in aer liber.