Alegerile vin si se duc, primarii se schimba, iar nevoile oamenilor raman aceleasi. In multe localitati din Moldova, satenii vor aceleasi lucruri, unele elementare – apa la robinet, sistem de canalizare si locuri de munca. Viseaza si ei la un trai ca-n tarile europene, dar sunt constienti ca ramanem cu mult in urma civilizatiei. Obositi de saracie, oamenii spun ca nu mai au incredere in vorbe fara fapte.
Natalia GINGA, REPORTER PRO TV: „Suntem in satul Delacau, din raionul Anenii Noi - o localitate pitoreasca, amplasata pe malul Nistrului. Pana aici - toate bune si frumoase. Dar iata cum arata intrarea in sat – drumurile sunt pline de gropi si greu accesibile. Pana si cu o caruta este greu sa te deplasezi.“
„Drumurile trebuie sa fie ca lumea. Vedeti cum sunt aici, primarul de mult tebuia sa le faca, ca sa nu fie denivelari.”
„Unde-s santuri – mergem mai incet, pe unde drumul e mai bun, mai iute. Asta e!”
„Speram ca in viitorul apropiat sa se faca drumurile, mai ales cel de la Serpeni spre noi, ca e jale mare.”
Primarii se mai schimba, dar drumurile raman la fel, se plang oamenii.
„Ce sa facem, bine ca nu e glodul pana la genunchi, cum vad prin alte sate.”
Satul Delacau, aflat la 60 de kilometri de Chisinau, face parte din cele 40 la suta dintre localitatile din tara, care nu sunt conectate la reteaua publica de apeduct si canalizare. Astfel, mos Ion, la ai sai 76 de ani este nevoit sa care apa de la fantana.
„E rece ca gheata.”
Ion VICOL, LOCUITOR AL SATULUI DELACAU, ANENII NOI: „Aici toti au fantana in curte, acesta are, acela are. Au fost 4 fantani artizanale, 4, dar s-au distrus toate.”
Natalia GINGA, REPORTER PRO TV: „Astfel, oamenii au fost nevoiti sa gaseasca o solutie. Gospodarii si-au construit cate o fantana in curte, de unde pompeaza apa.”
O astfel de fantana are si matusa Eugenia, doar ca apa miroase urat si este greu de baut, recunoste femeia.
„E burcuta, deoarece fantana e sapata la 40 de metri adancime.
-Cum o beti?
– Cand o scoatem, miroase urat, dar daca mai sta, atunci nu.”
Nici locuri de munca nu sunt in localitate, iar tineretul demult a plecat, spun oamenii.
„E greu, nu ai unde sa mergi sa lucrezi. Sunt dusi toti si nu mai e nimeni in sat.”
„Ce fel de schimbari sa avem in acest Delacau, daca suntem intr-o gaura. Nu exista nici o afacere aici.”
„Tineret nu este, iata de ce este nevoie. Nu are cine munci. Tinerii au plecat peste hotare si au ramas doar noi, doi pensionari garboviti si vai de capul nostru.”
Batranii asteapta iarna cu ingrijorare. Unii au reusit sa isi cumpere cateva lemne de foc, altii mai zabovesc, pentru ca nu au cu ce.
„Cinci mii de lei am dat pe lemne.
- Ati strans bani?
– Da, din pensia de 2.000 de lei.”
„Am pensia 2600 de lei si atat.
– Va ajunge?
– Cum sa nu, nu imi ajunge.”
Obisnuiti cu nevoile si saracia, dar si cu primarii care vin si pleaca, locuitorii din Delacau nu mai cred in promisiuni electorale.
„Fiecare se lauda ca voi face asa, iar eu voi face asa. Eu deja nu mai am inredere in omul care va veni.”
„Sa ne mai mareasca pensia, sa ne dea compensatii pentru lemne, medicamentele sa le ieftineasca, pentru ca toti stam pe medicamente.”
„Trebuie de dus la alegeri. Daca nu vom alege, nu vom avea. Cum n-ar fi el, trebuie sa alegem.”