Razboiul izbucnit exact acum 4 luni i-a silit sa fuga din Odesa si sa inceapa o noua viata la tara, in Moldova. Este istoria unei familii, formate dintr-o ucraineanca si un moldovean, care la randul lor au devenit si ei gazde pentru alti refugiati. S-au stabilit in satul Rascova, in casa parinteasca a barbatului, unde si-au amenajat o gradina si si-au creat un camin in care isi cresc copiii in liniste. Nu indraznesc sa-si faca planuri de viitori si traiesc cu ziua de azi, dar isi doresc cu toata fiinta sa fie pace ca sa poata revini in Ucraina.
Tatiana si Vadim Branza au venit din Odessa, la doua zile de la izbucnirea razboiul. Locuiesc acum in casa parinteasca a lui Vadim, din satul Rascova.
Vadim BRANZA, LOCUITOR AL SATULUI RASCOVA: " Ne simtim altfel, prima saptamana, era altfel, voiam mai mult in Odessa, acum e ca acolo, ca acasa."
Vadim a locuit in Ucraina 15 ani. Acolo si-a intalnit dragostea, pe Tatiana, cu care are acum doi copii, Chiril si Daria. S-au cunoscut la mare, in Odesa. Ce doi duceau o viata linistita in orasul ucrainean, el facea mobila, iar ea era manichiurista
Tatiana BRANZA, REFUGIATA DIN ODESSA: "La plaja, eu locuiam langa plaja. Ne plimbat seara mereu."
Cand a inceput razboiul, orasul a fost cuprins de o liniste ingrozitoare, iar exploziile care se auzeau din departare i-au convins ca trebuie sa plece.
Tatiana BRANZA, REFUGIATA DIN ODESSA: "Peste tot dainuia linistea. Cand ne-am trezit, orasul este unul zgomotos dimineata, oamenii merg la munca, masinile, microbuzurile. Atunci insa era o liniste ingrozitoare."
A urmat apoi cel mai lung drum din viata lor, presarat de frica si stres.
"Cel mai lung drum, mergeam un metru 15 sau 20 de minute asteptam. Nici nu am apucat sa luam lucruri, cum era geanta asa am luat-o. Mama ne-a pus o paine si apa."
La sfarsit de iarna au ajuns intr-o casa rece, in care nu a mai locuit nimeni de 3 ani. Au adus-o in ordine si au incalzit-o, iar in scurt timp, locuinta s-a umplut de alti refugiati care cautau un acoperis deasupra capului si o masa calda.
In timp, viata lor de la sat a inceput sa prinda mai culoare. De indata ce s-a incalzit afara, si-au amenajat o gradina cu de toate, rosii, ardei, castraveti, morcovi, zmeura sau pepeni.
" Pamantul era foarte dur, am inceput sa il pregatesc pana venea Vadim cu cartofii."
Dupa munca a venit si rasplata, de care sunt acum foarte mandri.
Vadim BRANZA, LOCUITOR AL SATULUI RASCOVA: "Totul e pus de mana noastra, udat, stropit de gandaci. “
"Vom face conserve acum, trecem la urmatoarea etapa."
Nu trece insa nicio zi fara ca sotii sa-si sune rudele ramase in Odesa, parintii Tatianei.
"- Cum este in Odessa
- O zi linistita, in alta zboara rachetele!"
Elena, LOCUITOARE A ORASULUI ODESA: "Ne este dor, cand erau aici si deodata, casa este goala, nimeni nu face galagie."
Serghei, LOCUITOR AL ORASULUI ODESA: "Si bunicului ii este dor, da nu-mi dau voie sa vin la ei. Inca nu are 60 de ani."
Familia alege sa traiasca si sa se bucure de prezent. Fiul lor, Chiril merge la gradinita din sat, iar Vadim si-a gasit de lucru in localitate. Acum munceste la lucrarile de reabilitare ale unei case batranesti, in care urmeaza sa se mute cativa ucraineni.
Vadim BRANZA, LOCUITOR AL SATULUI RASCOVA: "Vrem sa ne intoarcem, insa nu avem de lucru. Sa traim cu aceste rachete. Cel ma ingrozitor este pentru copii. Nu are sens sa facem planuri, pentru ca intr-o clipa totul s-a schimabat. Traim ziua de azi."
La patru luni de cand a izbucnit razboiul in Ucraina, Republica Moldova gazduieste in continuare aproimativ 90 de mii de ucraineni, dintre care aproape jumatate sunt copii.