Razboiul le-a pus in fata o mare provocare, testandu-le rabdarea si empatia. Vorbim despre moldovenii care au venit in ajutorul refugiatilor din Ucraina si care au devenit protagonistii unui documentar lansat - VIDEO

"La ora 5 dimineata aud bubuituri. 
- Cand am privit spre curte, era plin de masini.
- Noi stim ce inseamna asta.
Asa era un haos initial, apoi am devenit o familie."

“O tara mica cu o inima mare” este titlul filmului documentar care ilustreaza povestea a 8 gazde care si-au oferit casele, mesele si inimile, poporului ucrainean.

"Pacea e despre tot. Sanatate, noroc, succes, totul. Noi suntem mici mici, dar acest mic ajutor poate a fost cuiva de folos.  
Echipa de filmare a mers la 5 pensiuni din tara, de unde a cules povesti impresionante pline de compasiune, durere si speranta, in acelasi timp.

"Toti oaspetii sunt la fel...nu conteaza cati bani au in buzunar. Poate culturile sunt diferite, dar esenta este aceiasi."

Olesea Cojocaru administreaza o pensiune la Butuceni. Din prima zi a razboiului, locatia s-a umplut de ucraineni, iar angajatii s-au pomenit intr-o situatie de criza.

Olesea COJOCARU, ADMINISTRATOR ECO RESORT BUTUCENI: “Ca sa intelegi, in zona spa am pus fan si niste cearsafuri. Am incalzit podeaua, am facut ce am putut. “

Cientii fideli ai pensiunii, dar si unii agenti economici s-au implicat si le-au oferit o mana de ajutor angajatilor, care timp de trei luni au facut tot ce le-a stat in puteri pentru a-i sustine pe ucrainenii refugiati acolo.

Olesea COJOCARU, ADMINISTRATOR ECO RESORT BUTUCENI: "Fiecare om care venea la pensiunea venea cu problema lui, fie ca i-a luat foc casa, a decedat s-au imbolnavit, dar ne-am dat seama ca nu trebuie sa lasam mainile in jos. Abia dupa ce au plecat, am realizat groaza prin care treceau ei."

In timp, panica, groaza si frica s-au transformat in liniste, afectiune si sustinere. Refugiatii si-au gasit o noua casa si au prins curaj sa o ia de la capat.

Olesea COJOCARU, ADMINISTRATOR ECO RESORT BUTUCENI: "I-am angajat intr-un fel, ne ajutau la bucatarie, la lucrari in camp si i-am achitat ca sa-si cumpere bilete spre Germania sau Polonia."

Prin aceiasi experienta a trecut si Ana Statova, proprietarea unei pensiuni din Gagauzia.

Ana STATOVA, PROPRIETAR PENSIUNE DIN GAGAUZIA: "Cand a venit asta, noi eram obisnuiti sa intampinam oameni care rad, de data asta  veneau musafiri plangand, care aveau nevoie de ajutor, sa fie directionati. Am inceput sa iau decizii repede, fara a ma panica. In acea zi i-am scos pe toti la munca, tinerii care dansau la noi, chelnerii."

Cu o capacitate de 23 de locuri, pensiunea a gazduit cel putin 50 de oameni.

Ana STATOVA, PROPRIETAR PENSIUNE DIN GAGAUZIA: "Am incercat sa-i linistesc, sa-i imbratisez, am plans impreuna, dar stiam ca trebuie sa-i ajut. Sigur ca au fost speriati, nu este o situatie ordinara si trebuia sa actionam imediat."

Filmul documentar a fost realizat de doua tinere regizoare de la noi.

Daniela DONICI, COREGIZOAREA FILMULUIDOCUMENTAR “O TARA MICA CU O INIMA MARE”: "Eu faceam interviurile si erau mereu lacrimi. Am ales sa spunem o povestea adevarata despre ospitalitatea moldoveneasca, de obicei se inventeaza aceste povesti in spot-uri. De data asta nu a fost nevoie."

Lucia LUPU, COREEGIZOAREA FILMULUI DOCUMENTAR “O TARA MICA CU O INIMA MARE": " Mesajul comun este ca pacea este cea mai sfanta si avem nevoie de ea pentru ca sa le avem pe restul."

Filmul documentar a fost sustinut de catre Asociatia Nationala pentru Turism Receptor si Intern si finantat de USAID si a costat in jur de 15 mii de euro.

Natalia TURCANU, DIRECTOR EXECUTIV ANTRIM: "Vrem sa transmitem acest mesaj celor care ar fi interesati sa vina in Republica Moldova si sa experimenteze, sa simta din aceasta ospitalitate.”

Filmul documentar face parte din campania de tara “A small contry with a big heart” si urmeaza sa fie proiectat la festivalul “Seri de cronograf”, dar si la alte festivaluri internationale.