Tatal i-a murit de un atac de cord in urma unei explozii. Atentatele sunt un lucru obisnuit in aceasta tara macinata de conflicte intre triburi, intre talibani, forte rebele sau guvernamentale.
Sanjar (nume fictiv, pentru a-i proteja pe membrii familiei ramasi in Kabul – n.r.) locuia pana in toamna anului trecut in Kabul, capitala Afganistanului, impreuna cu mama sa, cu doi frati si trei surori.
Unul dintre frati, cel mijlociu, suferea de o inflamatie a creierului, care necesita tratament ce depasea posibilitatile din Afganistan.
Sanjar a gasit sprijin pentru tratament intr-un spital militar francez din Kabul. De atunci, a intrat in vizorul autoritatilor afgane, care l-au chemat sa dea declaratii. A fost somat sa se prezinte la autoritati pentru explicatii, amenintandu-l ca altfel il ucid.
„in acel moment am inteles ca, daca mai stau in Afganistan, cu familia mea, intr-o zi ma vor omori, in drum spre universitate, in drum spre locul de munca, ei ma vor omori. Acesta a fost motivul principal pentru care am plecat din Afganistan. Mama mea a fost foarte nefericita, dar a spus ca, daca nu plec, va ajunge sa ma vada ucis in fata ei. Este foarte dificil pentru orice mama sa traiasca cu idea ca fiul ei va fi ucis intr-o zi, nevinovat”, povesteste Sanjar.
S-au sfatuit si au decis sa vanda casa in care locuiau cu totii, iar cei trei frati sa fuga in Europa.