Regiunea transnistreana in vizorul Raportului de tara al Departamentului de Stat al SUA

Tortura, tratament inuman si degradant. Conditii de detentie. Lipsa accesului in locurile de detentie:

Potrivit promolex.md, in regiunea transnistreana s-au raportat acuzatii de tortura si tratamente inumane si degradante in centrele de detentie, inclusiv refuzul asistentei medicale si izolare prelungita. Nu exista un mecanism cunoscut pentru a investiga presupusele acte de tortura ale „fortelor de securitate” din regiune. Organele transnistrene „de aplicare a legii” nu au raportat public nicio investigatie sau urmarire penala pentru tortura sau tratament inuman din partea „fortelor de securitate” transnistrene in cursul anului.

Totodata, conditiile in inchisori si centrele de detentie au ramas precare, iar maltratarea detinutilor a ramas o problema majora. Majoritatea celulelor de detentie preventiva nu aveau paturi personale pentru persoanele detinute si toalete, o conditie pe care „ombudsmanul” transnistrean a calificat-o drept o „incalcare a demnitatii umane”. Administratia de facto a continuat sa interzica accesul pentru evaluarea independenta a conditiilor centrelor de detentie.

ONG-urile de pe ambele maluri ale Nistrului au raportat ca administratia de facto le-a refuzat accesul in inchisori. OSCE a avut un acces extrem de limitat la detinuti. Vizita din iunie a unui medic OSCE la locul de detentie al lui Oleg Horjan a avut loc dupa numeroase solicitari fara raspuns din partea OSCE si a fost singurul exemplu raportat de astfel de vizita in cursul anului. Solicitarile OSCE de acces la alti detinuti din stanga Nistrului cu probleme serioase de sanatate au continuat sa fie ignorate, inclusiv in cazul lui Adrian Glijin. Nu au existat rapoarte privind vreo monitorizare independenta a centrelor de detentie din regiunea transnistreana.

Arestari arbitrare:

In regiunea transnistreana s-au raportat frecvent arestari si detentii arbitrare. Administratia de facto s-a implicat cu impunitate in arestarea si detentia arbitrara, aceasta fiind o problema semnificativa. De exemplu, doi cetateni moldoveni, Adrian Glijin si Stanislav Minzarari, au fost arestati de administratia de facto in octombrie 2020 si acuzati de spionaj, actiune considerata de societatea civila si ONG-urile pentru drepturile omului ca fiind motivata politic.

Intr-un interviu, „ministrul de externe” al regiunii transnistrene, Vitali Ignatiev, a ridicat posibilitatea unui „schimb de prizonieri” pentru Andrei Samonii, fost membru al militiei transnistrene, condamnat de o instanta din Republica Moldova la 15 ani de inchisoare pentru rapire si tortura, in schimbul lui Glijin si Minzarari. S-a mentionat ca Adrian Glijin avea o sanatate precara, iar OSCE a cerut in mod repetat sa-l viziteze cu un medic. Pana la sfarsitul anului, administratia de la Tiraspol nu au raspuns solicitarii.

Arestarile arbitrare, in special in cazul persoanelor care au criticat administratia de facto, au ramas, de asemenea, o problema semnificativa.

De asemenea, avocatii din regiunea transnistreana au raportat ca administratia de facto a refuzat in mod regulat persoanelor acuzate dreptul la un avocat ales de ei si ca procesele au fost adesea tinute in secret, fara anuntarea publica a acuzatiilor. De exemplu, procesul lui Adrian Glijin a fost tinut in secret, iar cazul lui a fost clasificat de administratia de facto drept secret de stat din cauza acuzatiilor de spionaj. Procesele pentru cei care au fost arestati in mod arbitrar pentru exercitarea libertatilor fundamentale si criticarea administratiei de facto au continuat sa se desfasoare cu usile inchise.

Libertatea de exprimare. Libertatea presei si cenzura:

In regiunea transnistreana libertatea de exprimare a continuat sa fie reprimata.  Administratia de facto a continuat sa implementeze o Strategie pentru combaterea extremismului pentru anii 2020-2026, care ofera instrumente suplimentare pentru a reduce la tacere disidenta si a reprima in continuare libertatea de exprimare, completand „legea” existenta din 2007 privind combaterea activitatilor extremismului. Mai multe persoane s-au confruntat cu acuzatii in temeiul „legii anti-extremism” pentru ca au criticat public administratia de facto in cursul anului.

De asemenea si libertatea presei in regiunea transnistreana a ramas o preocupare majora. Pe parcursul anului, Freedom House a evaluat din nou mass-media din regiune ca „nu este libera”. Canalele de televiziune si posturile de radio din stanga Nistrului sunt reglementate de „serviciul media de stat” si „serviciul de telecomunicatii de stat”. „Serviciul media de stat” supravegheaza mass-media si politica „de stat” in sectorul informational.

Chiar si jurnalistii din stanga Nistrului, au practicat in mod similar autocenzura si au evitat sa critice administratia de facto, obiectivul secesionistilor de independenta, „politica externa” sau orice ar fi considerat „extremist” in cadrul Strategiei de Combatere a Extremismului 2020-2026, pentru a evita represaliile „oficiale”.

Violenta domestica:

Violenta domestica fara „vatamare corporala substantiala” (cum ar fi fracturile sau comotia) ramane o contraventie administrativa, nu penala, care se pedepseste doar cu amenda. Supravietuitoarele violentei domestice din regiunea transnistreana nu sunt protejate de „lege”, care nu are o definitie a violentei domestice si nu permite diferentierea cazurilor de violenta domestica de alte infractiuni. Acest fapt a dus la absenta statisticilor oficiale privind numarul de violente domestice si a cazurilor de violenta. Potrivit ONG-urilor locale, la 31 octombrie, linia telefonica de incredere pentru prevenirea violentei domestice a inregistrat 1.340 de apeluri. Administratia de facto nu au intreprins deseori nicio masura atunci cand femeile erau batute de agresori barbati.

Persoanele intern stramutate:

Legislatia nationala nu defineste conceptul de persoane stramutate intern (PSI), iar autoritatile nu raporteaza date oficiale despre PSI. Cu toate acestea, ONG-uri precum Promo-LEX si un raport al Consiliului Norvegian pentru Refugiati din 2004 au estimat ca aproximativ 130.000 de persoane au fost stramutate de conflictul din 1992 in regiunea transnistreana. Administratia de facto au refuzat accesul veteranilor moldoveni ai conflictului din 1992 in regiune. Guvernul Republicii Moldova a notat trei cazuri in cursul anului in care administratia de facto a emis ordine de expulzare pentru veteranii al caror domiciliu permanent era situat pe teritoriul controlat de catre administratia de facto a regiunii transnistrene.

Alte constatari ale raportului se refera la situatia scolilor cu predare in limba romana, libertatea de circulatie, de intrunire si asociere, dar si alte aspecte importante ale drepturilor omului.