Soarta nu a fost blanda cu el. Este povestea lui Radu Uncu, un tanar care ne demonstreaza ca iti poti invinge conditia fizica si te poti bucura de viata - VIDEO

Radu Uncu are 25 de ani. S-a nascut perfect sanatos, ne-a povestit el.

Radu UNCU: „M-am imbolnavit la varsta de 6 ani si pana in prezent nimeni nu stie ce anume am.”

Era exact varsta la care urma sa mearga la scoala, dar din cauza problemelor de sanatate pe care le avea a fost nevoit sa-si faca studiile acasa. Ii placea sa invete, iar in clasa a 5-a chiar a mers la scoala.

Radu UNCU: „Cand am ajuns la scoala cu toti, am observat ca sunt destept.”

Profesorii au observat ca poate, asa ca cereau multe de la el.

Radu UNCU: „Cu toate acestea, am aflat ca pe plan social sunt in urma fata de colegii mei si in primii doi ani de scoala, mi-a fost cam dificil sa comunic cu ei.”

Cand a ajuns in liceu, a suferit doua operatii, iar la lectii nu a mai putut merge. S-a intors la studiile acasa.

Radu UNCU: "Nu cred ca sunt un om care sa spuna ca anii de liceu au fost cei mai frumosi ani din viata. Cum a spus Bacovia: „Liceu – cimitir al tineretei mele.” Dar, sa nu fiu sumbru, am avut si lucruri frumoase in liceu.”

A invatat multe lucruri noi si si-a facut mai multi prieteni cu care tine legatura si astazi. Tot in anii de liceu a inceput sa scrie versuri.

Radu UNCU: „Am avut marele noroc sa am un profesor de limba romana deosebit in acea perioada care mi-a trezit interesul pentru literatura. Si practic, datorita lui, am inceput sa citesc si sa scriu versuri si proza.”

La absolvirea liceului, avea deja doua carti de poezii tiparite. Astfel si-a indeplinit un vis pe care-l avea din copilarie.

Radu UNCU: „Ca numele meu sa apara pe o carte sau pe cateva.”

Iar media inalta i-a permis sa-si indeplineasca inca un vis, sa mearga la universitate si anume la farmacie. Intre timp,a mai tiparit cateva volume de poezii si a inceput sa faca sport. 

Radu UNCU: „Am inceput sa frecventez si sala de forta si peste un timp si bazinul. Dupa un timp, am inceput sa ma simt nu foarte bine daca nu practicam sportul regulat.”

Astfel, zilele lui Radu incepeau de la ora 5 dimineata. Mergea la inot si dupa la universitate, iar dupa ce a absolvit, deja la munca. S-a angajat la o companie farmaceutica privata si spune ca-i place mult ceea ce face. Nu mai are rabdare sa se termine pandemia pentru ca mai are multe planuri. Se pregateste de lansarea a doua carti la care a muncit . Apoi va continua sa-si implineasca visul de a calatori prin toata lumea.

Radu UNCU: „Imi este dor de sport, ca jucam si biliard, si tenis de masa, de asemenea si de campionatele sportive pe care le urmaream la TV. Dar si sa plec la teatru, concerte, opera, balet.”

A avut si momente cand s-a simtit discriminat, dar asta nu l-a demotivat. Fiind mic, unii copii il trimiteau sa se joace in alta parte. Atunci il durea, acum trateaza totul cu umor.

Radu UNCU: „Cand merg cu bastonul, ma simt de parca as fi doctor House.”

Acum, cel mai greu ii este deseori sa prinda un microbuz cand circula cu transportul public. Uneori poate sa astepte chiar si mai mult de o ora, ne-a spus el.

Radu UNCU: „Sunt clipe cand microbuzul, pur si simplu, trece pe langa mine, fara sa se opreasca. Cred ca soferul vede ca sunt cu bat si crede ca o sa piarda timpul sa se opreasca.” 

Nu mai obesrva privirile oamenilor de pe strada, s-a obisnuit. Spune ca este fericit, apropiatii sai il sustin, iar alaturi de prietenii lui nu se mai simte diferit.