In luna iulie va povesteam istoria Sofiei din Cubolta. Micuta de doi ani, care avea nevoie urgent de 51 de mii de euro pentru un transplant de ficat. Dupa doua luni, va spunem ca fetita s-a tratat si a scapat de pansamente si durere. Iar aceasta datorita mobilizarii voastre, care a facut posibila colectarea unei sume cosmice intr-un timp record.
Pentru viata Sofiei s-a strigat "motor” in luna august, iar de atunci fericirea ei si a familiei ei nu mai stie de pauza.
Totul s-a schimbat radical dupa operatia la ficat. Desi initial si-au facut valiza cu gandul ca va urma un transplant, pana la urma, medicii au reusit sa-i salveze o parte chiar din ficatul ei.
Cristina GAINA, MAMA: ”Cea mai mare bucurie ca nu trebuia de facut transplantul, era un risc. Am scapat de dren, de pansamentele oribile pe care le faceam mereu.”
A scapat si de dieta. Acum isi poate implini toate poftele alimentare, iar acestea nu sunt deloc simple.
Tudor GAINA, TATA: ”Mama vreau peste. Ii place pestele in rola, mamica ii face.”
Cristina GAINA, MAMA: ”Bunica ii face sarmale.”
…dar si de burta imensa, malformatie care-i apasa restul organelor si-i facea deplasarea un adevarat chin.
”Mamica a simtit ca fiica va avea o figura mai frumoasa ca a ei.”
“Mergea ca o gogoasa, ca un ursulet. Dupa operatie, mergea picior peste picior, ca un model. Clepsidra.”
De aproape o luna, pitica ii rasplateste pe cei din jur cu replici dulci si sotii care mai de care.
”Imi place cand face sotii. E vesel, altfel trece timpul, viata activa.”
”Mama uneori iese mai dimineata, eu raman cu ea. Se trezeste si, taticul… Si incepe, unde te duci, sa mergem in colo. Dam mancare la animale.”
In luna iulie ii gaseam pe sotii Gaina plini de credinta si speranta, dar cu nici jumatate din banii pentru interventie.
Dupa difuzarea reportajului la stiri, suma de 51 de mii de euro, necesara pentru interventie, se aduna vazand cu ochi. Astfel, in aproximativ doua saptamani, banii se adunasera in cont. Cei care i-au ajutat, oameni straini, le-au devenit intre timp prieteni de suflet. Iar de multe ori, mana care le oferea ajutor venea din directii absolut surprinzatoare.
“La toti le spunem multumesc din suflet, ne-ati ajutat foarte mult.”
”A sunat o doamna de la Chisinau. Veniti ca sa va ajut cu niste bani. A spus ca e invalida la pat si nu ma pot ridica, dar vreau sa va ajut. Vrem sa ii spunem multumim, ne scuzati ca nu am trecut, dar era peste...”
”Dupa reportajul dvs am vazut cat de rapid s-a strans suma si am plecat.”
Ati fost marinimosi nu doar financiar, dar si moral, Cristina si Tudor, fiind invadati de mesaje de incurajare.
”Ma sustineau, simteam asta. Nu te cunoaste, dar te sustine moral. Asta foarte mult conteaza.”
Acum pe strada lor e mult soare, iar in casa - emotii de colectie, bune de inramat. Au timp pentru visurile lor, dar si curaj ca sa-si schiteze planuri de viitor.
”Imi inchipui cum o dau la gradinita, cum o gatesc, cum imi spune ca vrea acea rochita.”
Impreuna, ne-am convins ca minunile se intampla nu doar de Craciun. Asa ca nu asteptam un anumit moment ca sa le facem, ci le realizam savurand momentul. La iarna familia mai are de trecut printr-o incercare - indepartarea unui alt chist, de aceasta data la plamani.