Pentru unii elevi, careul festiv a început mult mai târziu și în condiții diferite. Este cazul celor circa 300 de copii din satele din regiunea transnistreană, care aleg să-și facă studiile în dreapta Nistrului.
În satul Doroțcaia, într-o singură clădire funcționează două licee, unul dintre ele fiind „Ștefan cel Mare”, care s-a mutat aici acum aproape trei decenii. Pentru a ajunge la școală, elevii și profesorii parcurg zilnic zeci de kilometri și traversează inclusiv așa-zisul punct de control de la hotarul cu regiunea transnistreană.
Fac acest drum pentru un singur motiv: vor să învețe în limba română, cu grafie latină.
Primul autocar cu elevi la bord a traversat pretinsa vamă la ora 10 și 40 de minute. În scurt timp, autobuzul școlar a oprit la poarta liceului din satul Doroțcaia.
„Vreau un viitor mai bun și aici este o școală mai bună, mai profesionistă decât acolo unde eu am fost.”
„Ne facem griji, dar dar știm că profesorii au o mare responsabilitate, știu că școala are grijă de copiii noștri, toate autocarele sunt așa cum trebuie.”
„Circulația pentru mine e foarte ușoară, adică nu am nici un disconfort.”
În fiecare dimineață, acest traseu este parcurs de circa 300 de copii din șase localități, printre care Mălăiești, Butor, Tașlîc, Crasnogorca, Delacău și Grigoriopol. Pentru Daria acest drum a devenit o rutină, pentru că îl parcurge de 12 ani.
„Nu am decis eu să vin în această instituție, învăț de 12 ani de zile, iar acum 12 ani părinții au decis pentru că au crezut că voi avea un viitor mai frumos, o să am mai multe oportunități în viață.”
Pentru acești elevi, însă, drumul până la școală nu este doar o simplă călătorie este o rutină care se repetă zi de zi.
„Prima zi sunt foarte emoționată. Eu toată noaptea m-am gândit cum se va petrece ziua de azi.”
Datorită unor înțelegeri între Chișinău și Tiraspol, elevii nu mai sunt ținuți cu orele la punctele de control. Anterior, traversarea era mult mai anevoioasă, își amintesc copiii.
„Anul trecut a fost așa o situație că au reținut toate patru autocare la punctul de control, nu au vrut să ne dea voie și ne-au reținut de la lecții.
-Și se întâmplă des astfel de incidente?
-Nu des, dar se întâmplă.”
Liceul „Ștefan cel Mare” are sediul juridic la Grigoriopol, în stânga Nistrului, dar activează la Doroțcaia, după ce profesorii și părinții au optat ca elevii să studieze în limba română. Instituția împarte aceeași clădire cu școala din sat, unde elevii învață în prima parte a zilei. În stânga Nistrului funcționează, în total, opt licee cu predare în limba română.
Eleonora CERCAVSCHI, DIRECTORUL LT „ȘTEFAN CEL MARE”,GRIGORIOPOL: „Presiunile există în fiecare zi pentru că noi suntem școlile care trec peste așa zisul postul vamal al regiunii transnistrene. Care nu știe în fiecare zi să te stopeze, să te verifice, să înjosească copiii, să înjosească profesorii, dar deja avem imunitate. Ne-am asumat cu 30 de ani în urmă, înseamnă că trebuie să mergem înainte, altă soluție nu este.”
Situația acestor copii a rămas practic neschimbată de-a lungul celor trei decenii. Într-un reportaj filmat în 2015 de PRO TV, am arătat modul în care elevii acestui liceu erau nevoiți să parcurgă zilnic drum lungul spre educație.
Problema celor opt şcoli cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană a apărut încă în 2004, când administraţia separatistă a evacuat şcolile obligând profesorii să renunţe la utilizarea alfabetului latin. În 2012 CEDO a condamnat Federaţia Rusă că a sprijinit regimul separatist şi nu a făcut nimic ca să împiedice închiderea acestor şcoli. Rusia a fost obligată să achite daune morale copiilor, părinţilor şi profesorilor din aceste şcoli, angajament neonorat până în prezent.