3 la suta din populatia Republicii Moldova este formata in prezent din refugiati ucraineni. De cand Rusia a atacat tara vecina, peste 170 de mii de cetateni ai Ucrainei au ajuns in tara noastra. In capitala au fost deschise zeci de centre de cazare pentru a-i putea adaposti. Si caminele studentesti ale unor Universitati s-au transformat in centre de plasament.
Universitatea de Stat din Moldova a oferit pentru refugiati spatii de cazare intr-un camin studentesc. In prezent acolo sunt cazate circa 80 de persoane, inclusiv copii.
In una din camere am gasit-o pe Tatiana impreuna cu feciorii ei de 13 si 16 ani. Sunt cazati aici de cateva zile, iar femeia abia de-si stapanea lacrimile de recunostina pentru bunatatea pe care a intalnit-o in Moldova.
“E cald, avem balconul nostru, baie, veceu. Sa vrem ceva mai bun nu putem. Un mare multumesc tuturor care ajuta si toti au asa o atitudine.”
Tatiana spune ca si-a luat copiii si a plecat din Odesa, chiar in timp ce sunetul alarmelor vuia peste tot. Au pornit cu totii spre Moldova, unde nu cunoasteau pe nimeni.
“Am plecat pentru ca e razboi. Toate rudele au ramas acolo, am venit doar familia naostra, nu vor sa plece, acolo sunt casele lor, animalele. Dar eu vreau acasa, vreau ca totul sa se termine.”
Responsabilii de la caminele studentesti sustin ca asigura refugiatii cu de toate.
“Dispun de bucatarie cu tot ce este pentru stricta necesitate, de sine statator sa vina sa ia o gustare, in cazul cand le este foame se adreseaza la administratie. Aici este baie pentru barbati, pentru femei.”
Nu au rams indiferenti nici studentii, care ajuta cu ce pot.
Si Universitatea Agrara a pus la dispozitia refugiatilor 3 camine. In acest moment, acolo se afla circa 200 de oameni de diferite etnii.
“De la ora 12:00 aduc mancare aici si la ora 17:00, felul intai si felul doi, pentru toata lumea ajunge.
De unde este mancarea?
De la voluntari, restaurante.”
Anastatia de numai 13 ani a trecut frontiera tarii noastra doar cu mama ei si pisica pe nume Busea. In ochii ei se citeste tristetea si dorul de casa, si de pace.
“Imi e dor de casa, vreau sa ma intorc, dar nu o vom face, este situatie complicata. Eu sper ca va fi pace, ca se va termina totul si toti vor fi in viata si sanatosi.”
“Ieri in orasul nostru au fost alarme, imi era frica, trebuia de fugit in bunkere. Acolo a ramas mama, fratele. Mama a spus ca nu vrea sa fuga nicaieri, iar pe frate nu il lasa sa iasa din tara.”
Viata a mii de oameni a fost data peste cap intr-o singura clipa. Au lasat tot ce aveau, si-au luat doar copiii si cateva lucruri si au fugit de razboi.
“Multumim ca ne-ati adapostit, oamenii sunt... foarte buni. Un mare multumesc!”
Refugiatii au fost cazati si in alte camine studentesti din tara, cum ar fi caminele Universitatii de Medicina din capitala sau cele ale Universitatilor din Balti. Potrivit politiei de frontiera, de la inceperea razboiului din Ucraina, in tara noastra au intrat peste 170 de mii de ucraineni. Dintre acestia, circa 70 de mii au ramas in Moldova, iar peste 1100 au cerut azil.