Noul sef a Procuraturii Anticoruptie, Veronica Dragalin, a renuntat la cariera de procuror federal in SUA pentru a reveni in tara si a face ordine aici, acasa. Aceasta este increzuta ca totul este posibil si ca prin munca asidua va reusi sa rezolve una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta Republicii Moldova, coruptia.
Aveati o cariera de succes in SUA, revenind in Moldova v-ati asumat si un risc. Cum ati luat decizia?
Eu nu consider ca e un risc. E o schimbare foarte mare pentru mine, eu o consider o oportunitate. In cariera mea din SUA eu lucram la un alt nivel, eram procuror federal si oricum influentam ce se intampla in societate, eu credeam ca fac ceva bun pentru comunitatea in care traiam. Aici am o oportunitate mai mare, am ocazia sa lucrez pentru o intreaga tara, la o institutie care, mai ales acum, pentru Moldova este foarte importanta. Moldova merge spre Europa, un moment istoric important si eu o vad ca pe o oportunitate, nu ca pe un risc. Nu stiu ce rezultate o sa reusim sa avem, nu-i garantat nimic, dar cred ca e o sansa sa invat si eu lucruri noi si sper sa avem succes cu colegii de aici.
Este a doua zi in functie si abia faceti cunostinta cu pozitia si echipa. Exista ceva ce v-a surprins deja?
Sa va spun drept m-a surprins faptul ca oficiul si cladirea in care ma aflu acum e mai buna si mai frumoasa decat cele din SUA. Va dau un exemplu foarte mic – noi, ca procurori, in oficiul din SUA nu aveam apa potabila in cladire si trebuia sa platim pentru un cooler cu apa sau sa-ti aduci sticla de acasa cu apa. Aici avem apa si avem un aparat de cafea bun si apreciez aceste lucruri, eu cred ca sa nu trebuiasca sa iesi afara dupa o cafea sau apa ne ajuta sa fim mai eficienti. Am fost placut surprinsa ca oficiul si conditiile sunt destul de bune. Eu cred ca o sa ma simt bine aici, am un oficiu foarte frumos, tehnica toata a fost conectata din prima zi fara probleme, asa ca sper ca mergem cu bine inainte.
Asteptarile societatii sunt foarte mari. Cum le veti face fata si cam in cat timp credeti ca se vor putea vedea primele rezultate ale muncii dvs.?
E greu de spus asta in a doua zi, eu trebuie sa ma orientez. Pana acum ce stiam eu despre Procuratura Anticoruptie e tot ceea ce stie si publicul – ce citeam in presa, ce descopera jurnalistii. Dar trebuie sa vad cum merg cazurile aici, care au fost pana acum obstacolele, ce ar trebui sa schimbam. Pentru ca pana acum [institutiile] nu au fost destul de eficiente.
Un lucru unde eu sper ca vom putea arata rezultate destul de repede si care pentru mine e o prioritate este sa fim o institutie mai transparenta. Deci cat de transparent posibila, dupa lege. Si asta inseamna sa comunicam mai bine cu publicul si cu presa.
Eu deja am inceput sa am discutii cu colegii din procuratura, de ce nu spunem mai multe informatii la faza asta la un caz, de exemplu. Si stiu ca raspunsul la unele intrebari este ca legea care exista in prezent nu permite sa dam mai multe detalii. Dar totul poate fi schimbat, deci eu ma uit cu o perspectiva noua – daca pana acum a fost o lege care a spus un lucru, asta nu inseamna ca legea e buna sau a fost buna pana acum. Si poate trebuie sa schimbam ceva. Eu cred ca totusi o sa putem arata niste schimbari cu transparenta, pentru ca asta e un lucru pe care eu, ca sef al acestei institutii, il pot controla mai mult.
Si eu sper ca putem face asta destul de repede.
Apropo de acest proces de familiarizare, imi dau seama ca el va fi unul continuu, dar voiam sa va intreb daca v-ati pus un deadline intern: cam de cat timp credeti ca veti avea nevoie ca sa va dati seama cum functioneaza lucrurile?
Da, eu mi-am dat mie singura un termen. Nu stiu daca e realist sau nu, dar eu ma gandesc ca intr-o luna, in 30 de zile, o sa pot sa ma orientez destul. Sa cunosc fiecare procuror care lucreaza aici, sa am o idee clara. Nu o sa stiu toate dosarele in detalii, dar sa am o idee cam care sunt cele mai mari si care e statutul la fiecare. Eu deja le-am spus colegilor ca eu vreau sa ma intalnesc cu fiecare dintre ei personal, deci unul la unul. Sa avem o sansa sa-i cunosc eu pe ei si ei pe mine. In asa fel, sa am ocazia sa invat mai mult despre dosarele la care lucreaza, sa-l ascult pe fiecare procuror in parte si sa-l intreb ce obstacole crede el ca exista in sistem, ce ar trebui sa schimbam si ce ne-ar ridica eficienta. Eu vreau sa fac lucrul asta in primele doua saptamani si cred ca o sa reusesc. Am inceput in luna august si sunt multi procurori care sunt in concediu, dar o sa vorbim cand o sa revina la munca. Deci, cred ca in 30 de zile o sa ma orientez despre cum functioneaza sistemul si o sa vad ce ar putea sa ajute procurorii sa-si faca lucrul mai bine si mai eficient.
La nivel de management sunteti mai degraba adepta schimbarilor radicale si inceputurilor de la zero sau preferati sa vedeti care e situatia si sa incercati sa lucrati cu ceea ce este?
Eu cred ca o sa trebuiasca sa fie un pic de combinatie dintre aceste lucruri. In primele saptamani si luni nu putem sa schimbam totul radical, pentru ca procurorii din aceasta institutie au dosare, au cazuri pe care le conduc si daca ne oprim si facem schimbari mari-mari, e mai greu sa mearga mai departe. Eu cred ca nu putem introduce o revolutie de sistem deodata. Dar eu, totusi, cred ca se simte in societate, in sistem, ca trebuie ceva schimbat, pana acum lucrurile nu au functionat cum trebuie. Este de lucru la Procuratura, dar si cu judecatorii, deci in mai multe locuri trebuie de facut schimbari si eu cred ca o sa le facem, dar peste noapte nu poti sa incepi ceva cu totul nou. Asa ca eu cred ca o sa fie o combinatie, sa lucram in sistemul care exista cat de bine putem si dupa asta impreuna sa gasim solutii si sa vedem unde putem schimba lucrurile. Dar cred ca lucrurile pot fi schimbate, nothing is off the table (n.red. nu excludem nimic), intelegeti? Deci trebuie de intrebat: de ce exista legea? E buna sau nu e buna, a functionat pana acum? Raspunsul nu poate fi „noi nu putem face asta pentru ca legea e asa”. Atunci poate trebuie schimbata legea. Nu exista nimic care e scris in piatra, cum se zice in engleza. Si trebuie sa punem intrebarile astea in toate directiile. Eu vin cu o perspectiva din afara si am mai multe intrebari. Eu am vazut cum se face in alt sistem si pot sa judec: de ce acolo functioneaza si aici e altfel. Uneori sunt motive, dar eu oricum vreau sa pun intrebarile astea, sa am aceste discutii cu colegii din Procuratura Anticoruptie si cu alte persoane din alte agentii si din societate, sa ajungem la un raspuns si o solutie buna.
Probabil ati auzit de la mai multi oameni care incearca sa schimbe lucrurile in Moldova, despre rezistenta din interiorul sistemului. Cu siguranta asta este un lucru de care sunteti constienta ca s-ar putea intampla si in cazul Procuraturii Anticoruptie si voiam sa va intreb ce planuri aveti cand va veti ciocni cu asta?
Inca nu m-am ciocnit cu asta, pentru ca n-am inceput procesul. Ieri si azi am avut ocazia sa discut mai multe detalii cu doamna Elena Cazacov si cu domnul Ion Munteanu, care sunt adjuncti aici. Ei par foarte deschisi sa vorbeasca despre ce lucruri ar trebui schimbate, deci chiar in primele doua zile au venit cu idei noi cum sa schimbam lucrurile si vom veni cu sugestii catre Ministrul Justitiei. Deci deocamdata nu am intalnit rezistenta, dar daca ea exista o sa mergem inainte si o sa gasim solutii.
Inteleg ca nu aveti inca o prioritizare la nivel oficial, dar sunt cazuri de care v-ar placea sa va apucati mai intai?
Eu cred ca fiecare persoana din Moldova, dar chiar si oamenii din alte tari au auzit de furtul miliardului. E un caz pentru care, din pacate, Republica Moldova e cunoscuta in lume. Si e clar ca pentru mine acolo sunt cele mai multe intrebari: Ce se intampla? De ce nu s-a intamplat pana acum? Ce fel de documente avem? Avem solicitari de probe din alte tari?
Eu vreau aceleasi raspunsuri si informatie ca si restul tarii. Pentru mine este un caz foarte, foarte important. Clar ca si Laundromatul e o prioritate pentru mine. Cred ca acestea sunt cazurile de rezonanta, unde vreau cat mai repede sa inteleg ce se intampla, dar si care-i planul de mers inainte.
Dar eu vreau sa va spun ceva, eu locuiam in Los Angeles si acolo, de cand s-a inceput razboiul, foarte multe persoane au inceput sa vada unde e Moldova pe harta. Si cred ca reputatia Moldovei s-a schimbat in ultimele luni, pentru ca suntem un popor deschis, care a acceptat asa de multi refugiati, mai multi decat orice alta tara pe cap de locuitor. Si eu cu asta ma mandresc, cu faptul ca tara noastra a aparut intr-o lumina asa pozitiva, macar ca trecem prin lucruri foarte grele, criza, pandemie si razboi.
Apropo de razboi, Moldova nu pare un loc foarte sigur acum, nu v-a fost frica sa reveniti in contextul razboiului din Ucraina?
Clar ca da, exista lucrul asta. Sa fiu complet onesta, au fost momente din februarie pana am depus dosarul, cand ma gandeam si ma razgandeam. Erau lunile celea in care noi toti parca nu stiam ce se intampla in lume. A fost dificil, dar deocamdata ma simt in siguranta, nu simt ca sunt in pericol. Eu glumeam cu colegii mei din Statele Unite ca m-am uitat pe harta si daca vreau sa merg pe jos de aici pana in Romania dureaza vreo 18 ore, lucru pe care l-as putea face, ca sa ajung pe teritoriul NATO (n.red: rade). Glumesc, dar sper ca n-o sa ajungem la asa ceva. Dar e clar ca trebuie sa fim constienti cu totii despre cat de usor democratia poate ajunge in pericol si cat e de important ca institutiile statului sa fie puternice, respectate de cetateni si de societate. Iar astea ne-ar face pe toti sa ne simtim in siguranta.
Sa revenim la PA. Aceasta institutie functioneaza intr-un sistem si doar munca procurorilor nu este suficienta daca, de exemplu, judecatori nu iau deciziile corecte. Chiar recent au fost cazuri de rezonanta, cu deputatii transfugi, de exemplu, cand anumiti judecatori au decis eliberarea lor, ceea ce contribuie si mai mult la erodarea increderii din partea populatiei. Sunteti constienta ca va veti confrunta? Ce veti face?
Asta e cu mult mai greu, pentru ca e in afara controlului nostru. Deci daca judecatorul nu e de acord cu probele prezentate, nu stiu daca sunt alte cai. Dar exista un proces, exista Curtea de Apel si dupa asta Curtea Suprema. Eu inteleg procedura de vetting o sa inceapa de sus in jos. Si daca mai multi judecatori fac ceva gresit in prima instanta, atunci avem oportunitatea la al doilea nivel de apel sa fie corectata decizia.
Daca va fi aplicat sistemul de vetting la un nivel inalt, atunci sper sa avem incredere ca la nivelul asta vor fi corectate lucrurile care, poate, la primul nivel nu merg in directia care trebuie. Lucrurile astea sunt publice, noi stim care judecatori pana acum au luat anumite decizii. Si noi trebuie sa-i tinem sub microscop, responsabili pentru deciziile lor. Si daca e cazul, ne putem uita si mai atent, daca credem ca sunt alte motive decat pur si simplu diferenta de opinie. Dar da, eu cred ca vom reusi sa ne descurcam si cu asta, sa ajungem la un nivel unde putem ridica increderea in procuratura, dar si in sistemul de justitie din Moldova.
Exista mai multe voci care leaga venirea dumneavoastra la Procuratura Anticoruptie cu faptul ca mama dumneavoastra, Elena Dragalin, a sustinut Partidul Actiune si Solidaritate in campania electorala. Cum comentati asta?
Da, ea e mama mea, dar eu iau deciziile in viata mea. Cand m-am mutat de la o firma privata la procuratura din Statele Unite, eu am decis lucrul asta singura, pentru ca eu singura imi decid soarta si viata mea. Am o relatie foarte buna cu parintii, cu sora, cu alte rude si prieteni. Am vorbit cu ei, sa-i intreb ce cred despre oportunitatea asta, dar pana la urma e decizia mea. N-are nimic mama mea cu decizia sa vin aici. Saptamana asta implinesc 37 de ani si imi iau deciziile proprii cred ca de pe la 18 ani, de cand m-am mutat de acasa. Eu inteleg de ce poate spune lumea asta, dar n-are nimic una cu alta. Mi-am creat singura drumul in viata mea si o sa fac asta in continuare.
Asteptarile de la dumneavoastra sunt foarte mari, dar ce asteptari aveti dumneavoastra de la societatea civila, de la clasa politica si poate chiar de la cetatenii Republicii Moldova?
Eu am foarte mult respect pentru presa si jurnalisti. Cred ca de multe ori ei sunt cei care informeaza publicul despre ce se intampla intr-un caz sau ce fel de schema a fost. Pentru ca uneori procurorii nu pot vorbi despre lucrurile astea, dar un jurnalist de investigatie poate explica si poate educa cetatenii. Sper sa-si continue lucrul.
Eu banuiesc ca atunci cand noi vom face pasi gresiti, ei o sa ni-i arate si o sa spuna ca am facut pasi gresiti, dar eu sper ca si cand o sa avem succese lucrul asta sa fie reflectat pentru public. Presa si societatea civila trebuie sa fie un fel de watchdog, dar sa fie obiectivi, care inseamna critica cand ceva merge rau si sa reflectam si succesele procuraturii cand le avem. Pentru ca daca societatea ar avea mai multa incredere in institutiile statului, am avea si mai mult respect pentru lege si cred ca asta o sa fie un lucru mai bun pentru toti.
De la clasa politica aveti ceva asteptari?
Chiar si la evenimentul de ieri am simtit ca este sustinere pentru Procuratura Anticoruptie si eu sper asta sa continue. Si asta inseamna ca daca noi identificam, de exemplu, niste legi penale sau in codul de procedura care ar trebui schimbate pentru ca sunt obstacole acolo si nu ne putem face lucrul, eu sper sa avem suportul acesta de la Parlament.
Si cu bugetul astept sustinere. M-ati intrebat mai devreme ce m-a surprins. Sa va spun drept, inainte de a intra in rol, nu stiam numarul exact de procurori din PA. Si am fost surprinsa ca totusi e un grup foarte mic de procurori care lucreaza aici. Asteptarile tarii si societatii sunt foarte, foarte mari de la institutia asta. Moldova nu e tara foarte mare, dar totusi institutia noastra numara, nu am numerele exacte, dar mai putin de 50 de procurori, dintre care noua nici nu-s aici in permanenta, ci delegati la alte procuraturi. Deci e un numar destul de mic de procurori care lucreaza la toate cazurile astea de rezonanta si altele mai mici. Nu e un lucru usor, dar eu sper sa continuam sa avem sustinere si impreuna sa ajungem la niste rezultate bune pentru tara.