La doar cateva zile dupa ce Turcia a ratificat in parlament cerea Finlandei de aderare la NATO, tara nordica va deveni la 4 aprilie 2023, cel de-al 31-lea stat membru al aliantei militare. Intrarea Suediei insa ramane inca neclara, din cauza opozitiei venite din partea Ungariei si Turciei. Reticenta liderului Ungariei ar veni din cauza faptului ca Suedia a fost foarte vocala impotriva incalcarilor statului de drept si restrictionarii libertatii de exprimare in Ungaria, conducand la inghetarea unor fonduri europene de coeziune in valoare de 22 miliarde. Presedintele Turciei, de asemenea refuza sa ratifice cererea de aderare a Suediei pe motiv ca aceasta nu faciliteaza extradarea unor kurzi suspectati de autoritatile de la Ankara de organizarea unei tentative esuate de lovitura de stat din 2016. Oficialii din vest spera ca alaturi de Finlanda, Suedia va deveni membru deplin pana la Summitul NATO programat in iulie, ramane insa de vazut daca Turcia si Ungaria isi vor schimba pozitia pana atunci, potrivit expertului in economie politica, relatii internationale, politica si alegeri, Mihaela Siritanu, transmite WatchDog.md.
Finlanda si Suedia au decis sa puna capat deceniilor de neutralitate in mai 2022, la doar cateva luni de la invazia Rusiei in Ucraina. Pentru Finlanda, istoria Ucrainei e mult prea familiara – in 1939, in ciuda rezistentei feroce a armatei finlandeze, tara a pierdut 10% din teritoriu in urma invaziei Uniunii Sovietice, fiind obligata sa plateasca despagubiri si sa legalizeze partidul Comunist. In timpul Razboiului Rece, Finlanda a fost fortata intr-o pozitie de neutralitate de catre Uniunea Sovietica, prin care tara a devenit un stat tampon intre marile puteri, suferind o influenta semnificativa din partea Rusiei asupra politicii sale interne si externe. Acest proces numit “filandizare” se aseamana mai degraba cu subordonarea tarii fata de un vecin puternic decat cu o neutralitate veritabila.
Suedia a mentinut o pozitie de neutralitate timp de 200 de ani, incepand din 1815 pana astazi. La mod practic insa, neutralitatea s-a manifestat diferit. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Suedia a fost obligata sa implementeze varii concesiuni Germaniei precum semnarea unui acord de tranzit al munitiei si soldatilor germani prin teritoriul tarii si inrolarea soldatilor voluntari in Finlanda in lupta impotriva Uniunii Sovietice. In timpul Razboiului Rece, Suedia si-a pastrat neutralitatea prin dezvoltarea unei capacitati militare adecvate pentru a rezista unei posibile agresiuni din partea altei tari. Aceasta consolidare a capacitatilor a inclus cresterea cheltuielilor pentru aparare, mentinerea recrutarii generale, dezvoltand autosuficienta in tehnologia militara si chiar urmarind un program independent de arme nucleare (abandonat in anii ’50). Toate aceste masuri au dus la faptul ca, in ciuda neutralitatii, armata suedeza continea 850.000 de soldati si avea una din cele mai puternice forte navale si aeriene din lume.
Odata cu prabusirea Uniunii Sovietice, in 1995, ambele tari au aderat la UE. Desi ramanand oficial neutre, tarile au ales sa devina parteneri apropiati ai NATO, aducand contributii majore aliantei si luand parte la mai multe misiuni NATO de la sfarsitul Razboiului Rece. In contextul unei asemenea colaborari stranse, principalul avantaj al membrei NATO este ca pentru prima oara, cele doua tari vor avea garantii de securitate din partea statelor detinatoare de arme nucleare conform articolului 5 al NATO, care considera un atac asupra unui stat membru ca un atac asupra tuturor.
Traiectoria tarilor nordice de la neutralitate la alianta militara reprezinta o resursa valoroasa de lectii si bune practici. In contextul dezbaterilor din spatiul public pe subiectul neutralitatii, ce poate invata Moldova din politica de aparare a Suediei si Finlandei?
1. De la independenta, Republica Moldova a trecut, de facto, printr-un proces de “filandizare”, conform caruia Rusia a impus Moldovei neutralitatea avand ca scop desfiintarea armatei nationale, prelungirea stationarii trupelor ruse pe teritoriul Moldovei si mentinerea tarii sub influenta rusa, eliminand posibilitatea Chisinaului de a beneficia de securitate din partea altor state sau aliante politico-militare. Asta poate fi demonstrat atat prin controlul sferei politice din Moldova care a subfinantat si neglijat capacitatile de aparare ale tarii, cat si prin pedepsirea Moldovei prin embargo-uri sau scumpiri de gaz, de fiecare data cand aceasta a urmarit dezvoltarea relatiilor economice si politice cu Uniunea Europeana.
2. Neutralitatea Moldovei poate fi mentinuta doar prin descurajarea unor potentiale agresiuni militare din partea altor tari. Faptul ca Republica Moldova are statut neutru din punct de vedere constitutional nu va descuraja nici o tara de pe glob din a ataca. Descurajarea atacurilor armate poate fi facuta doar prin investitii substantiale in aparare pentru a putea antrena armata, achizitiona armament si tehnologii de aparare de ultima generatie. In 2023, bugetul Moldovei pentru aparare a fost crescut cu 68% fata de anul 2022, cu toate acestea el constituie doar 1.697 milioane lei, reprezentand 0,55% din PIB-ul tarii. In comparatie, bugetul Suediei si Finlandei este in proportie de 1.5% din PIB reprezentand 8 si 6 miliarde de dolari respectiv, avand ca obiectiv cresterea la o proportie de 2% pana in 2026.
3. Neutralitatea nu poate exista atata timp cat pe teritoriul Moldovei este prezenta o armata straina. Neutralitatea constitutionala a Moldovei este cel putin bizara: declarata unilateral si nerecunoscuta la nivel international – in mod special de Rusia. Fara garantii internationale, de la inceputul razboiului, Ucraina a devenit de facto, singura garantie de aparare a Moldovei. Neavand putere de negociere in rezolvarea conflictului transnistrean, Moldova ramane in continuare extrem de vulnerabila la presiuni din partea Rusiei, iar o schimbare a regimului de la Chisinau in unul pro-rus va forta Moldova la concesiuni similare cu cele la care a fost supusa Suedia, precum folosirea aeroportului Chisinau pentru transportarea munitiei, inceperea unui nou front de lupta vestic cu Ucraina, si trimiterea soldatilor ”voluntari” la lupta – izoland astfel Moldova pe plan international si transformand-o intr-un nou Belarus.