Conform statisticilor disponibile, volumul exporturilor de cereale ale Grupului Trans-Oil pentru perioada 1 iulie 2021 – 31 mai 2022 reprezinta 35,7% din totalul exporturilor de cereale din Moldova. Cu acest indicator, Grupul Trans-Oil ocupa o pozitie de lider in clasamentul exportatorilor.
Cu toate acestea, cele patru companii care urmeaza dupa Trans-Oil constituie in mod colectiv mai mult de jumatate din exporturile moldovenesti de cereale.
Este vorba despre Grupul Rusagro, Orom-Imexpo, transnistrenii de la Rostan si Crist-Valg. Top 5 este urmat de peste 20 de companii cu exporturi de peste 10 mii de tone pe an fiecare.
Dupa cum se vede, piata este destul de fragmentata si nu se poate vorbi de monopol. Fragmentarea pietei cerealelor este mai mult o consecinta decat cauza initiala a particularitatii sale – nevoia de investitii relativ mici in active fixe (transport si depozitare), precum si disponibilitatea resurselor de credit in ultimii ani din cauza politicii monetare lejere a Bancii Nationale a Moldovei, ca raspuns la recesiunea globala cauzata de pandemia de coronavirus.
Investitiile mici permit aproape oricarui producator mediu si mare sa devina exportator, ocolind traderii locali. Acelasi lucru este valabil si pentru traderii care achizitioneaza de la producatori mai mici, precum si de la cei mari in cazul dificultatilor financiare sau logistice ale acestora din urma.
Potrivit lui Vitalie Butnaru, managerul financiar al Grupului Trans-Oil, in urmatorii ani piata se va consolida din cauza disponibilitatii reduse a surselor creditare, care este asociata cu inasprirea politicii monetare a Bancii Nationale ca raspuns la inflatia galopanta, precum si cresterea pe scara larga a costului de cumparare sau de constructie a mijloacelor fixe. Preturile la metal, ciment si alte materiale de constructie au crescut vertiginos – cu 100%-200% in ultimii 2-3 ani.
De asemenea, fondurile imprumutate in valuta straina, de obicei in dolari americani, vor deveni mai putin accesibile pentru capitalul circulant. Motivul consta in politica de inasprire cantitativa lansata de Rezerva Federala a SUA la 1 iunie 2022, pe langa ciclul de majorare a ratei de baza din aprilie 2022.
Acest lucru este important deoarece piata de cereale si seminte oleaginoase din Marea Neagra este, practic, denominata in dolari SUA, chiar daca platile pentru produse se fac in valuta nationala ale acestor tari. In consecinta, comerciantii, precum si marii producatori, trebuie sa se imprumute in dolari SUA pentru a acoperi riscurile de slabire a monedei nationale.
O alta caracteristica interesanta a pietei locale este absenta completa a jucatorilor mari straini. Motivul este simplu – dimensiunea mica a tarii si, prin urmare, a pietei.
Piata de floarea soarelui
Sa ne intoarcem la piata de floarea soarelui. Potrivit Biroului National de Statistica al Moldovei, tara a produs circa 950 mii tone de floarea soarelui in 2021.
Datele Grupului Trans-Oil arata ca productia a fost putin mai mare, la 980.000 de tone. Dupa cum s-a mentionat intr-unul din articolele precedente, avand in vedere ca Grupul detine trei fabrici de procesare a oleaginoaselor, acesta nu exporta seminte de floarea soarelui, ci le prelucreaza si exporta ulei si srot, care sunt produse cu valoare adaugata.
In perioada de la 1 iulie 2021 pana la 31 mai 2022, Grupul a achizitionat 453 mii tone de floarea soarelui, care au fost directionate spre procesare. Avand in vedere exporturile de floarea soarelui de catre producatori si traderi, care in perioada respectiva au constituit circa 518 mii tone, este posibil sa facem un simplu calcul pe cotele de piata.
Deci, ponderea Trans-Oil pe piata semintelor de floarea soarelui este de aproximativ 46%. Ca si in cazul cerealelor, urmatoarele sapte companii din clasament au furnizat un volum mai mare de achizitii si, in consecinta, exporturi. Evident, nu poate fi vorba de o pozitie de monopol pe piata cu o cota de 46%.
Piata uleiului de floarea soarelui
Acum sa ne intoarcem la prelucrarea semintelor de floarea soarelui si productia de ulei. Pentru a intelege cota de piata a Trans-Oil, trebuie sa ne intoarcem in 2011, cand Grupul a cumparat uzina de ulei din Balti - Floarea Soarelui SA pentru o suma de 55 milioane de dolari SUA, tranzactia fiind finantata de Corporatia Financiara Internationala, o subsidiara a Bancii Mondiale.
In urmatorul deceniu s-au investit peste 20 de milioane de dolari in reechiparea uzinei. Astfel, investitia totala s-a ridicat la circa 75 de milioane de dolari. Astazi, capacitatea de procesare ajunge la 1200 de tone pe zi, cu un volum anual de 350 de mii de tone.
O alta investitie semnificativa a Trans-Oil este constructia de la zero (green field) in 2010 a unei fabrici de producere a uleiului de floarea soarelui in Ceadir-Lunga.
Capacitatea de procesare a fabricii este de 400 de tone pe zi, cu un volum anual de 110 mii de tone. Aceasta constructie a avut un cost de 18 milioane de dolari. Banii pentru constructia fabricii au fost imprumutati de la WorldBusiness Capital Inc, care este o subsidiara a OPIC – Overseas Private Investment Corporation - agentia guvernului SUA.
Trans-Oil a rambursat acest credit, precum si creditul alocat pentru uzina din Balti, aproape un deceniu mai tarziu – in 2019.
Recent, Grupul a construit o alta fabrica de la zero (green field) la Giurgiulesti (raionul Cahul). Compania a alocat 37 de milioane de dolari din fonduri proprii pentru constructia acesteia. Capacitatea de productie va fi de 700 de tone pe zi, cu un volum anual de 230 de mii de tone. Fabrica va fi pusa in functiune in curand.
Trans-Oil nu este singurul procesator de seminte de floarea soarelui in Republica Moldova. Mai sunt cel putin 3 procesatori mai mici. Insa datorita investitiilor foarte mari, de ordinul zecilor milioane de dolari SUA, necesare pentru a lansa o facilitate de procesare la nivel industrial, Trans-Oil este singurul procesator industrial din tara.
Pana la razboi, o concurenta acerba pentru o cota de piata semnificativa o reprezentau producatorii din Ucraina, care au limitat semnificativ marja operationala a producatorilor mici autohtoni.
Diferenta de piata
Pentru a intra pe piata de procesare a semintelor de floarea soarelui la scara industriala e nevoie de cativa factori. Cel mai important e viziunea si strategia actionarilor si a conducerii. Grupul Trans-Oil intotdeauna realiza ca fara o infrastructura moderna afacerea va fi susceptibila multor riscuri, uneori existentiale. Inca din anii ’90 ai secolului trecut, Grupul a inceput sa investeasca in logistica, capacitati de pastrare si prelucrare. Urmand viziunea actionarilor, Trans-Oil a investit peste 200 de milioane de dolari SUA in ultimele doua decenii, reinvestind toate profiturile obtinute de afacere, dar si atragand surse creditare enorme preponderent de la bancile internationale.
O echipa puternica, competenta si apta este un factor nu mai putin de important. Realizarea viziunii actionarilor necesita abilitati, expertiza si cunoastere a industriei, dar si a multor domenii asociate, ca finante corporative, raportare financiara dupa IFRS/SIRF, implementarea politicilor ESG (Environment, Social and Governance), dar si relatii bune cu partenerii de afaceri din extern.
Prelucrarea floarea soarelui, in comparatie cu businessul cu cereale, necesita investitii mult mai mari in capitalul fix si cel circulant, precum si o piata de vanzare care difera semnificativ de cea de cereale.
De fapt, prelucrarea floarea soarelui si cerealele sunt doua industrii separate. De exemplu, pana la evenimentele cunoscute din tara vecina, liderul exporturilor de cereale din Ucraina, compania Nibullon, care a exportat aproximativ 6 milioane de tone de cereale in 2020 (in 2021, Kernel a devenit lider in exportul cerealelor), nu prelucreaza seminte de floarea soarelui. Acelasi lucru este valabil si pentru piata din Romania.
In prezent, productia de ulei de floarea soarelui pentru Grupul Trans-Oil, destinat pietei locale, nu depaseste 6%, si asta cu o cota de 90% din piata locala a uleiului imbuteliat. Marea parte din uleiul produs e exportat.
*Acest articol este un produs comercial