Chefirul (cunoscut si sub numele de kefir) este un produs lactat din lapte fermentat, care isi are originea in regiunea Caucaz. Este preparat prin introducerea granulelor de chefir in lapte de vaca, capra sau oaie. Chefirul traditional era facut in burdufuri care erau atarnate langa o usa; oricine trecea pe acolo lovea burduful pentru ca laptele si granulele de chefir sa se amestece bine.
Granulele de chefir sunt o combinatie de bacterii si drojdii (ciuperci) intr-un amestec de proteine, lipide si zaharuri. Aceasta simbioza de substante formeaza granule care seamana cu conopida. In zilele noastre, chefirul devine din ce in ce mai apreciat datorita noilor cercetari privind foloasele pe care le aduce sanatatii. Granulele de chefir sunt o comunitate foarte dinamica si complexa de microorganisme in care se gasesc multe tipuri diferite de bacterii si ciuperci.
Chefirul traditional este fermentat la temperatura camerei, de obicei fiind lasat peste noapte. Datorita fermentarii lactozei rezulta o bautura acrisoara, carbogazoasa si usor alcoolica cu o consistenta asemanatoare iaurtului diluat. La inceputul secolului XX, chefirul era fermentat in laptarii de mici dimensiuni si ajungea la un procent de alcool intre 1 – 2%, insa chefirul preparat pentru comert, cu metode moderne de protectie are mai putin de 1% alcool, probabil datorita timpului redus de fermentare.
Exista tipuri de chefir care se dezvolta si in alte lichide. Ele pot fi diferite de chefir si prin aspect si prin componenta microbiana. Chefirul de apa se dezvolta in apa cu zahar (uneori se adauga fructe uscate cum ar fi smochinele si zeama de lamaie), sunt lasate o zi sau mai mult la temperatura camerei.
Pentru a prepara chefir traditional este nevoie de granule de chefir care sunt o comunitate cu aspect gelatinos formata din bacterii si ciuperci. Granulele de chefir contin o polizaharida solubila in apa cunoscuta sub numele de « kefiran », ce lasa in gura un gust si o senzatie a unei texturi de sfoara. Granulele de chefir nu pot fi produse din nimic, ci ele cresc in timpul fermentarii, in plus sunt produse si alte granule. Granulele de chefir pot fi cumparate sau donate de catre alte persoane care cresc chefir. Ele au o nuanta intre alb si galben si sunt de obicei de marimea unei nuci, insa pot fi si mici cat un bob de orez, conform wikipedia.ro.
Chefirul previne mutatiile genetice si are proprietati antioxidante. Se poate schimba continutul nutritiv prin simpla fermentare pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi. Ambele etape aduc diferite beneficii sanatatii. De exemplu, chefirul lasat prea mult la fermentat (acest lucru face ca gustul sa-i fie mai acru) mareste in mod semnificativ continutul de acid folic. Chefirul contribuie, de asemenea, la digerarea lactozei in calitate de catalizator, din acest motiv fiind mai potrivit decat alte lactate pentru persoanele care sufera de intoleranta la lactoza. S-a demonstrat printr-un studiu aplicat sobolanilor ca keefiranul din chefir reduce cazurile de hipertensiune si nivelul colesterolului din plasma sangvina.