Un subiect banal, dar atat de util. Voi continua ghidul de supravietuire al barbatului singur cu prepararea ochiurilor.

Contrar miturilor curente, oul, desi are colesterol, este un aliment foarte sanatos. Bineinteles, ar trebui sa provina de la gaini crescute liber, care pot manca si rame in graba, cocosul fiind pe urmele lor… dar ne multumim si cu ce gasim prin supermarketuri. Colesterolul in sine nu este rau (fiecare celula din corpul nostru contine colesterol). Colesterolul crescut in sange este doar un factor in bolile cardiovasculare. Dar asta e alta poveste, pentru alt mesaj.
Cei care fac sport mananca si 10 oua pe zi, pe termen lung, fara nici un efect negativ asupra ficatului.
Ouale crude nu sunt indicate (nu, nu suntem nici unul dintre noi Rocky), albusul contine anti-nutrienti si in acelasi timp exista riscul salmonellei.

Sa revenim la ouale noastre.

De ce alegem ouale ochiuri?

In primul rand, sunt mai gustoase decat cele fierte.
Sunt mai usor de facut si avem un control mai bun asupra nivelului de „coacere”.

Dar prajelile nu sunt cumva rele?

Ba da. Grasimile au un asa zis „smoking point”, temperatura unde ele incep sa se descompuna si re-compuna in substante toxice pentru organism. Adaugand caloriile din uleiul absorbit de alimentele prajite… nu ajungem unde ar trebui, adica la o masa cat mai bogata in nutrieni esentiali, dar saraca in calorii si substante toxice.

O alta solutie poate fi teflonul. Un material revolutionar… dar care dupa ultimele cercetari (si un mare scandal si proces in SUA) este… toxic in anumite situatii (temperaturi mari).
Pe de alta parte, alimentele gatite „la teflon” intra in contact cu metalul incins, rezultand de asemenea produsi toxici. Chiar si ochiurile facute la teflon capata acea crusta maronie. Nu vrem sa stim ce este de fapt acolo (compusi toxici) desi dupa gust o preferam.

Solutia: prajirea in ulei dar la o temperatura scazuta.

Avem toate avantajele si nici un dezavantaj. Proteina si ceilalti nutrienti din ou nu se degradeaza, produsii toxici nu apar, teflonul nu se mai descompune.

Cum mentinem temperatura uleiului scazuta?

0. Tinand focul la minim.
1. Folosind o cantitate mare de ulei. Ochiurile pot fi scurse foarte bine si nu va ramane decat o cantiate neglijabila de ulei pe suprafata lor. Cantitatea mare de ulei va avea nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la o temperatura inalta. Citeste si despre gatitul in „putin ulei de masline” si despresensibilitatea grasimilor la lumina, oxigen si caldura.
2. Reducand timpul in care vasul sta deasupra flacarii. Asta se poate face prin tragerea vasului deasupra unui ochi fara foc sau prin oprirea focului la ochiul respectiv.

Verificam data de expirare si spalam ouale. Pe suprafata lor se pot gasi microorganisme sau substante toxice, mai ales daca avem oua de tara.

Pasul 2.

Punem vasul cu o cantitate mare de ulei deasupra flacarii. Folosesc un vas cu pereti inalti, pentru a reduce cantitatea totala necesara pentru a scufunda complet oul.

Pasul 3.

Punem un ou in vas, cat timp uleiul este inca rece. In mod ideal ar trebui sa spargem oul intai intr-un vas separat, astfel incat sa il putem arunca daca este stricat (galbenusul se sparge usor si emana un miros neplacut). Cei mai multi dintre noi trecem pe acest pas bazandu-ne pe data de expirare de pe oua. Daca aveti oua luate de la tara (sau cresteti gaini) incercati sa notati ziua in care au fost facute si sa le tineti la frigider.

Am incercat si oua expirate, dar riscul unei intoxicatii este prea mare. La cei care vor sa slabeasca nu e o problema, dar daca ai ca obiectiv cresterea in greutate, o toxiinfectie te poate da inapoi cateva saptamani bune.

Pasul 4.

Cand alubusul incepe sa se coaguleze luam vasul de pe foc. Intoarcem oul atunci cand consideram ca este suficient de facut pe partea de jos. NU lasam albusul sa capete crusta sau o culoare maronie. Albusul trebuie sa ramana ALB.

Pasul 5.

Scoatem oul cu o paleta, il scurgem bine de ulei si il punem in farfurie.

Daca mai avem chef trecem la pasul 2, altfel: Pofta Buna!