Interviu cu Yazid Ichemrahen, campionul mondial la patiserie si inghetata. Ce parerea are despre cornuletele romanesti cu gem

De la inaltimea varstei sale, Yazid Ichemrahen spune o poveste plina de succese culinare, colaborari de exceptie si un business prosper, dar inceputul nu a fost deloc roz ca o bomboana fondanta. Este originar din orasul frantuzesc Epernay si la varsta de doi ani a fost adoptat de o familie de francezi, in sanul careai avea sa descopere dulceata artei de patiser. Cei doi frati mai mari pornisera deja pe acest drum, iar Yazid simtea ca trebuie sa mearga si el tot pe acolo.

Una dintre placerile sale era ca dupa scoala, daca a fost cuminte, sa prepare o prajitura cu iaurt. Se pare ca a fost un elev exemplar in multe zile si a adunat o experienta considerabila in bucataria familiei deoarece la doar 14 ani a devenit ucenicul celebrului ciocolatier si patiser Vincent Daller. Si de acolo parcursul sau in cariera a tot urcat si urcat. Vedem in interviul urmator cum se raporteaza la succes si care este filosofia dupa isi conduce practicile pe blatul de “lupta”.

Reporter: "Esti campion mondial la patiserie si inghetata. Povesteste-mi cum ai ajuns sa capeti acest titlu?"

Yazid Ichemrahen: "Participasem cu putin timp inainte la Cupa Frantei si dupa asta am dorit sa fac si alte lucruri asa ca m-am inscris la selectii. La aceste selectii participa aproximativ 60 de persoane si sunt alesi la sfarsit trei dintre cei mai buni, iar ca proba fiecare trebuie sa faca un bufet cu prajituri, inghetata si o piesa montata din ciocolata si inghetata. Probele se desfasoara pe parcursul unei zile si la sfarsitul lor este selectata echipa Frantei."

Reporter: "Ce ti s-a parut cel mai dificil la aceasta competitie?"

Yazid Ichemrahen: "Cel mai greu mi s-a parut coeziunea echipei. Practic in selectii porneste fiecare pentru sine, dar la sfarsit faci echipa impreuna cu alti doi pe care nu ii cunosti si trebuie sa pui sub semnul intrebarii deciziile care sunt luate. Si cu totii avem, evident, si o latura personala de care trebuie sa faci abstractie ca sa mearga."

Reporter: "Care a fost, in copilarie, prima ta intalnire cu patiseria, cu dulcele?"

Yazid Ichemrahen: "Totul s-a intamplat intr-o duminica, ba nu, sambata. Matusa mea m-a lasat sa fac eu prajitura si a fost nevoita sa imi sparga ouale pentru ca eu am facut un dezastru complet acolo si dupa 20 de minute, lasat singur eu cu bolul in care am amestecat ingredientele, am ajuns sa mananc coca cruda pentru ca nu am facut ce trebuia. De fapt, eu am facut prajitura mai mult pentru ca imi placea sa fac eu personal, sa imi bag mainile in aluat, nu ca voiam neaparat sa mananc."

Reporter: "Care este desertul tau preferat, sa il mananci si sa il prepari?"

Yazid Ichemrahen: "De mancat imi place prajitura cu iaurt, si sa o prepar… tot prajitura cu iaurt. Este una dintre prajiturile mele favorite."

Reporter: "Ne poti impartasi un truc de-al tau din bucatarie?"

Yazid Ichemrahen: "Ce pot spune eu este ca spre exemplu in momentul in care ajungi sa lucrezi pentru marile restaurante, asa zisele Palace, si esti intr-o brigada cu 30, pana la 40 de oameni, trebuie sa stii sa avansezi intotdeauna, sa nu te multumesti cu locul in care esti. Daca vrei sa avansezi trebuie sa lucrezi curat, sa faci lucrurile cu foarte mare exactitate, sa vrei intotdeauna sa faci mai bine decat ceea ce faci in prezent si sa nu te multumesti cu o situatie calduta, confortabila. Din momentul in care ai ajuns intr-o situatie de comfort trebuie sa spui stop, pentru ca altfel se prabuseste totul. Si mai trebuie sa stii sa cobori cateva trepte mai jos daca vrei sa te imbogatesti cu adevarat.

Spre exemplu, cand aveam varsta de 19 ani eram chef patiser intr-un restaurant de doua stele Michelin impreuna cu Thierry Marx. Era o situatie buna, dar am zis stop, am plecat in Monaco, pe o pozitie inferioara, de sub-chef. Si o alta anecdota: Cand am castigat cupa mondiala eram deja la Monaco, dar si in cazul acela am pus cruce familiei, prietenilor si am plecat catre Avignon pentru a ma pregati pentru concur. Daca te multumesti cu o situatie data, daca m-as fi multumit as fi fost tot cu acelasi salariu, tot cu aceeasi prietena, dar tot pe locul acela."

Reporter: "Ai apucat sa gusti vreun preparat traditional romanesc? Cum ti s-a parut?"

Yazid Ichemrahen: "Am gustat cornuletele cu gem. Au fost foarte, foarte bune."

Reporter: "Recomanda-ne un desert romantic."

Yazid Ichemrahen: "Pai, la intalnirile romantice nu prea se mai ajunge la desert. De Sfantul Valentin eu propun in cofetariile mele prajiturile cu doua arome, cu visine sau cu alte gusturi. E interesant ca cei doi sa guste din ambele, sa impartaseasca ceva, la fel ca in desenul animat Doamna si vagabondul, cu farfuria cu paste."

Reporter: "Ai deja lantul tau de patiserii, o carte scrisa, colaborari cu nume importante din domeniu, ce iti mai doresti in plan profesional?"

Yazid Ichemrahen: "Esentialul pentru mine nu este neaparat sa faci multe lucruri sau sa fi facut toate acele lucruri, ci sa rezisti in timp. Asta imidoresc eu, sa pot in continuare impartasi momente de calitate cu colaboratorii mei, sa pot lucra cu zambetul pe buze, pentru mine este foarte important. Daca nu, as spune stop imediat, pentru ca placerea este un element important in domeniul nostru. Odata ce ai facut toate aceste lucruri trebuie sa incerci sa le dai si altora pofta sau sa le starnesti dorinta sa faca si ei ceva la randul lor, deci e vorba de a transmite mai departe. Asta este si unul din motivele pentru care am deschis toate acele cofetarii si in incheiere as spune ca o regula importanta pentru viata mea si pentru munca mea se compune din trei elemente: din competente, sa stii sa faci ceva, sa stii sa ii ajuti pe ceilalti sa faca lucrul respectiv si apoi sa comunici mai departe, sa transmiti cunostintele pe care le ai si sa ii faci pe discipolii tai independenti."