Medicul si prezentatoarea tv Oana Cuzino pare ca a gasit elixirul tineretii si frumusetii vesnice. Medicina a ajutat-o foarte mult, deoarece e specializata in ramura geriatriei, cea care studiaza si trateaza bolile batranetii. La 45 de ani , Oana Cuzino impartaseste secretul ei:
“Am renuntat la zahar. Zaharul influenteaza hormonul de crestere si nu este indicat sa il consumam mult. Nu mananc deloc fast food pentru ca, facand facultatea de medicina, stiu ce efecte are asupra corpului. Uneori imi este pofta de inghetata pentru ca este desertul care ingrasa cel mai putin, mai ales daca este facuta in casa”, a declarat vedeta la o emisiune tv.
Ce este zaharul si de ce este el o toxina?
Lustig spune ca zaharul este o „toxina cronica”. „Exista trei tipuri de toxine. Primul e dat de substantele precum cianura, care sunt letale pentru oameni într-o concentratie de o parte la un milion. arsenicul si plumbul reprezinta al doilea tip si ucid atunci cand reprezinta 30-50 de parti la un milion.
Cel de-al treilea tip, anume toxinele cronice, este reprezentat de acele substante care devin letale la concentratii de cateva mii de parti per milion. Printre acestea se numara vitamina a, vitamina D, fierul si fructoza”, explica el.
Un alt lucru important pe care Lustig vrea sa-l clarifice este faptul ca prin „zahar” se refera atat la sucroza (adica zaharul alb si brun obtinut din trestie de zahar si din sfecla) cat si la siropul de fructoza obtinut din porumb.
„Sirop de fructoza din porumb, zahar, nu-i nicio diferenta. ambele sunt la fel de nocive, la fel de otravitoare”, spune Lustig.
Zaharul rafinat (sucroza) este format dintr-o molecula de glucoza si o molecula de fructoza, amestecul fiind astfel 50%-50%. În cazul siropului de fructoza din porumb, fructoza reprezinta 55% din amestec, iar glucoza 45%.
Fructoza este aproape de doua ori mai dulce decat glucoza, fiind elementul care diferentiaza zaharul de celelalte mancaruri bogate în carbohidrati, precum painea sau cartofii. Cu cat o substanta contine mai multa fructoza, cu atat va fi mai dulce.
Lustig explica faptul ca în corpul nostru cele doua substante sunt metabolizate diferit, cu efecte diferite. Primul lucru pe care doreste sa-l clarifice în ceea ce priveste zaharul este faptul ca nu conteaza ca zaharul constituie „calorii goale”.
„Nu are nimic de-a face cu caloriile. Zaharul este o otrava in sine”, afirma el.
„Din punctul meu de vedere, am ajuns sa avem aceste probleme pentru ca lumea considera ca toate caloriile sunt egale. Daca toate caloriile au acelasi efect, atunci solutia este sa mancam mai putin si sa facem mai mult sport. Doar ca asta nu merge. Iar motivul pentru care nu merge este acela ca fructoza este mai toxicadecatechivalentul sau caloric. Daca mananci 100 de calorii din fructoza, efectul va fi mult mai nociv decat daca ai consuma aceleasi 100 de calorii din glucoza”, spune Lustig.
Asadar, efectul a 100 de calorii de glucoza nu este acelasi cu cel produs de 100 de calorii din zahar. Glucoza este metabolizata de fiecare celula din corpul nostru, în timp ce fructoza este metabolizata în mare parte de catre ficat.
Un alt aspect important este viteza cu care sunt consumate aceste calorii. spre exemplu, daca zaharul este consumat în forma lichida, va ajunge în ficat o cantitate mai mare de fructoza într-un interval mic de timp, ceea ce va influenta modul în care aceasta este metabolizata.
Experimentele efectuate pe animale au aratat ca atunci cand acestea consuma o cantitate mare de fructoza într-un timp foarte scurt (lucru usor de realizat cu ajutorul lichidelor), ficatul va transforma fructoza în grasime. acest lucru faciliteaza aparitiei rezistentei la insulina, recunoscuta astazi ca fiind principala cauza a obezitatii, a diabetului de tip 2 si a afectiunilor cardiace.
De-a lungul istoriei omenirii, fructoza a reprezentat o hrana sanatoasa si sigura. „Pana acum, consumam fructoza în cantitati mici, din fructe, care contin fibre ce încetinesc absorbtia si se consuma mai lent din cauza texturii. acum, însa, putem produce zahar si sirop de fructoza ieftin, astfel ca putem consuma cantitati imense”, explica Lustig. Iar acest lucru ne omoara.
Unul dintre primii oameni care au observat efectul nociv al zaharului a fost Frederick Banting, distins cu premiul Nobel în 1923 pentru descoperirea insulinei. Banting suspecta ca zaharul provoaca diabet, deoarece aceasta boala era extrem de rara în cadrul populatiilor care nu consumau zahar si foarte raspandita în acelea în care zaharul facea parte din dieta zilnica.