Naționala Spaniei este noua regină a lumii la fotbal. Ibericii au dominat clar și au câștigat finala în fața deținătoarei trofeului, Argentina. Ferran Torres a devenit erou național în Spania, după ce a înscris singurul gol pentru Furia Roja în reprizele de prelungiri și a adus al doilea trofeu din istorie pentru selecționata țării sale.
Spania a devenit cea mai bună echipă națională a planetei, demonstrând că răbdarea și consecvența dă roade. Rodri a pimit trofeul din mâinile președintelui american, Donald Trump, care a ținut să fie pe scenă la ceremonia de premiere și a avut parte de un moment jenant, atunci când fotbaliștii au dat de înțeles că nu încep sărbătoarea până Trump nu se retrage din prim-plan.
Selecționerul Luis de la Fuente a crescut jucători de la naționala de tineret și după ce a ajuns la echipa mare, în 2024 a cucerit alături de elevii săi Campionatul European. Această generație a atins apogeul, după un start anevoios la turneul final. Spania și-a impus ritmul și a ajuns în ultimul act, dând piept cu deținătoarea titlului mondial și campioana Americii de Sud, Argentina.
Era de așteptat ca ibericii să ia mingea sub control și Argentina să se apere, încercând să respingă atacurile parcă veșnice ale ibericilor. Prima repriză nu a adus faze de poartă, Oyarzabal având un șut lipsit de pericol. În schimb, Furia Roja a început să fie mult mai incisivă în partea secundă. Pe rând, Baena, Dani Olmo, Ferran Torres, Pedri și Cubarsi au ratat ocazii importante.
Portarul Argentinei, Emiliano Martinez, a ținut aprinse speranțele echipei sale cu intervenții fără număr. Aymeric Laporte și Nico Williams au fost aproape de a înscrie, dar nu l-au învins pe Dibu Martinez.
Unul dintre momentele-cheie s-a produs în minutele adiționale. Enzo Fernandez, care avea deja un cartonaș galben, a avut o intrare dură inutilă la mijlocul terenului asupra lui Pau Cubarsi. Arbitrul Slavko Vincic nu a ezitat și l-a eliminat.
Argentina a fost condamnată să se apere în continuare, misiunea fiind și mai dificilă. Sud-americanii nu au avut niciun șut la poarta adversă timp de 90 de minute, ceea ce nu s-a mai întâmplat într-o finală de Cupă Mondială.
Iar Spania a continuat să sufoce echipa arțăgoasă a pumelor și în reprizele de prelungiri, până când Nico Williams a împins mingea în plasă. Doar că Merino l-a călcat pe Nicolas Otamendi și reușita a fost anulată. Inevitabilul s-a produs în minutul 106. Nico Williams a retrimis în careu cu capul o centrare, iar Ferran Torres s-a trezit într-o poziție ideală și nu a ratat, intrând în cărțile de istorie ale Mondialului drept eroul Spaniei.
Golul din minutul 106 i-a trezit pe argentinieni, care, practic nu aveau jucători ofensivi pe teren. Tot greul a căzut pe Lionel Messi, care a trebuit să inventeze ceva. Era prea târziu și nimeni nu mai avea forță și luciditate. Fundașul Senesi și Giuliano Simeone au ratat două oportunități bune de a egala, contrar cursului jocului, dar până la urmă Argentina a capitulat.
Spania a câștigat titlul de campioană mondială pentru a doua oară în istorie, după cel din 2010, dar într-o manieră aproape identică. Și atunci, Furia Roja era campioană europeană în exercițiu, iar în finala Mondialului a câștigat cu 1 la 0, datorită unui gol marcat în reprizele de prelungiri de un fotbalist al Barcelonei, atunci Andres Iniesta, iar acum Ferran Torres, ținta criticilor, mai ales la echipa de club.
Ferran TORRES, ATACANT AL NAȚIONALEI SPANIEI: „ Cred că am fost una dintre persoanele criticate cel mai mult la acest Campionat Mondial, dar cred că destinul este scris în stele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că mi-a dat forțe ca să continui”
După fluierul final, au avut loc scene, care nu au ce căuta la asemenea nivel. Argentinienii și-au făcut carte de vizită stilul arțăgos și pe alocuri murdar, dar după meci Leandro Paredes a întrecut măsura. Mijlocașul l-a luat de gât pe Eric Garcia și l-a trântit pe Gavi, primind un cartonaș roșu.
Spaniolii au trecut peste incidente și au sărbătorit titlul, care a venit odată cu un record impresionant. Naționala iberică nu a pierdut al 38-lea meci consecutiv, ceea ce a depășit performanța Italiei dintre 2018 și 2021.