Dragobete 2020. Traditii, obiceiuri si superstitii de Ziua Indragostitilor la romani

Obiceiul Dragobetelui se pastreaza inca viu in unele sate din nordul si vestul Olteniei, si in functie de regiune poate avea si alte denumiri precum “Cap de primavara”, “Logodnicul sau Insotitul Pasarilor”, “Dragostitele”, “Ziua Indragostitilor”, “Sant Ion de primavara” sau “Granguru”. Dragobetele este zeul tineretii, al veseliei si al iubirii, provenit din traditiile dacice si sarbatorit in fiecare an pe 24 februarie.

Traditii si obiceiuri de Dragobete

Dragobetele a fost marcat, de-a lungul timpului, de numeroase traditii si superstitii, de la juramantul fratilor de sange, ”zapada zanelor” stransa de tinerele necasatorite pentru proprietatile ei magice, sarutul obligatoriu in fiecare cuplu care doreste sa isi mentina iubirea, pana la interzicerea plansului, care ar atrage necazuri in urmatoarele luni, scrie News.ro.

“Desi este o sarbatoare cu data fixa, exista variante zonale unde Dragobetele se petrece la date diferite. I se spune “Cap de primavara”. Nu se prea stie cine este acest #Dragobete. In unele legende apare ca fiu al Babei Dochia, in altele are calitatea de cumnat al lui Lazarica cel mort din dor de placinte. Oricum, este tanar si, fiind tanar, este protectorul dragostei si al indragostitilor. Un fel de Sfantul Valentin. A fost comparat cu Eros si Cupidon”, scria Irina Nicolau in “Ghidul sarbatorilor romanesti”, amintind ca “De Dragobete, se imperecheaza pasarile si se pun sa faca cuib. Fetele si baietii merg la padure sa culeaga ghiocei si sa adune apa din zapada netopita”.

″In aceasta zi, dis-de-dimineata, toate fetele si baietii se piaptana, se primenesc. Si baietii, si fetele au credinta nestramutata ca in aceasta zi trebuie ca si ei sa glumeasca, adica sa faca Dragobetele, dupa cum zic ei, ca sa fie indragostiti tot anul. Iar daca in aceasta zi nu se va intalni fata cu baiat, se crede ca nu va fi iubita in nicio zi din an si viceversa. Intre fetele de la teara e intrecere in a fi indragostite si intre mamele lor atata bucurie, ca de multe ori se invidiaza si chiar se naste galceava intre ele”, scrie Simeon Florea Marian in “Sarbatorile la romani”.

Autorul mai spune ca “daca e vreme frumoasa, fetele si baietii pornesc dupa ghiocei la lunca sau dupa lemne in padure, mai intai fetele, apoi baietii, in cete. Daca afara e urat, se aduna in case pe la prietine si rude, unde vin si baietii de primprejur. Daca in aparenta, acest obicei nu are nicio insemnatate, in fapt, poporul tine atat de mult la el, ca nu-l lasa sa treaca fara sa nu-l sarbatoreasca”.

La pranz fetele obisnuiau sa alerge spre sat, in timp ce baietii incercau sa le prinda si sa le sarute. Sarutul era un echivalent al logodnei, care se anunta seara in cadrul comunitatii satului si membrilor celor doua familii.

Participantii la sarbatoare erau considerati binecuvantati in acel an, urmand sa aiba belsug si sa fie feriti de boli. Potrivit unei superstitii, persoanele care nu sarbatoreau aceasta zi erau pedepsiti sa nu poata iubi in acel an.

Atunci cand ziua de Dragobete era mohorata, friguroasa, ploua sau ningea, tinerii se intalneau intr-o casa unde sa petreaca si sa lege prietenii.

In unele zone ale tarii, tinerele foloseau florile culese din padure pentru farmecele de uraciune facute impotriva rivalelor in iubire. Tinerii baieti obisnuiau sa isi cresteze putin bratul in forma unei cruci si apoi sa isi atinga taieturile, rostind juramantul de a ramane toata viata frati de sange.

Tot in aceasta zi, batranii din sat se preocupau mai mult decat de obicei de animalele din ograda, sacrificarea lor fiind interzisa. Cei in varsta credeau ca in ziua de Dragobete pasarile isi aleg perechea pe viata.

Tinerele necasatorite obisnuiau sa stranga putina zapada care se mai gasea, numita si ”zapada zanelor”. Apa aparuta in urma topirii acestei zapezi ar fi avut proprietati magice si era folosita pentru descantece de iubire, dar si in ritualuri de infrumusetare. Conform datinilor stravechi, aceasta zapada aparea in urma surasului zanelor. Tocmai de aceea fetele obisnuiau sa isi clateasca chipul cu aceasta apa, pentru a deveni la fel de frumoase ca zanele.

O alta superstitie vorbea de fetele care nu se intalneau in aceasta zi cu o persoana de sex masculin nu aveau parte de iubire pe tot parcursul anul. Mai mult, in unele sate se credea ca toate fetele care ajungeau sa atinga un barbat dintr-un sat invecinat urmau sa fie indragostite tot timpul anului.

 iStock

In unele regiuni din tara se obisnuia ca in aceasta zi sa se scoata din pamant radacini de spanz, pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.

Conform traditiei, in aceasta zi barbatii trebuie sa fie in relatii cordiale cu toate femeile. In caz contrar, acestia ar fi avut parte de o primavara plina de ghinion si un an greu.

Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa ramana vie de-a lungul anului, tinerii trebuie sa se sarute in ziua de Dragobete.

Ce nu se face de Dragobete

Tot in aceasta zi, tesutul, cusutul si toate treburile grele de pe langa gospodarie sunt interzise. Totusi, este permisa curatenia, deoarece se considera ca aceasta este aducatoare de prospetime si de spor.

In ziua de Dragobete plansul le este interzis tinerilor si tinerelor. In caz contrar, acestia vor avea parte de necazuri si suparari in lunile urmatoare.

In unele regiuni din tara, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca noaptea de Boboteaza, cand tinerele care doresc sa isi afle ursitul isi pun sub perna busuioc sfintit.

Cine era „Dragobetele”

Conform unor legende populare, Dragobetele era considerat fiul babei Dochia, un tanar chipes care obisnuia sa seduca toate femeile ce ii ieseau in cale. Totusi, in prezent, Dragobetele reprezinta pentru romani simbolul autohton al dragostei, fiind identificat cu zeul dragostei din mitologia romana, Cupidon, si cu zeul iubirii in mitologia greaca, Eros.

Dragobetele are un rival

In prezent, Dragobetele are un ”rival”, multi romani preferand sa celebreze iubirea pe 14 februarie, de Valentine’s Day, o sarbatoare occidentala imprumutata.

Legenda Sfantului Valentin spune ca un imparat roman, Claudiu al II-lea, a decis ca niciunul dintre soldatii din Roma sa nu se mai poata casatori, considerand ca aceasta lege ii va determina pe barbati sa mearga la razboi. Insa, un preot crestin, Valentin, credea ca dreptul oamenilor de a se casatori era dat de Dumnezeu, iar imparatul Claudiu nu avea dreptul sa il interzica. Astfel, preotul Valentin a casatorit in secret cupluri, cununiile fiind facute in locuri secrete, pentru a nu putea fi gasit de imparat.

Claudiu al II-lea l-a gasit si l-a arestat, incurajandu-l sa renunte la crestinism si sa devina un soldat roman. Cand Valentin a refuzat, a fost intemnitat si condamnat la moarte. Pana in ziua executiei, care ar fi avut loc pe 14 februarie 269 e.n. sau 270 e.n., el a trimis scrisori de adio catre prietenii sai si le-a semnat scriind “Adu-ti aminte de Valentin al tau”.

Sursa: Pro TV