Adaptarea lui Anton Corbijn dupa John le Carré pare cu atat mai mult construita pe eroul lui Philip Seymour Hoffman cu cat cautam mai asiduu azi semnele premonitorii ale disparitiei acestuia.
Unul ar putea fi chiar finalul - iesirea discreta din scena a eroului, ca si cum n-ar fi sigur daca sa plece sau nu, ca si cum- desi vizibil in cadru, el era deja plecat.
"Cand am citit scenariul, am descoperit in el ceva care m-a facut sa ma gandesc la mine insumi, la punctul in care eram cu viata mea. Dincolo de toate, filmul mi s-a parut povestea unui barbat intre doua varste ajuns la momentul confruntarii cu lucrul pe care il cauta cu cea mai mare pasiune", spunea Philip Seymour Hoffman in interviul acordat agentiei Associated Press cu putin timp inainte de a muri (2 februarie 2014).
Pentru un artist, ultima opera are intotdeauna o incarcatura speciala, mai ales cand moartea survine accidental. Retrospectiv, ea va fi privita ca un testament, ca o inconstienta fluturare de batista, si se va colora (pe buna dreptate sau nu) in nuante rau prevestitoare, nostalgice in avans.
"A Most Wanted Man" e genul de film care in prima jumatate poate sa nu-ti spuna nimic, dar care creste de la o secventa la alta astfel incat, intr-un fel, abia astepti sa se termine ca sa vezi cum o sa se aseze in capul tau doua zile mai tarziu.
Ca si "Tinker Tailor Soldier Spy"/"Un spion care stia prea multe" sau alte filme care nu sunt neaparat cu spioni, dar care sunt bine scrise, farmecul sta in dificultatea de a fixa subiectul in pioneze. "Ce zugraveste autorul", care e schema cu filmul asta, cum il explic prietenilor ca sa inteleaga de ce mi-a placuta Esentialul parca scapa tot timpul printre degete.