Litigiul dintre Republica Moldova şi Energoalians îşi are începutul înca la finele anilor ‘90. Atunci ÎS Moldtranselectro a cumparat energie electrica din Ucraina prin intermediul Derimen Properties Ltd, un offshore din Insulele Virgine Britanice (BVI), iar în urma livrarilor s-ar fi format o datorie de circa 196 de milioane de lei.
Ulterior offshorul i-a cedat companiei ucrainene Energoalians (în unele documente apare ca Energoalians TOV, Energoaliance sau Energoalliance) dreptul de a recupera presupusa datorie.
În 2002 Curtea de Conturi a Republicii Moldova a constatat ca Moldtranselectro a platit companiei ucrainene chiar mai mult decât a importat oficial şi a cerut întreprinderii sa recupereze 10,8 milioane de dolari care nu au „suport documentar, juridic si economic”.
Un an mai târziu, Curtea de Conturi deja constata ca lipsesc documente ce ar confirma livrarile de energie, deşi în 2002 directorul Moldtranselectro a prezentat mai multe documente confirmative. Tot în 2003, o instanta din Moldova a anulat constatarile Curtii de Conturi privind lipsa datoriei faţa de Energoalians.
Între timp disputa dintre Republica Moldova şi compania ucraineana a ajuns pe masa magistraţilor. Dupa ce parţile s-au razboit ani la rând în instanţele din Republica Moldova şi Ucraina, câmpul de batalie a fost mutat în Franţa. Locaţia a fost aleasa de parţi, în conformitate cu Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International.