Fisurile din sol nu dau nicio optiune oficialilor. Intregul oras Kiruna , situat in nordul Suediei, trebuie sa fie mutat in urmatorii 20 de ani, scrie Wall Street Journal.

Totul a inceput in 2004, cand comunitatea locala a primit o scrisoare de o pagina de la compania miniera de stat Luossavaara-Kiirunavaara AB (LKAB).
 
Pentru a putea continua exploatarea minereurilor feroase era nevoie sa sape mai adanc in muntele vecin, ceea ce a dus la deformarea solului pe care era asezat orasul, in special in partea din apropierea lucrarilor.
 
Un deceniu mai tarziu, fisurile din pamant au ajuns si mai aproape de centrul orasului Kiruna si unii dintre cei 18.000 de locuitori ai orasului nu au acum alta alternativa decat sa isi faca bagajele si sa se mute.
 
Practic, nu mai este loc de intors. In martie, o firma de arhitectura din Stockholm a castigat un concurs pentru planul pe care l-a prezentat. Acesta presupune ridicarea unui nou oras, la trei kilometri  est fata de Kiruna. Noua asezare poarta momentan numele de “Kiruna 4-ever”, probabil reflectand dorinta localnicilor de a nu mai trece vreodata printr-o experienta asemanatoare.
 
La mijlocul lui septembrie se asteapta deja alegerea unui castigator al competitiei de design pentru o noua primarie, prima cladire majora care urmeaza sa fie relocata. Apoi, treptat, in urmatorii 20 de ani, peste 3.000 de case si apartamente, mai multe hoteluri si peste doua milioane de metri patrati de spatii de birouri, scoli si institutii din sanatate vor migra catre est.
 
Relocarea masiva este una fara precedent si ridica o serie de problema carora autoritatile trebuie sa le gaseasca rapid solutii. Acestia trebuie sa isi dea seama, printre altele, de felul in care vor trebui sa ii recompenseze pe proprietari, dar si de cum va arata noul oras. Din planurile facute publice pana acum, noul Kiruna ar trebui sa fie mai sustenabil, cu o dezvoltare mixta si mai putin dependent de automobile. Problema pe care si-o pun multi este daca totul va fi terminat la timp.
 
“Ar fi trebuit sa incepem procesul in 2009 sau 2010. Singurul lucru care nu poate fi oprit este degradarea solului si ma gandesc cu grija la cum putem sa terminam proiectul la timp”, marturiseste Peter Johansson, unul dintre managerii companiei de constructii NCC.
 
LKAB a fost de acord sa plateasca cea mai mare parte a facturii, dar nu poate face o estimare a costului total. Pana in prezent, se spune ca suma alocata ar fi ajuns la 3,5 miliarde de coroane suedeze (532 milioane de dolari), la care se vor mai adauga inca de peste doua ori pe atat, pentru restul cheltuielilor.
 
Cea mai mare incertitudine planeaza asupra valorii proprietatilor care vor fi demolate. Se vor face estimari independente asupra preturilor acestora, iar LKAB va plati proprietarilor cu 25% mai mult peste valoarea calculata.
 
Rezidentii din Kiruna sprijina in cea mai mare parte relocarea, pentru ca orasul depinde aproape in totalitate de extragerea minereurilor feroase. In anii ’70-’80, cand compania miniera a traversat o perioada mai dificila, numarul populatiei a scazut cu aproape 30 de procente. “Orasul si mina nu pot supravietui unul fara celalalt”, spune Kristina Zakrisson, unul dintre oficialii orasului.