Sudanul de sud vrea sa devina un stat independent, iar 99% din populatia cu drept de vot a dorit secesiunea de nord. Oamenii vor astfel sa inceapa sa scrie la un nou capitol al istoriei si sa uite trecutul plin de conflicte si violente.
Independenta unui stat, dupa 22 de ani de razboi civil
Cand 99% dintre sudanezi au votat la referendumul de luna trecuta ca Sudanul de Sud sa devina un stat separat, cu siguranta, ei au scris o fila importanta din istorie.
Pe langa faptul ca noul stat african va ridica numarul statelor lumii la 193, prin votul dat, s-ar putea incheia, astfel, un razboi civil care a durat 22 de ani.
Guvernul de la Khartoum si-a dat acordul pentru validarea acestui referendum, astfel ca Sudanul de Sud va fi inaugurat la 9 iulie 2011. Asa se face ca cea mai intinsa tara de pe teritoriul Africii se va separa in doua.
Care este pretul platit pentru liberatatea Sudanului de Sud? Dupa un razboi civil care a durat 22 de ani, nu mai putin de doua milioane de oameni au murit, iar alte patru milioane de persoane au fost deportate.
Ce viitor poate avea Sudanul de Sud in contextul international
Sunt foarte multe voci care declara ca aceasta miscare nu este tocmai inteleapta, deoarece o dezvoltare ca stat de sine statator este aproape imposibila. Peste 90% din populatia Sudanului de sud este analfabeta, nu exista institutii, ci doar grupari si triburi.
Independenta, democratia sunt stari pe care sudanezii nu le cunosc, pentru ca nu au fost obisnuiti decat cu razboaiele, violenta si haosul. Sistemul sanitar este cvasi-inexistent, la fel ca si cel educational si justitia. Speranta de viata a acestor oameni este invers proportionala cu bogatiile natural care zac in aceasta tara, si se rezuma doar la 50 de ani.
Din punct de vedere politic, situatia este si mai sumbra. Jurnalistii de la Huffington Post au facut o scurta analiza, comparand Sudanul de Sud cu ceea ce s-a intamplat cu Taiwanul sau Kosovo.
Taiwanul functioneaza ca un stat independent si poate ramane asa, atata vreme cat nu va “supara” China. Kosovo a fost recunoscut de 75 de state ale lumii, dar printre acestea nu se numara si Rusia, China sau Spania, mari puteri care s-au opus intotdeauna procesului acestuia de separare a statelor.
Alte state care si-au castigat independent, insa, nu au fost atat de “norocoase”, ca Taiwanul sau Kosovo. Este, de exemplu, cazul Somaliland-ului care si-a proclamat independenta in 1991 si care nici acum nu este un stat recunoscut.
Prin urmare, soarta Sudanului de Sud nu se arata prea blanda nici in viitor, spun analistii.
Alte cateva exemple de state care s-au separat de tarile “mama”, in istoria recenta
“O natiune este ca o casatorie”, sau cel putin asa si-a imaginat Lenin ca arata o natiune: cu fiecare partern sau provincie avand dreptul sa ceara “divortul” in cazul in care lucrurile iau o intorsatura urata. Uniunea Sovietica, a carei constituire a avut loc in 1918, a dat acest drept fiecareia dintre republicile sale. Nu a mai fost nicio mirare ca multe alte tari au aparut pe harta lumii, dupa Razboiul Rece.
Dar ceea ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica nu este un caz similar.
Uneori, aceste separari intre state au fost amicale. Este exemplul Cehoslovaciei, care s-a impartit in Cehia si Slovacia, fara prea mare scandal.
Iugoslavia, in schimb, a avut parte de un “divort” foarte urat, cu raboaie civile care au lasat urme adanci. Timp de 15 ani, Iugoslavia s-a tot divizat, dand nastere noilor state din regiune.
In alte parti ale lumii, Bangladesh-ul a reusit sa se desprinda de Pakistanul de Vest, ca sa formeze o noua tara.
Eritrea a rupt relatia cu Etiopia, Namibia s-a despartit de Africa de Sud si Timorul de Est s-a separate de Indonezia.
Multe state, insa, nu au reusit nici acum sa-si capete independenta mult dorita. Este cazul Ceceniei care a purtat doua razboaie cu Rusia, in care 75.000 de civili au murit. Nici acum, situatia de acolo nu este stabila. Si acesta este doar un exemplu.