Gheorghe Iova a murit sambata, la Spitalul Municipal din Capitala, unde era internat de sase saptamani in urma unui infarct depistat cu intarziere. In jurul orei 16.30 a fost declarat decesul, dupa ce medicii au incercat resuscitarea, a confirmat pentru MEDIAFAX, Doina Iova, sotia scriitorului.
Familia va anunta in zilele urmatoare detaliile privind depunerea scriitorului, cel mai probabil la capela cimitirului Straulesti II, unde ar urma sa aiba loc marti si inmormantarea. Decesul a survenit ”in urma unui stop cardiac, dupa sase saptamani de cand era internat in spital dupa un infarct masiv. In liniste, in pace, senin, a plecat. Joi mi-a spus asa: Doina, mai stai cu mine trei zile, atat, trei zile. Intr-un fel am fost toti pregatiti, a venit intr-un moment tot pe spiritul lui”, a spus Doina Iova pentru MEDIAFAX.
In momentul in care se anunta decesul scriitorului, un grup de scriitori si artisti tocmai juca un meci de fotbal organizat cu scopul de a strange bani in sprijinul autorului aflat in spital.
„«Efectul Iova» asupra literaturii romane postbelice, in varianta sa radical-experimentala si «neo-autenticista», a fost mai important decit s-ar crede. Nu numai opzecistii, ci si unii poeti anteriori (Angela Marinescu) sau ulteriori (Ioan S. Pop, douamiistii) au intrat in raza de influenta a acestui revolutionar al limbajului. Iova era un om si un scriitor liber, rebel, dificil, ciudat, cu un anumit demonism (foarte... uman), care scapa mereu printre degete. Un Iov, in felul lui. In ultimii ani s-a luptat din greu cu o boala care, pina la urma, l-a invins”, scrie criticul Paul Cernat.
Gheorghe Iova s-a nascut pe 8 ianuarie 1950 in Gageni de Jos, comuna Vintileanca, azi Sahateni, judetul Buzau. Potrivit propriei afirmatii, oficialitatile au stabilit ca data de nastere pentru el 29 ianuarie. A murit la 29 iunie 2019. A fost cunoscut in calitate de poet, prozator si eseist. A fost membru al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmalniceanu. Alaturi de Gheorghe Ene si Gheorghe Craciun a constituit nucleul grupului literar Noii. Pana la caderea comunismului textele sale nu au aparut decat in antologii si in publicatii realizate artizanal. In acelasi timp, multe dintre scrierile sale au circulat in copii xerox. Pana in 1989 a fost, pe rand, profesor de limba franceza (1972-1976), in comuna Breaza si in orasul Ramnicul Sarat, jud. Buzau, muncitor necalificat la Filatura si finisajul Balotesti (febuarie-august 1978) si la Centrul de Cercetare si Proiectare a Imbracamintei din cadrul Centralei Industriei Confectiilor din Bucuresti (1980-1989).
Din 1990, a fost redactor la revistele “Contrapunct” (1990-1992) si “Contemporanul – ideea europeana” 1992-1994, profesor de filosofie la Academia de Arte din Bucuresti (1994-1996 si 1997-1998) si muzeograf la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti. Se pensionase in ianuarie 2015.
Abia in 1992 a debutat cu volumul personal ”Texteiova”, la editura Cartea Romaneasca. Pe rand, scrierile sale au fost solicitate pentru antologiile dedicate generatiei 80 si generatiei 90 din literatura romana, fiind citate ca modele de vitalitate si de autori debutati dupa 2000.
A primit premiul Frontiera Poesis, pentru „Cartea de poezie a anului”, pentru volumul ”1973. Sintaxa libertatii de a spune”, editura Axa, 1998. In 2000 a fost distins cu premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania pentru roman, pentru ”De cati oameni e nevoie pentru sfarsitul lumii”, publicat la editura Paralela 45, in 1999. Pentru anul 1999 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, pentru eseu, pentru volumul ”Actiunea textuala. Bunul simt vizionar”, lansat de Paralela 45.
Cele mai recente volume pe care le-a publicat sunt „Etalonul Mizil”, Casa de pariuri literare, 2016, la care a fost coautor impreuna cu Cosmin Manolache, ”Ciungamatii. Liber de faptul ca mi se garanteaza litertatea. Dosar de «dusman al poporului» (2017) si ”Citate/Cecitate”, la aceeasi editura, in 2018.
”Tot timpul am pus o problema, care nu tine de originalitate sau de innoire in primul rand, ci de faptul ca un fenomen viu isi pastreaza punctul de pornire, de originare tot timpul cu el si-l poate reactiva oricand. Asta e o literatura care poate sa porneasca tot timpul pe loc virgin, cum scriam in «Actiunea textuala». In cultul originalitatii, sa zicem, toata lumea fuge de locurile in care se vorbeste prea mult despre ele, si atunci am gasit solutia: locurile astea in care e prea multa vorba, oricat de bine duse ierarhic cu autoritati, cu celebritati s.a.m.d., aceste locuri eu le consider ca fiind virgine”, spunea Gheorghe Iova in 1998, intr-un interviu acordat lui Caius Dobrescu, pentru revista Interval.