Nici a treia tentativa nu a avut succes: prima racheta imprimata 3D a fost lansata miercuri de la baza Cape Canaveral din Florida, Statele Unite, dar nu a reusit sa ajunga pe orbita Terrei din cauza unei „anomalii” produse in timpul separarii celei de-a doua trepte a acestui vehicul spatial, potrivit unei transmisiuni in direct, transmite digi24.ro.
Cel de-al treilea esec s-a produs dupa alte doua tentative de lansare, care au fost anulate in ultimul moment din cauza unor probleme tehnice, scrie Agerpres.
Misiunea, denumita „Good luck, have fun”, este urmarita cu interes, intrucat rachetele imprimate 3D ar putea reprezenta o mica revolutie in industria lansarilor spatiale.
Racheta Terran 1, dezvoltata de start-up-ul californian Relativity Space, ar fi trebuit sa colecteze informatii si sa demonstreze ca o racheta imprimata 3D poate rezista rigorilor impuse de lansarile si zborurile spatiale.
In total, 85% din masa rachetei a fost imprimata 3D, iar compania vizeaza sa ajunga in viitor la 95%.
Avantajul principal al acestei tehnici: simplificarea masiva a procesului de fabricatie si reducerea costurilor.
Cu ajutorul robotilor sai pentru imprimare 3D de mari dimensiuni, compania sustine ca aceasta tehnologie permite utilizarea unui numar de piese de 100 de ori mai mic in comparatie cu o racheta traditionala. Compania subliniaza totodata viteza acestei metode: 60 de zile de la obtinerea materiei prime si pana la realizarea produsului finit.
Racheta Terran 1 are o inaltime de 33,5 metri si un diametru de putin peste 2 metri. Prima treapta a rachetei are noua motoare, de asemenea imprimate 3D.
Obiectivul misiunii: plasarea unei incarcaturi de 1.250 de kilograme pe orbita joasa a Pamantului (sateliti de mici dimensiuni, de exemplu), un detaliu care plaseaza aceasta racheta in categoria lansatoarelor usoare. Acest prim zbor nu a continut insa o incarcatura utila.
Racheta ar fi trebuit sa atinga, la 80 de secunde dupa lansare, punctul in care forta aerodinamica exercitata asupra motorului este cea mai ridicata (Max Q, potrivit terminologiei de specialitate). Este etapa cruciala a zborului, potrivit tanarului patron al Relativity Space, Tim Ellis.
„Am demonstrat deja la sol ceea ce speram sa demonstram in zbor: ca atunci cand presiunea dinamica si tensiunea asupra vehiculului sunt la cel mai inalt nivel, structurile imprimate in 3D pot rezista acestor forte”, a scris pe Twitter la inceputul lunii martie Tim Ellis.
Dupa separarea primei trepte a rachetei, a doua treapta ar fi trebuit sa-si urmeze cursul pana pe orbita terestra - la opt minute dupa lansare.
Succesul acestei etape inca de la primul zbor ar fi fost „fara precedent”, a declarat Tim Ellis.
Racheta foloseste drept combustibil metalox, un amestec de oxigen lichid si gaz natural lichefiat (in principal metan). Daca Terran 1 ar fi reusit sa ajunga la orbita, ar fi fost primul succes al unei rachete care utilizeaza acest tip de combustibil.
Relativity Space, care promoveaza viziunea pe termen lung a rasei umane care traieste pe mai multe planete, sustine ca acesta este combustibilul „viitorului”, urmand sa fie cel mai usor de produs pe Marte.
Rachetele in curs de dezvoltare Vulcan, de la United Launch Alliance (ULA), si Starship, de la SpaceX Stars, urmeaza sa utilizeze si ele acest combustibil.
O prima tentativa de lansare a Terran 1 a fost anulata pe 8 martie din cauza unor probleme cu temperatura carburantului.
Apoi, pe 11 martie, lansarea a fost anulata de doua ori in ultimele secunde ale numaratorii inverse, mai intai din cauza unei probleme de automatizare, apoi din cauza unor temeri legate de presiunea combustibilului.
Indiferent de gradul de succes al zborului inaugural al rachetei Terran 1, datele colectate vor fi folosite pentru dezvoltarea urmatoarei generatii de rachete imprimate 3D - Terran R.
Acest lansator de categorie mai grea, dezvoltat tot de Relativity Space, ar trebui sa fie capabil sa transporte o incarcatura de 20.000 de kilograme pe o orbita terestra joasa.
Compania a semnat deja contracte in valoare de 1,65 de miliarde de dolari, majoritatea pentru Terran R, potrivit lui Tim Ellis.
Unul dintre acestea a fost semnat cu compania OneWeb, a carei constelatie de sateliti este destinata furnizarii de internet din spatiu.
Acest tip de lansator „de calibru mediu-greu este evident prezent acolo unde exista cea mai importanta oportunitate de piata pentru restul deceniului, cu un deficit enorm in prezent in ceea ce priveste aceasta clasa de incarcatura utila”, a scris pe Twitter Tim Ellis.
Un operator de sateliti ar putea astepta ani intregi inainte de a obtine un loc disponibil la bordul rachetelor de calibru greu Arianespace sau al celor dezvoltate de SpaceX.
Zeci de star-up-uri s-au lansat asadar in ultimii ani pentru a raspunde unei cereri in crestere.
Numarul satelitilor lansati a crescut de la circa 120 in 2012 la peste 2.700 in 2022, potrivit companiei de specialitate Euroconsult.