Presedintele turc Recep Tayyip Erdogan se va confrunta cu cea mai dificila provocare politica de pana acum in alegerile prezidentiale si parlamentare de duminica, relateaza Reuters, citat de news.ro, scrie hotnews.ro.
Votul prezidential si cel parlamentar, stabilit pentru 14 mai, cu un posibil tur doi de scrutin la 28 mai, va decide nu numai cine conduce Turcia, ci si cum este guvernata, incotro se indreapta economia si forma politicii sale externe.
Cel mai longeviv lider al Turciei moderne, Erdogan a promovat spiritul religios si ratele scazute ale dobanzilor pentru gospodarii, timp in care a afirmat influenta turca in regiune si a slabit legaturile tarii, membra NATO, cu Occidentul.
Alegerile au loc la trei luni dupa ce cutremurele din sud-estul Turciei au ucis peste 50.000 de persoane.
Principalul contracandidat al lui Recep Tayyip Erdogan este Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului (CHP), care are sprijinul unei aliante de sase partide de opozitie.
Mize pentru Turcia
Cel mai puternic lider de cand Mustafa Kemal Ataturk a fondat republica turca moderna, in urma cu un secol, Erdogan si partidul sau de sorginte islamista, Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AK), au indepartat Turcia de proiectul secular al lui Ataturk.
De asemenea, Erdogan a centralizat puterea in jurul unei presedintii executive, cu sediul intr-un palat de 1.000 de camere situat la marginea Ankarei, care stabileste politica privind afacerile economice, de securitate, interne si internationale ale Turciei.
Criticii lui Erdogan spun ca guvernul sau a pus botnita disidentei, a erodat drepturile si a adus sistemul judiciar sub dominatia sa, acuzatie negata de oficialii care spun ca a protejat cetatenii in fata unor amenintari la adresa securitatii, inclusiv o tentativa de lovitura de stat in 2016.
Economistii spun ca apelurile lui Erdogan pentru rate scazute ale dobanzii au facut ca inflatia sa urce anul trecut la un maxim al ultimilor 24 de ani - 85%, iar lira sa se prabuseasca la o zecime din valoarea sa fata de dolar in ultimul deceniu.
Mize pentru restul lumii
Sub conducerea lui Erdogan, Turcia si-a afirmat puterea militara in Orientul Mijlociu si nu numai, lansand patru incursiuni in Siria, desfasurand o ofensiva impotriva militantilor kurzi in interiorul Irakului si trimitand sprijin militar in Libia si Azerbaidjan.
De asemenea, Turcia a avut o serie de ciocniri diplomatice cu puterile regionale Arabia Saudita, Egipt, Emiratele Arabe Unite si Israel, precum si o confruntare cu Grecia si Cipru in legatura cu granitele maritime din estul Mediteranei, pana cand a schimbat directia in urma cu doi ani si a cautat o apropiere cu unii dintre rivalii sai.
Achizitionarea de catre Erdogan de sisteme rusesti de aparare aeriana a declansat sanctiuni americane impotriva Ankarei, in timp ce apropierea sa de presedintele rus Vladimir Putin i-a determinat pe critici sa puna la indoiala angajamentul Turciei fata de alianta militara occidentala, NATO. Obiectiile Ankarei fata de cererile de aderare la NATO din partea Suediei si Finlandei au provocat, de asemenea, tensiuni.
Cu toate acestea, Turcia a intermediat acordul pentru exporturile de grau ucrainean pe Marea Neagra, ceea ce subliniaza rolul potential pe care Erdogan l-ar putea avea in eforturile de a pune capat razboiului din Ucraina. Nu este clar daca un eventual succesor s-ar bucura de acelasi profil pe care el si l-a creat pe scena mondiala.
Ce promite opozitia?
Cele doua partide principale de opozitie, CHP - secularist - si partidul nationalist de centru-dreapta IYI, s-au aliat cu patru partide mai mici in cadrul unei platforme care ar inversa multe dintre politicile semnate de Erdogan.
Ei s-au angajat sa restabileasca independenta bancii centrale si sa schimbe politicile economice neortodoxe ale lui Erdogan. De asemenea, ar urma sa desfiinteze prerogativele executive ale presedintelui in favoarea sistemului parlamentar anterior si sa trimita inapoi refugiatii sirieni.
Oponentii lui Erdogan urmaresc sa imbunatateasca relatiile cu aliatii occidentali, inclusiv cu Statele Unite, si sa readuca Turcia in programul de avioane de lupta F-35, de la care a fost blocata dupa ce a cumparat sisteme rusesti de aparare antiracheta.
Analistii considera ca politicile promise de opozitie ar putea stimula investitiile straine.
Erdogan a sprijinit eforturile esuate de rasturnare a presedintelui sirian Bashar al-Assad, in timp ce a gazduit cel putin 3,6 milioane de refugiati sirieni care au devenit din ce in ce mai nedoriti intr-o perioada de dificultati economice in Turcia.
Opozitia a reluat planurile lui Erdogan de a deporta o parte dintre refugiati in Siria, dar niciunul dintre ei nu a stabilit cum ar putea avea loc acest lucru in siguranta.
Cat de stransa este cursa?
Cele mai recente sondaje arata ca Kilicdaroglu il devanseaza pe Erdogan, a carui popularitate a fost afectata de o criza a costului vietii cauzata de inflatia galopanta. Imaginea unita prezentata de opozitie i-a sporit acesteia sansele, spun analistii.
Dar Erdogan este inca in cursa, iar cursa prezidentiala ar putea ajunge la o confruntare intre el si Kilicdaroglu in turul al doilea.
Sondajele initiale de dupa cutremurul din 6 februarie au sugerat ca Erdogan a reusit sa isi pastreze in mare parte sprijinul, in ciuda acuzatiilor ca guvernul a reactionat lent si a aplicat cu indolenta reglementarile in materie de constructii, desi acestea ar fi putut salva vieti.
Modul in care opozitia va obtine sprijin in randul alegatorilor kurzi, care reprezinta 15% din electorat, ramane esential.
Partidul Democrat al Poporului (HDP), prokurd, nu face parte din principala alianta de opozitie, dar se opune cu inversunare lui Erdogan, dupa o represiune a membrilor sai in ultimii ani.