Partidul Socialist Francez (PS) este ocupat in aceste zile sa se sfasie din interior in legatura cu participarea intr-o alianta a stangii la alegerile parlamentare din 12 si 19 iunie. Consiliul national PSF urmeaza sa decida joi daca aproba rezultatul negocierilor cu La France Insoumise – Franta Nesupusa (LFI – stanga populista), partid initiator al aliantei stangii – Noua Uniune Populara Ecologista si Sociala (NUPES), din care fac parte deja Partidul Comunist Francez (PCF) si Verzii (EELV).
LFI are pozitia dominanta in aceasta alianta, bazat pe scorul liderului sau, Jean-Luc Melenchon, la alegerile prezidentiale – 21,95%, fata de 1,75% cat a obtinut candidata PS, Anne Hidalgo, 4,63% pentru Yannick Jadot (EELV) si 2,28% pentru Fabien Roussel (PCF).
Melenchon a cerut electoratului sa-l “aleaga prim ministru”, adica sa ofere stangii o majoritate in Adunarea Nationala pentru a contra-balansa realegerea in functia de presedinte a centristului Emmanuel Macron.
PS, cel mai vechi partid actual al Frantei, fondat in 1905 sub denumirea de Sectiunea Franceza a Internationalei Socialiste (SFIO), a obtinut in primul tur al alegerilor prezidentiale din 10 aprilie cel mai slab rezultat intr-un scrutin national si acum este confruntat cu o alegere de neinvidiat: fie merge singur in scrutinul parlamentar din iunie si risca anihilarea totala, fie intra intr-un acord cu LFI si accepta o pozitie subalterna.
Aceasta alegere dificila este determinata nu doar de rezultatul alegerilor prezidentiale, ci si de modul de scrutin de la parlamentare: majoritar uninominal cu doua tururi. In primul tur este ales candidatul care obtine majoritatea voturilor valabil exprimate, reprezentand minimum 25% dintre alegatorii inscrisi pe liste. In caz ca niciun candidat nu obtine aceasta majoritate se califica in turul al doilea candidatii care obtin minimum 12,5% dintre inscrisi sau daca sunt mai putini de doi, se califica primii doi. In turul al doilea este ales candidatul care obtine cele mai multe voturi, indiferent de procentaj.
Acest mod de scrutin poate duce la disparitia PS, in caz de candidaturi independente. Potrivit relatarilor LFI ar fi oferit PS circa 70 de investituri unice din totalul de 577 de circumscriptii. PS detine la ora actuala 24 de deputati in Adunarea Nationala, 62 de senatori (din 348), trei deputati europeni (din 79), dar mai important presedintia a cinci din cele 17 regiuni ale Frantei, a 21 din cele 95 de departamente si postul de primar in 50 din cele 279 de orase cu peste 30.000 de locuitori (intre care Parisul, unde primar este Hidalgo).
Bazandu-se pe aceasta implantare locala, unii lideri mai ales din trecut – fostul presedinte al Frantei Francois Hollande (2012 – 2017) si doi dintre prim ministrii sai – Jean Marc Ayrault si Bernard Cazeneuve, ca si fostul prim-secretar al partidului, Jean-Cristophe Cambadelis au respins o aderare a PS la NUPES, argumentand in special cu diferente programatice, in primul rand euroscepticismul LFI si al lui Melenchon. Pe de alta parte, primarul PS al orasului Lille, Martine Aubry, a facut apel la acceptarea participarii la alianta.
Cei care sunt opusi aliantei fac parte predominant din aripa pro-europeana, social-democrata a PS si unii dintre ei s-ar putea alatura partidului pro-prezidential Republica in Miscare (LREM), asa cum au facut deja numerosi Socialisti inca din 2017, printre ei un alt prim ministru al lui Hollande Manuel Valls, acum reinvestit in functia de candidat pentru Adunarea Nationala de catre LREM.
La dreapta, Republicanii (LR), sunt intr-o pozitie la fel de dificila. Dupa scorul catastrofal al candidatei lor la prezidentiale, Valerie Pecresse – 4,78%, cel mai slab din istorie intr-un scrutin national, partidul succesor al Reunirii Poporului Francez (RPF, ulterior UNR, UDR, RPR si UMP) fondat in 1947 de Charles de Gaulle risca pur si simplu disparitia din Adunarea Nationala.
Liderul LR, Christian Jacob, a anuntat ca partidul va prezenta propriii sai candidati si nu va intra intr-o alianta, nici cu LREM, nici cu dreapta populista – Reunirea Nationala (RN) a carei candidata Marine Le Pen a obtinut 23,15% in primul tur si 41,5% in al doilea tur al prezidentialelor sau extrema dreapta – Recucerire! cu Eric Zemmour, 7,07% la prezidentiale. LR are 103 deputati, 148 de senatori, sapte parlamentari europeni, detine sase presedintii de regiuni si 43 de presedintii de departamente si 120 de primari in orase de peste 30.000 de locuitori.
Ca si in cazul PS, vor fi unii membri LR tentati de migratia catre LREM, asa cum s-a intamplat deja in 2017. De altfel, ambii prim ministri ai lui Macron din primul mandat – Edouard Philippe (2107 – 2020) si Jean Castex (dupa 2020) provin din randurile LR.
Problema PS si LR, partidele care au dominat viata politica a celei de-a Cincea Republici franceze din 1958 pana in 2017, este inghesuirea lor in spectrul politic prin aparitia partidului centrist LREM si opozitia de stanga si de dreapta, tot mai pronuntat de varietate populista, anti-europeana, cu accente extremiste. Un fenomen care se intalneste si in alte tari europene, unde marile partide traditionale de centru-dreapta si centru-stanga se confrunta cu spectrul declinului sau chiar al disparitiei.