Alegeri prezidentiale in Franta. Dupa o campanie marcata de razboiul din Ucraina, Macron si Le Pen sunt favoriti sa intre in turul doi - GALERIE FOTO

Razboiul din Ucraina a dominat stirile in Franta si a umbrit in mare parte campania electorala. Presedintele in exercitiu, Emmanuel Macron, a fost acuzat ca si-a folosit statutul de lider in timp de razboi si de coordonator al raspunsului Europei la agresiunea rusa pentru a evita sa se confrunte cu oponentii sai.

Desi unii analisti subliniau ca aceasta cursa electorala va fi castigata de Emmanuel Macron fara emotie, competitia s-a redeschis recent dupa avansul principalului sau oponent, Marine Le Pen, lidera de extrema dreapta cu o platforma anti-UE, anti-NATO si pro-Rusia, care ar provoca un cutremur la nivel global daca ar castiga, aproape la fel de mare ca victoria lui Donald Trump in alegerile prezidentiale americane din 2016, scrie New York Times.

Nu se asteapta ca presedintia sa fie decisa in acest weekend. Daca, asa cum este aproape sigur, niciunul dintre cei 12 candidati nu va obtine o majoritate absoluta, atunci cei doi candidati care obtin cele mai multe voturi se vor confrunta in al doilea tur de scrutin, pe 24 aprilie.

Reeditarea finalei prezidentiale din 2017

Scrutinul de duminica pune capat unei campanii iesite din comun pentru a Cincea Republica Franceza, instaurata in 1958. Alimentand cresterea preturilor la energie si alimente, conflictul a evidentiat de asemenea nevoia urgenta de a le oferi francezilor raspunsuri in ce priveste puterea de cumparare, principala lor preocupare, transmite Agerpres.

In acest context, intentiile de vot masurate de sondaje prefigureaza un scenariu identic celui din 2017, cu presedintele actual Emmanuel Macron (La Republique en marche, LREM) si candidata de extrema dreapta Marine Le Pen (Rassemblement national, RN) calificati in turul al doilea, cu victoria lui Macron la final.

Este insa acest rezultat garantat? In cazul unui tur secund Macron/Le Pen, „frontul republican”  pentru a-i bara calea candidatei RN s-ar putea fisura in conditiile in care in ultimii cinci ani s-a creat un curent „antimacronist” in opinia publica.

Marine Le Pen, care a lucrat pentru a-si corecta imaginea, chiar daca proiectul sau ramane „radical” in ce priveste migratia si institutiile, a urcat cu doua puncte in ultima saptamana, ajungand la 22% din intentiile de vot, in timp ce scorul lui Macron a scazut cu doua puncte pana la 26%, conform celui mai recent barometru OpinionWay-Kea Partners de joi.

Ecartul se reduce si in turul al doilea, pe care Emmanuel Macron l-ar castiga totusi in fata Marinei Le Pen cu 53-47%. Cu doua saptamani inainte de alegeri, prognozele electorale pentru turul doi indicau 55% pentru Macron  si 45% pentru Le Pen.

Intr-un miting de campanie la Perpignan, in sud, Marine Le Pen l-a atacat joi seara pe Emmanuel Macron si a afirmat ca „alternativa este simpla: va fi fie dizolvarea intr-o mare magma mondiala via o Uniune Europeana care este preludiul ei, fie afirmarea Natiunii” ca „spatiul cel mai protector pentru ai nostri”.

La randul sau, presedintele Macron a sustinut, intr-un interviu publicat vineri in cotidianul Le Parisien, ca „elementele fundamentale” ale candidatei Le Pen „nu s-au schimbat”. „Are un program rasist, de o mare brutalitate si prin care vrea sa divizeze societatea”. „Marine Le Pen are un program social mincinos, pentru ca nu ea il finanteaza”, a adaugat presedintele francez Emmanuel Macron.

Cum a aratat campania electorala si ce probleme sunt in mintea alegatorilor francezi
Accentul alegatorilor si candidatilor francezi s-a schimbat prin campanie. Ceea ce initial s-a simtit ca niste alegeri centrate pe probleme de migratie si securitate, cu extrema dreapta dominand discursul politic, a devenit in ultimele saptamani mai mult un vot concentrat pe preocupari economice.

Sondajele arata ca majoritatea francezilor se ingrijoreaza ca costul vietii a crescut sub presedintia lui Macron, chiar daca economia in general a rezistat pandemiei de coronavirus si altor crize.

Razboiul din Ucraina a starnit, de asemenea, ingrijorari tot mai mari cu privire la cresterea inflatiei, cresterea preturilor la energie si pensiile insuficiente.

„Campania prezidentiala a fost putin neobisnuita anul acesta. In primul rand, multi candidati nu aveau numarul de semnaturi necesare pentru a candida. A trebuit sa intervina presedintele primarilor din Franta pentru a permite strangerea celor 500 de semnaturi pentru 9 dintre cei 12 candidati. Doar Valerie Pecresse, Anne Hidalgo si Emmanuel Macron aveau numarul de semnaturi necesare pentru a candida. Deci pana la ultimul moment, doar 3 tendinte politice puteau fi alese de cetateni, ceea ce arata totusi un semn ingrijorator pentru democratie”, a declarat pentru Digi24.ro Irene Costelian, corespondentul al publicatiei franceze Liberation.

O alta caracteristica neobisnuita a campaniei, mai spune jurnalista franceza de origine romana, a fost refuzul presedintelui Macron de a dezbate cu ceilalti candidati, ceea ce a creat o mare razvratire in randul observatorilor si al cetatenilor.

„In ceea ce priveste naratiunile candidatilor, ele au ramas destul de clasice. Fiecare a reluat cam ceea ce a zis si in campania din 2017. Macron a cerut sa isi continue programul, Le Pen a insistat pe migratie la fel ca contracandidatul sau direct de extrema Eric Zemmour, iar Jean Luc Melenchon a reluat partea sociala”, a mai subliniat Irene Costelian.

Scriitorul si fostul jurnalist al Radio France Internationale, Matei Visniec, a declarat la randul sau pentru Digi24.ro ca daca ar fi sa faca o colectie de fraze plate sau de fraze care se repeta ori de lucruri comune sau de expresii in care sunt folosite cuvinte mari spuse pe un ton grav, s-ar dovedi ca la fiecare cinci ani aproape 70% din frazele care se expun la o campanie electorala se spun si la urmatoarea. „Asta devine putin obositor si am impresia ca la nivelul limbajului, democratia nu avanseaza foarte mult”, spune Matei Visniec.

„Acesta mai remarca ca in mod cu totul exceptional, anul acesta campania electorala a fost perturbata si de ultimele manifestari ale pandemiei, dar mai ales de razboiul din Ucraina. „Practic, Emmanuel Macron, cel care a fost atat de ocupat in perioada asta, ba sa tina contactul cu Putin, ba sa ia legatura cu alti lideri europeni sau internationali pentru a gasi un raspuns fata de agresiunea Rusiei, a avut putin timp pentru campania electorala. Si, intr-un fel, acest context international i-a fost favorabil, pentru ca in mod evident francezii considera ca el este singurul politician capabil sa conduca in continuare vasul in astfel de conditii tumultoase”, a precizat Matei Visniec.

„In ceea ce priveste ideile interesante care au fost emise in aceasta campanie, de fiecare data sunt lansate idei pentru o regandire a sistemului democratic francez, care in acelasi timp este eficient, in acelasi timp este generos, in acelasi timp ofera spatiu de dezbatere, dar poate ca nu se reinnoieste destul de repede. De pilda, marea idee acum este reducerea mandatului prezidential la 4 ani sau largirea lui la 7 ani. Ideea nu e noua. Mandatul prezidential a mai fost de 7 ani. Jacques Chirac l-a redus de la 7 la 5 ani. La vremea respectiva, argumentatia a fost ca perioada este foarte lunga si oamenii nu mai intrau in delirul urmatoarelor alegeri. Adica se linisteau timp de sapte ani si asteptau sa vada ce face respectivul presedinte cu respectivul guvern si cu respectiva Adunare Nationala.

In materie de alte idei de reforma, de restructurare, de reinventare a democratiei, sigur ca ele sunt numersoare si multe au fost expuse in timpul miscarii vestelor galbene. Una din ele se refera la reimprospatarea democratiei prin infuzarea de referendumuri mai des, dupa sistem elvetian”,  a mai punctat scriitorul Matei Visniec.

Suspansul este legat de cine va intra in turul al doilea, mai arata jurnalistul stabilit in Franta. In general se stie ca exista o persoana de la bun inceput care va intra pe primul loc in turul al doilea. Nu se stie cine e a doua persoana care va intra in turul al doilea, ceea ce se repeta si anul acesta, pentru ca este acest joc: Va fi Macron cu Marine Le Pen in turul II sau poate cu Melenchon, evidentiaza Matei Visniec. „In ultima saptamana de campanie, pe retelele sociale cineva a incercat sa-i manipuleze pe tineri cu mesaje de genul: votati masiv Melenchon in primul tur ca sa nu ajunga Marine Le Pen in al doilea”, indica Matei Visniec.

McKinseyGate – ancheta declansata in ultima saptamana inainte de primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta
Procuratura Financiara Nationala a Frantei (PNF) a deschis miercuri o ancheta asupra firmelor de consultanta care au lucrat pentru guvernul francez, fiind suspectate de spalare de bani si frauda fiscala, potrivit Politico Europe.

PNF, responsabila pentru examinarea infractiunilor economice si financiare grave, a precizat intr-o declaratie oficiala ca a deschis o ancheta in urma afirmatiilor dintr-un raport al Senatului francez. Acest raport a dezvaluit ca McKinsey a folosit o schema de optimizare fiscala in perioada in carea lucrat pentru administratia presedintelui Emmanuel Macron.

Anuntul procuraturii, care a starnit indignare nationala, a aparut cu doar cateva zile inainte de primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta.

McKinsey nu este singura firma de consultanta care lucreaza pentru guvernul francez si reprezinta doar 1% din cheltuielile guvernamentale de consultanta. Compania americana a devenit insa un simbol pentru oponentii lui Emmanuel Macron, deoarece a fost implicata in multe reforme majore, cum ar fi campania de vaccinare impotriva coronavirusului din Franta in conditiile in care multi dintre consultantii sai au fost implicati in campania electorala din 2017 a lui Emmanuel Macron.

„Am cerut sa fie spus intregul adevar despre practicile acestei firme de consultanta de la inceput… Aceasta firma de consultanta va plati ceea ce trebuie sa plateasca”, a declarat tot miercuri un purtator de cuvant al guvernului francez.

Intr-o incercare anterioara de a-l apara pe Macron, ministrul bugetului Olivier Dussopt a declarat saptamana trecuta ca serviciile ministerului sau „au initiat un audit al situatiei fiscale a lui McKinsey la sfarsitul anului 2021” si ca dezbaterea despre utilizarea consultantei a devenit obiectul „exploatare politica” si „manipulare bruta”.

In apararea sa, McKinsey a sustinut mai intai ca a platit „422 de milioane de euro in impozite si contributii la asigurarile sociale”, confundand impozitul pe profit cu contributiile la asigurarile sociale platite pe salariile angajatilor sai, a remarcat Politico.

O saptamana mai tarziu, McKinsey a spus ca una dintre filialele sale si-a platit impozitul pe profit timp de sase ani, dar nu a oferit jurnalistilor de la Politico Europe raspunsuri cu privire la numele companiei, suma sau perioada mentionata, facand imposibila verificarea independenta a afirmatiilor.

Ce inseamna alegerile franceze pentru alte tari?
Emmanuel Macron a parut uneori pregatit sa redefineasca relatia Frantei cu Statele Unite si cu alte tari occidentale. Dar, avand in vede campul aglomerat de candidati la presedintie, el ramane unul dintre cei mai mari aparatori ai UE si ai relatii transatlantice puternice.

Cei trei candidati cotati sub Macron, respectiv Marine Le Pen, Melenchon si Zemmour, si-au exprimat cu totii un scepticism profund fata de politica externa a SUA, NATO si UE. O victorie pentru unul dintre ei ar putea nu numai sa redefineasca rolul Frantei in cadrul aliantelor occidentale, dar probabil ca ar schimba echilibrul politic in UE si NATO.

De altfel, toti cei trei contracandidati principali ai presedintelui francez au declarat in trecut ca Vladimir Putin reprezinta genul de om politic puternic, care stie sa reinvie coarda patriotismului in tara sa, dupa cum aminteste pentru Digi24.ro scriitorul si jurnalistul Matei Visniec.

Ce este in joc?
Franta, o natiune de peste 67 de milioane de oameni, este a saptea cea mai mare economie din lume, cea mai vizitata tara din lume, unul dintre cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU si o putere nucleara. Este un membru fondator al Uniunii Europene si un motor cheie al politicii sale.

Urmatorul presedinte al Frantei va trebui sa ajute tara sa navigheze prin doua crize care se desfasoara in prezent Europa: Razboiul din Ucraina, care a stramutat milioane de persoane si a ucis mii de oameni. O redresare economica legata de pandemia de COVID-19, care pune presiune pe lanturile de aprovizionare. 

Sondajele electorale arata ca alegatorii francezi sunt acum preocupati in primul rand de cresterea costului vietii. Urmatorul presedinte va trebui sa jongleze cu grijile pe termen lung care ocupa acum mintea cetateanului francez. Printre acestea se numara tranzitia catre o energie verde, bunastarea oamenilor si temerile privind imigratia.

Sondajele de opinie de dinainte de primul tur au aratat ca francezii sunt dezamagiti de clasa politica, ceea ce a starnit ingrijorarea ca aceste alegeri ar putea inregistra cea mai scazuta prezenta la vot pentru o cursa prezidentiala din ultimele decenii.

Nivelul de absenteism, care ar putea atinge sau chiar depasi recordul de 28,4% din 2002 (22,2% in 2017), se anunta a fi una din cheile scrutinului.

Care sunt puterile presedintiei franceze?
Dupa cum scriu jurnalistii de la New York Times, presedintele francez beneficiaza de o putere foarte mare in comparatie cu majoritatea liderilor occidentali.

Spre deosebire de premierii britanici sau cancelarii germani, care sunt alesi de partidele care controleaza cele mai multe locuri in Parlament, presedintii francezi sunt alesi direct de popor pentru mandate de cinci ani. La scurt timp dupa acele alegeri, Franta revine la urne pentru a vota reprezentanti in Adunarea Nationala, cea mai puternica camera  a Parlamentului francez.

A avea ambele alegeri pe acelasi ciclu de cinci ani creste considerabil probabilitatea ca francezii sa voteze deputatii care sustin noul lor presedinte ales, ceea ce inseamna ca presedintii francezi nu trebuie sa-si faca griji la fel de mult ca alti lideri cu privire la tulburarile interne ale partidelor sau la alegerile intermediare. Prim-ministrul Frantei, in calitate de sef al guvernului, joaca un rol important in sistemul constitutional, la fel ca Parlamentul. Dar presedintele, care numeste prim-ministrul, stabileste o mare parte din agenda politica executiva Frantei.

Cursa electorala din 2022: 12 candidati si trei favoriti ai sondajelor
Exista 12 candidati oficiali. Din acest grup, doar cinci au fost cotati cu scoruri electorale din doua cifre in ultimele saptamani si doar trei par sa aiba sanse realiste de a ajunge in turul doi in acest moment:

Presedintele centristul Emmanuel Macron;
Lider de extrema dreapta Marine Le Pen;
Politicianul de extrema stanga Jean-Luc Melenchon;

Emmanuel Macron
Actualul favorit pentru a castiga cursa electorala in aceasta duminica este presedintele in exercitiu Emmanuel Macron. Un pro-european in varsta de 44 de ani, Macron s-a bucurat de un avans confortabil in sondaje, desi acesta a scazut in ultimele saptamani, perioada in care Marine Le Pen a castigat teren, conform unei analize France 24.

Criticat dinspre stanga datorita virajului sau catre dreapta in ultimii 5 ani, Macron a promis in campania electorala care a trecut mai multe reduceri de taxe, o reforma a sistemului de asistenta sociala si majorarea varstei de pensionare daca va deveni primul presedinte francez dupa Jacques Chirac care castiga un al doilea mandat.

Vazut drept un aparator al valorilor republicane franceze datorita pozitiilor sale dure fata de „separatismul islamist”, liderul de la Elysee a reusit sa atraga in tabara sa numerosi votanti de dreapta deziluzionati de scandalurile de coruptie care au macinat formatia „Les Republicains” in ultimii ani.

Criticat din cauza convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu presedintele rus Vladimir Putin dupa izbucnirea razboiului din Ucraina, Macron va dori probabil ca alegatorii sa uite despre comentariile sale din ultimii ani vizavi de „redeschiderea dialogului strategic” cu Rusia si „moartea cerebrala” a NATO.

De altfel, presedintele francez a declarat la jumatatea lunii martie ca razboiul inceput de Vladimir Putin in Ucraina a dat „un soc electric” Aliantei Nord-Atlantice. „Razboiul creeaza o amenintare inedita la frontierele noastre, care evidentiaza din nou necesitatea acestei clarificari strategice. De altfel, eu cred in continuare ca avem nevoie de reconstruirea ordinii europene in materie de securitate”, a argumentat presedintele Frantei.

Jurnalistii de la Washington Post precizeaza ca la precedentele alegeri prezidentiale, cele din 2017, Macron a fost ales pe ruinele partidelor politice traditionale ale Frantei, cu o puternica platforma pro-business.

In cei cinci ani cat a fost la Elysee, a revizuit codul muncii, a eliminat impozitul pe avere si a reformat compania nationala de cai ferate. Dar postura sa reformist a fost temperata de grevele masive asupra planurilor sale de reforma a pensiilor, mai ales de protestele miscarii „Vestele Galbene” si pandemia de coronavirus.

„Sigura slabiciune care tine de programul lui Emmanuel Macron este ca el in continuare promite ajutoare infinite din partea statului, ceea nu este credibil. Vor fi la un momendat scadente, ceea ce, de pilda, candidatul dreptei, Valerie Pecresse, afirma si critica si lansa ca semnal de alarma”, este de parere scriitorul si jurnalistul stabilit in Franta, Matei Visniec.

Marine Le Pen
Politiciana in varsta de 53 de ani, deja o veterana a politicii franceze, este la a treia incercare de a ajunge presedinte al Frantei, dupa ce in 2017 a ajuns in turul doi in urma scandalurilor care au macinat campania prezidentiala a politicianului conservator de dreapta Francois Fillon.

Anul acesta, Marine Le Pen a avut o campanie schimbata, din care au lipsit mitingurile spectaculoase, politicana de extrema-dreapta optand pentru intalniri mai modeste cu alegatorii si incercand sa se prezinte ca fiind un politician de masa, mai mainstream, moderat si competent comparativ cu ceilalti candidati.

Marine Le Pen s-a distantat inclusiv de pozitii ale sale din trecut, analistii considerand ca ea isi va juca viitorul politic in aceasta duminica si pe 24 aprilie, daca va ajunge in turul doi, cum par sa indice sondajele de opinie.

In campanie, s-a confruntat cu critici pentru simpatia ei din trecut pentru Vladimir Putin, dar inflatia si cresterea preturilor la energie au reusit sa acopere o parte din contrele electorale si sa joace bine in platforma ei protectionista.

Jean-Luc Melenchon
Jean-Luc Melenchon este un veteran al scenei politice franceze, renumit pentru tiradele sale impotriva globalizarii si a „elitelor”. Melenchon este cel mai bine cotat candidat al stangii franceze in sondajele de opinie si singurul cu sanse cat de cat realiste pentru o confruntare cu Emmanuel Macron in turul doi.

Campania lui Melenchon a luat avant in ultimele saptamani dupa ce a tinut mitinguri in toata tara si a aparut inclusiv ca o holograma pentru a putea fi vazut simultan in mai multe locuri din Franta.

In varsta de 70 de ani, Jean-Luc Melenchon este un anticapitalist convins si un critic acerb al structurii occidentale de securitate. Politicianul francez, care in prezent este deputat in Adunarea Nationala a Frantei, s-a pozitionat de partea NATO in razboiul din Ucraina, insa pozitiile sale din trecut, pro-Rusia si, in cel mai fericit caz, de indulgenta fata de presedintele Vladimir Putin, au fost folosite din plin de ceilalti candidati pentru a incerca sa-l discrediteze.

Din pozitia de lider al partidului „Franta Nesupusa”, a promis ca va investi in energie verde, va reduce varsta legala de pensionare, va creste salariul minim lunar si va redistribui averea prin impozitarea celor bogati. De asemenea, vrea sa revizuiasca radical Constitutia Frantei pentru a reduce puterile prezidentiale.

Eric Zemmour
Eric Zemmour a fost pata de culoare a acestei campanii prezidentiale. Fostul jurnalist, analist TV si autor de carti bestseller,  Zemmour are un numar important de sustinatori la nivel national datorita opiniilor sale vehemente anti-islam si anti-imigratie, care i-au permis sa atraga de partea sa atat sustinatori ai lui Marine Le Pen, cat si ai dreptei traditionale.

Candidatura surpriza a lui Zemmour a dat peste cap calculele campania dreptei franceze, acesta fiind acuzat de conservatori ca a rupt frontul comun al fortelor traditionale impotriva lui Le Pen.

Ca nou venit in politica, candidatul in varsta de 63 de ani s-a bucurat de o pozitie puternica in sondajele de opinie facute in toamna anului trecut, dar gafele si stilul sau fara compromisuri de a-si expune viziunea pentru Franta sub o eventuala conducere a sa, l-au facut sa ramana semnificativ in urma lui Le Pen in sondaje din ultimele saptamani. 

El si-a modelat campania dupa cea a fostului presedinte american Donald Trump si a criticat elitele politice franceze. A fost si primul candidat din cursa, care a fost lovit in cap cu un ou.

Valerie Pecresse
Valerie Pecresse este presedintele Consiliului National al Ile-de-France, provincia capitalei Paris. Politiciana de 54 de ani i-a surprins pe multi prin castigarea nominalizarii din partea formatiunii „Les Republicains”, partidul traditional de centru-dreapta din Franta, devenind prima femeie candidata la alegerile prezidentiale din partea acestei formatiuni.

Fost ministru al bugetului, Pecresse l-a acuzat pe Macron ca a cheltuit excesiv banii statului francez si ca este bland in ceea ce priveste infractionalitatea, dar campania acesteia s-a chinuit sa castige teren dupa un prim miting electoral dezastruos in luna februarie care i-a afectat imaginea.

Mai multe dintre propunerile ei economice, cum ar fi ridicarea varstei legale de pensionare la 65 de ani, sunt similare cu cele ale domnului Macron.

Sondajele de opinie din ultimele saptamani indicau ca Pecresse, care se prezinta ca o liberala pe subiecte sociale, nu a reusit sa atraga din votantii lui Emmanuel Macron si ai dreptei mai radicale de care are nevoie pentru a putea intra in turul doi. Media intentiilor de vot in dreptul sau era undeva intre 9% si 10%. Analistii de la France 24 au precizat ca Valerie Pecresse este mai aproape de Eric Zemmour decat de Palatul Elysee.

Cei din urma care nu vor fi si cei dintai
Restul candidatilor inscrisi in cursa sunt cotati cu sanse minime sa ajunga in al doilea tur al alegerilor prezidentiale. Printre acestia se numara Anne Hidalgo, primarul Parisului si candidatul Partidului Socialist, Yannick Jadot, candidatul Partidului Verzilor, care s-a straduit sa faca progrese in ciuda sprijinului tot mai mare din Franta pentru cauzele de mediu.

Anne Hidalgo
Anne Hidalgo si-a asumat sarcina deloc usoara de a incerca sa revigoreze soarta Partidului Socialist, in prabusire dupa esecurile usturatoare inregistrate la alegerile prezidentiale si parlamentare din 2017.

In varsta de 62 de ani, socialista nu a convins electoratul francez ca merita sa conduca toata Franta. Ea parea sa caute un mod de a renunta la aceasta cursa electorala la sfarsitul anului trecut, sondajele sugerand ca ar putea obtine doar 2% din voturi - un dezastru pentru o tara ca Franta, cu o puternica inclinatie inspre ideile de stanga si tinand cont ca in urma cu doar 10 ani socialistul Hollande castiga presedintia.

Includerea lui Hidalgo pe aceasta lista tine mai degraba de simbolismul cotei sale de popularitate, emblematica pentru stanga franceza, care trece printr-o perioada de diviziuni si certuri interne majore. Votantii centristi ai stangii din Franta s-au reorientat spre Macron, in timp ce numerosi altii spre extreme, cum ar fi Melenchon.

Fabien Roussel
Liderul carismatic al Partidului Comunist din Franta si-a vazut numerele de sondaje cu o singura cifra mentinandu-se ferm, desi partidul sau ramane o umbra a zilelor sale de glorie de dupa razboi.

Roussel a promis ca va creste impozitele pentru marile companii si pentru cei cu cele mai mari venituri, precum si ca va nationaliza bancile mari si gigantii energetici.

Philippe Poutou
Autointitulat vocea muncitorilor, fostul muncitor al fabricii Ford i-a insultat pe colegii candidati in timpul unei dezbateri TV din 2017 si a refuzat sa participe la o fotografie comuna.

Philippe Poutou a avut o platforma electorala anticapitalista, iar in campanie a promis dezarmarea politiei si reconstruirea administratiei publice a Frantei.

Nathalie Arthaud
Nathalie Arthaud este o fosta profesoara discreta, care candideaza pentru partidul Lupta Muncitorilor si se afla la a treia ei incercare de a ajunge la Elysee.

Arthaud a promis in campanie o crestere uriasa a salariului minim, o interdictie a reducerii locurilor de munca si a pensionarii la 60 de ani, dar, ca toti ceilalti candidati marginali, a avut un impact redus asupra campaniei pana acum.

Jean Lassalle
Excentricul parlamentar din muntii Pirinei este un fost cioban cunoscut pentru accentul sau regional puternic si pentru apararea comunitatilor rurale.

Privit cu afectiune de multi francezi, el nu are aproape nicio sansa sa ajunga presedinte, dar probabil isi va pastra locul in parlament daca se va prezenta la alegerile din iunie cu discursul pe care l-a avut in campanie.

Yannick Jadot
Jadot este un fost militant Greenpeace, care a sperat sa transforme succesul uluitor pe care l-au avut Verzii la alegerile locale in urma cu doi ani, spunand ca francezii sunt gata sa imbratiseze o revolutie ecologica.

In campanie a vorbit despre ceea ce el numeste politici pragmatice de combatere a schimbarilor climatice, dar nu a reusit sa puna problematica incalzirii globale in centrul campaniei.

Nicolas Dupont-Aignan
Presedinte al partidului eurosceptic „Rise Up France”, Nicolas Dupont-Aignan este un primar al unei suburbii pariziene, care apare in viata publica franceza la fiecare cinci ani, in timpul alegerilor prezidentiale.

In campanie a promis ca va reprima migratia si va da „o lovitura in fund celor lenesi”, dar a fost in mare masura depasit de retorica electorala de extrema a lui Marine Le Pen si Eric Zemmour.

„Exista un singur personaj care a dus un element de curiozitate in campanie. S-a transformat in ochii alegatorilor, dintr-un polemist intr-un potential lider politic. A reusit sa se imbrace altfel, sa-si puna ochelari, sa-si creeze o noua infatisare, sa se miste altfel, sa aiba o atitudine altfel, sa se adreseze lumii altfel. Este, din punct de vedere al spectacolului, interesanta aparitia acestui personaj.

In rest, ca imagine mi se pare in regres Jean-Luc Melenchon, pentru ca devine propria sa candidatura, iar in ceea ce-i priveste pe ceilalti, Valerie Pecresse nu a reusit sa se impuna prin forta, prin carisma, in timp ce Anne Hidalgo este in cadere libera”, spune Matei Visniec, precizand si ca, deseori, francezii nu aleg in functie de programul electoral, cat in functie de personalitate.

Cum functioneaza sistemul electoral francez
Campania electorala a inceput oficial in Franta pe 28 martie, candidatii transmitandu-si mesajele la radio, televiziune, platformele social media si prin arhicunoscutele afise de campanie. Legea franceza prevede strict ca fiecare retea de televiziune sa le ofere candidatilor o perioada egala de timp. Finalul campaniei a avut loc vineri, pe 8 aprilie, dupa cum explica jurnalistii francezi de la France 24.

Din cauza diferentelor de fus orar, votul a inceput de pe 9 aprilie in teritoriile de peste mari ale Frantei, printre care Guadelupa, Martinica, Guyana Franceza, Saint-Barthelemy, Saint-Martin sau Polinezia Franceza. 

Cetatenii francezi care vor vota in strainatate la ambasade si consulate o vor face duminica, pe 10 aprilie, cu exceptia celor din Americi, unde urnele s-au deschis de sambata. Sectiile de vot se vor inchide la 20:00, ora Frantei.

Consiliul Constitutional francez va valida rezultatul primului tur al alegerilor prezidentiale pana cel tarziu pe 14 aprilie, data pana la care trebuie sa anunte cei doi candidati care s-au clasat pe primele doua locuri in optiunile de vot ale alegatorilor francezi.

Campania electorala pentru turul doi al alegerilor va incepe pe 15 aprilie, televiziunile franceze fiind obligate sa le aloce celor doi candidati timp egal de emisie pana pe 22 aprilie, data dupa care sunt obligate din nou sa pastreze 44 de ore de „tacere electorala” (fara declaratii ale candidatilor sau sondaje de opinie) pana la inchiderea urnelor.

Francezii isi vor alege presedintele pe 24 aprilie insa, la fel ca in primul tur, votarea va incepe mai devreme cu o zi in unele teritorii de peste mari si in Americi.

Cei doi candidati din turul doi se vor infrunta si intr-o dezbatere televizata inainte de al doilea tur de scrutin.

Daca presedintele Macron nu va fi reales, noul presedinte va avea timp pana pe 13 mai pentru a prelua functia. Apoi, atentia se va indrepta catre alegerile pentru Adunarea Nationala. Toate locurile de acolo vor fi puse in joc, intr-un sistem similar de vot in doua tururi, pe 12 si 19 iunie.

Cum arata presiunea electorala
Dupa cum evidentiaza tot Politico Europe, sondajele de opinie arata ca Emmanuel Macron se va confrunta din nou cu o provocare puternica din partea dreptei franceze in contextul razboiului din Ucraina si a strategiei sale de a-i „enerva” pe cei care nu au dorit sa se vaccineze impotriva coronavirusului.

Marine Le Pen va vedea la randul ei daca repozitionarea usor inspre centru din ultimii ani va fi suficienta pentru a-i convinge pe conservatorii francezi sa o aleaga in detrimentul lui Valerie Pecresse, candidata dreptei traditionale.

Scrutinul de duminica reprezinta un adevarat test pentru conservatorii francezi care in 2017 s-au vazut infranti de Le Pen in urma scandalului urias in care a fost implicat candidatul lor, Francois Fillon, tocmai in mijlocul campaniei electorale. Faptul ca acesta, condamnat la inchisoare in decembrie 2020, a fost numit in conducerea unei mari companii rusesti apropiate de Kremlin la sfarsitul anului trecut, nu a trecut neremarcat de catre opozitie.

Stanga franceza, mai divizata decat oricand, va vedea la randul ei in ce masura electoratul a uitat de mandatul plin de probleme al lui Francois Hollande, fostul presedinte socialist care a ales sa nici nu mai candideze in 2017 din cauza popularitatii extrem de scazute.

„In mod obisnuit, vedem ca cei peste 50 de ani si din mediul rural sau din orase mici au cea mai mare prezenta la vot. Vom putea avea o surpriza din partea celor mai tineri, data fiind o politizare a celor de 18-25 de ani in ultimii ani si o sensibilizare la probleme climatice. Daca merg la vot masiv, vor putea influenta peisajul politic si ne putem astepta chiar la o surpriza la al doilea tur”, este de parere Irene Costelian.

„Victoria lui Macron, anuntata de toate sondajele, nu va schimba nimic in starea de resemnare in care este Franta astazi. Cetatenii sunt foarte preocupati de preturile care cresc in continuu, frica somajului si pierderea traiului de viata. Poate vor avea loc din nou proteste cu revendicari pe care presedintele si guvernul sau le vor ignora, creand din nou ura si dezinteres pentru politica.

Daca castiga Marine Le Pen, ceea ce se va intampla ramane o mare intrebare. Campania din ultima saptamana, facuta majoritar de miscarea lui Macron, a tinut sa o prezinte ca pe o prietena a lui Vladimir Putin, ceea ce a infricosat foarte mult alegatorii. Cu toate ca politica externa nu influenteaza votul de obicei, s-ar putea ca razboiul din Ucraina sa o dezavantajeze semnificativ pe Le Pen daca ajunge in al doilea tur. Iar daca castiga, nu se stie ce va fi…”, mai precizeaza jurnalista franceza.

Extrema dreapta - speriotoarea care a devenit din ce in ce mai obositoare
Exista un potential destul de mare ca Le Pen sa-l invinga pe Macron, avertizeaza FiveThirtyEight, un site web american care se concentreaza pe analiza sondajelor de opinie. Sprijinul ei a crescut, pe masura ce concurentii ei de extrema dreapta au disparut. Iar rezultatul final al lui Macron ar putea fi mai mic decat era anticipat daca sustinatorii sai nu se vor prezenta la urne.

Institutele franceze de sondaj prevad ca ratele de abtinere ar putea atinge maxime record. Pentru a iesi la vot, Macron si aliatii sai au incercat in ultimele zile sa-i impresioneze pe sustinatorii lor cu mesaje care sa trezeasca constiinta publica, spunand ca nu ar trebui sa fie prea increzatori ca el va castiga.

O victorie pentru Le Pen ar fi un cutremur politic pentru Franta si pentru Europa. Desi a incercat sa-si imblanzeasca imaginea si sa para mai moderata in ultimii ani, Le Pen si partidul ei au o istorie lunga legat de xenofobie, politici prietenoase cu Putin si euroscepticism.

Observatorii spun ca presedintele Macron are necazuri pentru ca a urmat o strategie care l-a portretizat ca parinte al natiunii si manager de criza globala, mai degraba decat sa se angajeze in duritatea unei campanii electorale traditionale, cand alegatorii francezi vor sa auda direct de la candidati ceea ce vor sa faca pentru ei ca sa castige votul acestora.

„Urmaresc din 1988 alegerile prezidentiale franceze si as spune ca toate sunt cam la fel, marcate de o incredibila obsesie a extremei drepte, care de fiecare data este considerata pericolul numarul unu, iar majoritatea candidatilor se pozitioneaza ca baricade impotriva extremei drepte. Niciodata nu a fost agitata mai mult o alta sperietoare decat extrema dreapta, ceea ce devine dupa o vreme chiar obositor”, spune jurnalistul Matei Visniec.  

„Marine Le Pen nu are nicio sansa sa ajunga presedinte. In Franta, francezii nu voteaza, de fapt, in momentul esential cu extrema dreapta. Extrema dreapta este folosita doar ca element de presiune asupra clasei politice si ca intrument de refulare. Foarte multi francezi care nu agreaza ideile extremei drepte voteaza cu aceasta la primul tur la alegerile legislative, prezidentiale, europene sau municipale. Francezii voteaza in acest mod cu extrema dreapta doar ca sa-si strige oful. Este un vot de protest. Dar in momentul decisiv, daca ramane extrema dreapta fata in fata cu un alt candidat din zona partidelor traditionale, francezii isi amintesc imediat ca au fost ocupati de nazisti”, continua acesta.

Matei Visniec mai noteaza ca s-ar putea ca Marine Le Pen sa intre in turul al doilea si sa piarda dupa aceea cu un scor important si onorabil pentru alegatorii francezi.

„Daca prin absurd, candidata de extrema-dreapta ar iesi presedinte, ar fi blocata total incepand cu a doua zi. Intr-un fel sau altul, francezii ar iesi in strada si ar gasi modalitatile mediatice, sindicale, republicane si democratice pentru ca sa blocheze tara, sa blocheze institutiile, sa blocheze bunul mers al vietii politice. Acest lucru s-ar intampla daca ar iesi presedinte un reprezentant al extremei drepte. Ceea ce nu s-ar intampla daca ar iesi un reprezentant al extremei stangi. Francezii l-ar tolera mai mult pe Jean-Luc Melenchon, din inconstienta si din lipsa de cultura politica, pentru ca francezii nu au fost niciodata confruntati cu comunismul de stat”, a explicat scriitorul cartii „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal”.

Francezii sunt obsedati de alegerile prezidentiale. Sunt singurele alegeri pe care le traiesc in mod pasional, mai remarca scriitorul roman. „Franta este intr-un fel si o monarhie deghizata, pentru ca presedintele are o putere atat de mare in stat echivalenta aproape cu cea a presedintelui american. Deci, intr-un fel, francezii isi aleg regele pentru urmatorii cinci ani. Si, in general, cine este ales pentru cinci ani, castiga din nou dupa primul mandat, desi nu este o regula generala”, a mai punctat Matei Visniec.