Nu exista nicio indoiala ca Vladimir Putin, aflat la putere de la inceputul acestui secol, se indreapta fara emotii spre realegere in cadrul votului national care a inceput la 15 martie, asigurandu-si astfel un al cincilea mandat si un al treilea deceniu complet ca lider suprem al Rusiei. Odata cu moartea liderului incarcerat al opozitiei ruse, Alexei Navalnii, cariera politica a lui Putin a ajuns practic la stadiul de presedinte pe viata. Insa realegerea sa in functie scoate la iveala un fapt incomod pentru viitoarea stabilitate politica a Rusiei: presedintele si cercul sau nu au facut nicio pregatire vizibila pentru o era post-Putin, scrie CNN.
Acest lucru ar putea sa nu para o chestiune urgenta pentru cel care este acum cel mai longeviv lider al Rusiei de la dictatorul sovietic Iosif Stalin incoace: in 2020, alegatorii rusi au aprobat modificari constitutionale care i-ar permite lui Putin sa ramana la putere pana in 2036. Si chiar inainte ca Putin sa isi anunte candidatura, Kremlinul a aratat clar ca nu vede la orizont alternative la sistemul sau de conducere unica, noteaza News.ro.
„Daca presupunem ca presedintele candideaza, atunci este evident ca nu poate exista o competitie reala pentru functia de presedinte in aceasta etapa actuala", a declarat purtatorul de cuvant al Kremlinului, Dmitri Peskov, adaugand ca Putin „se bucura de sprijinul absolut al populatiei".
Putin are 71 de ani, cu un deceniu mai tanar decat presedintele american Joe Biden. Poate ca a depasit speranta medie de viata a unui barbat rus, dar aparitiile sale publice recente par sa arate o persoana cu o sanatate de fier, observa CNN.
Veriga slaba
Dar, in timp ce Putin nu pare sa se grabeasca sa isi pregateasca un succesor, unii observatori de la Kremlin remarca faptul ca realegerea lui Putin scoate in evidenta o problema: sistemul construit in ultimele doua decenii sub conducerea sa este fragil, gerontocratic si vulnerabil la un soc major, in primul rand boala sau moartea persoanei aflate la varf.
„Diferite provocari ar putea fi mai aproape decat credem", a declarat Andreas Umland, analist la Centrul pentru Studii Est-Europene din Stockholm. „Putin ar putea teoretic sa conduca inca 12 ani. Nu cred ca acest lucru se va intampla, mai ales daca Ucraina obtine noi victorii care vor avea repercusiuni la Moscova", adauga analistul.
Umland spune ca insurectia armata de anul trecut a mercenarului Wagner Evgheni Prigojin - inabusita cu succes, desi cea mai mare provocare de pana acum la adresa domniei lui Putin - si zvonurile nefondate despre sanatatea lui Putin, care apar pe canalele anonime de Telegram si pe retelele sociale, sugereaza ca in spatele fatadei opace a Kremlinului s-ar putea ascunde ingrijorari legate de succesiune.
„Nu este atat de important continutul zvonurilor, cat faptul ca zvonurile se pot raspandi", mentioneaza Umland.
Politburo 2.0
Teoretic, Rusia este un stat de drept. Federatia Rusa are un sistem constitutional care prevede dispozitii pentru o succesiune ordonata: in cazul in care Putin moare sau este incapacitat in timpul mandatului, prerogativele sale vor fi preluate temporar de seful guvernului, functie detinuta in prezent de premierul Mihail Misustin.
Dar, in practica, analistii spun ca Putin prezideaza ceva asemanator unui sistem judiciar, in care presedintele este arbitrul suprem al disputelor dintre factiunile concurente ale elitei.
Si daca sistemul sovietic avea un Politburo bazat pe consens, care stabilea un mecanism relativ stabil (desi netransparent) pentru transferul de putere, unii observatori compara cercul intim al lui Putin, care include prieteni bogati, reprezentanti ai aparatului de securitate al statului si tehnocrati loiali, cu un fel de Politburo 2.0 care ar putea gestiona o potentiala succesiune.
Cum sa te mentii la putere „democratic”?
Rusia lui Putin are, de asemenea, un alt precedent in ceea ce priveste transmiterea puterii catre un succesor de incredere, pe langa solutiile constitutionale care i-au prelungit deja sederea in functie. In 2008, Putin a ajuns la finalul celui de-al doilea mandat prezidential si s-a dat la o parte pentru un inlocuitor ales de el, Dmitri Medvedev.
Dar, in timp ce Medvedev a mostenit cemodancik-ul (valiza nucleara cu codurile de lansare) si locul in echivalentul rusesc al Air Force One, Putin a ramas adevarata putere din spatele tronului si a castigat un al treilea mandat in 2012.
Medvedev a semnat o lege care a modificat mandatul prezidential la sase ani, iar apoi Putin a resetat socotelile privind limitarea mandatelor prin referendumul constitutional din 2020.
Nu este surprinzator faptul ca intentia lui Putin de a ramane la putere a devenit subiectul ridicolului din partea opozitiei ruse. Cand Putin si-a anuntat intentia de a candida pentru un al treilea mandat, un meme cu presedintele rus transformandu-se in decrepitul lider sovietic Leonid Brejnev a devenit viral, imagine care a figurat in protestele opozitiei.
De unde se inspira Putin?
Kremlinul a studiat, fara indoiala, modul in care autocratii din tarile vecine se mentin la putere. Omul forte din Belarus, Aleksandr Lukasenko, a scapat reprimand protestel in masa din 2020, in urma unor acuzatii generalizate de frauda la vot, iar acum intentioneaza sa candideze pentru realegere anul viitor.
Presedintele chinez Xi Jinping, care il numeste pe Putin "prietenul sau de suflet", si-a intarit controlul asupra Partidului Comunist Chinez si a supervizat abolirea limitelor de mandate.
Iar in Kazahstan, presedintele Nursultan Nazarbaiev a demisionat dupa trei decenii de guvernare, pastrand insa presedintia Consiliului de Securitate al tarii si titlul de Lider al Natiunii.
Cazul lui Nazarbaiev, totusi, s-ar putea sa se fi dovedit instructiv pentru Kremlin. In urma tulburarilor violente din ianuarie 2022, Nazarbaiev a fost dat la o parte de presedintele Kassim-Jomart Tokaev din postul sau din Consiliul de Securitate si a pierdut privilegii cheie de elaborare a politicilor. Iata ca se doveste, se pare, ca succesorii de incredere nu pot fi de incredere decat pentru o perioada limitata de timp.
Cand incepe batalia post-Putin?
Unii observatori politici rusi speculeaza ca adevarata competitie pentru a-i succeda lui Putin nu este probabila pana in anii 2030, cand Putin va ajunge la cel de-al saselea mandat. Observatorul politic rus Andreo Pertev i-a descris pe unii dintre potentialii concurenti drept „printi" care isi construiesc in liniste propriile baze de sprijin in asteptarea unei eventuale plecari a lui Putin.
Chiar si fostul presedinte Medvedev, care a pierdut locul de numar doi in 2020, cand a demisionat in urma unei remanieri guvernamentale, ar putea avea in continuare aspiratii. Desi a fost dat la o parte de unii observatori ca jucator politic serios, Medvedev s-a folosit de razboiul din Ucraina pentru a-si croi un profil de politician cu o voce stridenta, radicala si anti-occidentala, cel mai recent aparand in fata unei harti a unei Ucraine impartite teritorial intre vecini si declarand ca „Ucraina este cu siguranta Rusia".
Indiferent daca Medvedev mai are sau nu o sansa la functia suprema a Rusiei, invazia Ucrainei a schimbat tonul oficial in cercurile rusesti de elita intr-unul de belicozitate neingradita. Iar Rusia este acum o autocratie postmoderna care poate flutura ratingurile de popularitate inca foarte ridicate ale lui Putin (oricat de distorsionate ar fi) si inevitabila sa realegere (oricat de nedemocratica) ca un semn de legitimitate si de sprijin public incontestabil pentru razboi, conchide analiza CNN.