Europenii au trecut printr-un an greu iar putini sunt cei tristi de incheierea lui 2020. Covid-19, Brexit si macelul politic international din anul ce a trecut au lovit continuu continentul si au exacerbat tensiunile care au afectat Uniunea Europeana timp de ani de zile. Insa acele probleme nu vor disparea in 2021, arata o analiza publicata de CNN.
Fara pandemie, discutii interminabile cu Regatul Unit si un presedinte american anti-UE precum Donald Trump, Bruxelles-ul ar putea in sfarsit sa aiba loc pentru adresarea problemelor care au compromis multa vreme blocul comunitar. Insa acest lucru nu va fi usor.
Intr-o oarecare masura, criza anului trecut a mascat o lipsa acuta de unitate in UE. Avand in vedere marile ambitii ale administratiei europene din capitala Belgiei – de mai multa integrare si de a deveni o forta globala – UE se confrunta cu presiuni din cauza unor probleme de la aderare interna la respectarea statului de drept pana la o strategie coordonata cu care sa faca fata Chinei.
Rezolvarea problemelor de stat de drept este probabil cea mai urgenta pe care trebuie sa o rezolve.
Dupa luni de negocieri grele, statele membre au cazut de acord asupra unui buget pe termen lung si a unui pachet de recuperare economica dupa impactul Covid, ambele insumand aproape 1,8 trilioane de euro. Natiunile care au fost cel mai mult afectate de pandemie au nevoie disperata de acele fonduri.
Insa, doua state membre au petrecut o mare parte din 2020 impotrivindu-se acordului asupra sumei: Ungaria si Polonia.
Ungaria si Polonia, reprezentantele unei tendinte de a rezista alinierea cu UE
Guvernele lui Viktor Orban si Mateusz Morawiecki au obiectat ca banii sa fie conditionati de respectarea statului de drept, lucru care nu este surprinzator, avand in vedere ca ambele tari sunt investigate pentru incalcarea tratatelor europene. Acuzatiile fata de cele doua variaza de la suprimarea celor care critica guvernul la subminarea independentei sistemului judiciar.
In timpul crizei coronavirus, ingrijorari au fost si in privinta folosirii masurilor de urgenta in numeroase natiuni UE – inclusiv Ungaria si Polonia - care afecteaza drepturile fundamentale ale cetatenilor.
De multa vreme s-a speculat ca Bruxelles-ul va incerca sa lege bugetul UE de statul de drept ca mod de a aduce guvernele ce nu se conformeaza in linie cu restul.
Din pacate, aceasta incercare in timpul unei pandemii, cuplata cu recesiunea care a urmat, a intarit impactul dreptului de veto pe care fiecare stat membru il are.
In acest caz particular, intransigenta Budapestei si Varsoviei au dus in cele din urma la un compromis la Bruxelles in care ambele parti au cedat, ceea ce, in perspectiva, ar putea fi interpretat ca UE si-a incalcat una dintre cele mai importante principii.
“Ungaria si Polonia ar putea fi cele mai extreme cazuri. Insa multe dintre natiuni au calcat stramb in privinta libertatilor civile in ultimii ani”, spune Jakub Jaraczewski, responsabil juridic la organizatia Democracy Reporting International.
“Legarea directa a statului de drept la banii europeni nu este o idee rea in sine”, explica el. “Insa daca mai mult de o natiune impinge limitele prin afectarea drepturilor si subminarea judecatorilor, inevitabil vei vedea acele state ca se vor sprijini una pe alta la nivelul UE, subminand intreaga chestiune”.
Cateva voci influente de la Bruxelles au sugerat anterior aprobarea fondurilor de redresare fara Ungaria si Polonia, mergand mai departe in format de doar 25 de state, fata de 27. Acea abordare insa ar fi avut riscul de a deschide o alta dezbatere incinsa in cadrul Uniunii: anume cat de unita ar trebuie sa fie Uniunea de fapt.
Partidele eurosceptice nu mai vor sa iasa din UE, ci sa o controleze
Inainte de Brexit, nu doar Regatul Unit avea miscari populiste care se agitau ca tara sa paraseasca UE. Patru ani mai tarziu, partidele eurosceptice al Europei nu mai cauta sa iasa din bloc, acum ele dorind, in schimb, sa-l cucereasca.
“Este clar ca electoratul nostru nu cauta momentan o iesire din UE, asa ca tinta noastra este de a construi destul sprijin eurosceptic cat sa o conduca departe de dezastrul unitatii tot mai mari ce se intrevede”, spune Gunnar Beck, membru al Parlamentului European din partea partidului german Alternativa pentru Germania (AfD).
Beck crede ca miscarea europeana eurosceptica are potentialul de a creste, chiar daca normalitatea este restaurata post-Brexit iar Joe Biden, un sustinator al UE, il inlocuieste pe Trump.
“UE este intr-o criza continua din 2010 si nu a rezolvat nicio problema aparuta din cauza crizelor, fie ca este vorba de cea a Zonei Euro, migratia si acum Covid”, a spus acesta.
Anul 2021 va avea cateva oportunitati sa dovedeasca ca politicianul are sau nu dreptate.
Vor avea loc alegeri in cateva state membre, inclusiv Germania si Olanda – doua natii influente in Bruxelles. Ambele tari au miscari eurosceptice populiste. AfD este opozitia oficiala din Germania, in vreme ce Geert Wilders din Olanda – un om deseori descris ca un Trump olandez – isi va apara pozitia de lider al celui mai mare partid de opozitie.
Temerea pentru eurofili nu este ca aceste partide extreme vor intra la guvernare, ci ca vor speria politicienii populari pana la punctul in care vor imprumuta din retorica populista, potrivit CNN. Acest lucru este exact ce s-a intamplat in Regatul Unit, pe masura ce Nigel Farage a pus presiune mai mare pe Conservatori pana in punctul in care nu au mai avut de ales decat sa convoace referendumul pentru Brexit.
Aceasta senzatie nu este ceva nou in Olanda. Premierul in functie Mark Rutte a provocat o controversa in timpul alegerilor din 2017 cand a scris o scrisoare deschisa ce critica islamul si imigratia. In 2020, Rutte a criticat si planurile de cheltuieli ale UE, cerand ca banii sa nu fie risipiti – o miscare neobisnuita pentru un liberal european.
“Trecerea lui Rutte catre dreapta nu poate fi inteleasa decat atunci cand te uiti la cat de periculoasa este perspectiva ca Wilders sa acapareze voturile lui”, afirma Sarah De Lange de la departamentul de stiinte politice de la Universitatea din Amsterdam, pentru CNN. “Wilders este inca o mare forta. Multi au estimat ca va disparea, insa este inca aici si este urmarit de foarte multi”.
Este un tipar care s-a repetat in multe alte state UE, inclusiv Franta, Germania, Cehia si Austria.
Chiar si in infrangerile electorale, populistii pot revendica victorii politice.
“Cand populistii cad, partidele populare vad o oportunitate de a aduna acele voturi si sa controleze aripa de dreapta a propriilor partide. Cand adopta idei de extrema-dreapta, in cele din urma, acest lucru trece la nivelul UE si schimba dinamica la Bruxelles”, apreciaza Catherine De Vries, porfesor de stiinte politice la Universitatea Bocconi din Milan.
Desi populistii s-ar putea sa nu se astepte sa castige prea curand puterea in Germania sau Olanda, ei vad oportunitati sa lucreze cu colegi in alte parti din Europa. “Franta, Olanda, Germania – niciunul dintre noi nu va fi catalizatorul pentru schimbare, suntem pur si simplu prea spalati pe creier”, considera Beck.
“Dar daca te uiti la colegii nostri din Europa centrala care sunt liberi de nevroza pro-Bruxelles, vei gasi tari care sunt dispuse sa se ridice in fata UE intr-un mod in care Germania nu poate”, a spus el, adaugand ca nu exista “natiune care sa fi fost vreodata atat de castrata cand vine vorba de afirmarea sa”.
Gradul la care statele membre sunt dispuse sa se afirme joaca un rol crucial in cealalta problema cheie care va provoca Bruxelles-ul in 2021:
Unde sa se pozitioneze UE pe scena internationala?
Presedintia Trump a fortat Europa sa se gandeasca serios la relatia sa cu SUA. Faptul ca cineva atat de doritor sa fie o forta perturbatoare in Europa a ocupat Cabinetul celui mai important aliat al UE a fost in mod evident tulburator.
Termenul vag definit de “autonomie strategica” a fost aruncat in Bruxelles in ultimii ani. Pe scurt, este motivatia Uniunii de a fi mai autonoma in domenii precum securitate, economie, lanturi de furnizare si schimbari climatice, printre altele.
In realitate, este o incercare vulnerabila de a iesi ca una dintre cele mai mari trei puteri, alaturi de SUA si China, potrivit CNN.
“Europenii nu-si fac iluzii ca SUA va avea o abordare radical diferita fata de China – Trump a schimbat permanent naratiunea in privinta asta”, a precizat, pentru CNN, Erik Brattberg, director al Programului European la fundatia Carnegie Endowment for International Peace din Washington.
“In vreme ce ei sunt usurati ca administratia de la Casa Alba va fi mai previzibila in privinta Chinei si doritoare sa se coordoneze cu partenerii sai, vor rezista in continuare la a deveni aschia in razboiul Beijing-Washington”, mai spune el.
Va fi complicat pentru natiunile europene cand Biden va cere ca firmele chinezesti sa fie interzise, sau cand europenii vor trebui sa vorbeasca impotriva abuzurilor de drepturi ale omului.
Intr-adevar, intentia UE de a actiona independent de SUA a fost batuta in cuie saptamana aceasta, cand liderii blocului comunitar au semnat un acord de investitii cu China care ar fi de neinchipuit pentru orice presedinte american.
“Multe state europene, in special Germania, exporta cantitati uriase catre China si nu va dori sa intrerupa acel flux de venituri”, adauga Brattberg.
Daca nu era de ajuns o politica comuna in diplomatie, motivatia de la Bruxelles pentru o politica comuna de aparare probabil va provoca diviziuni si mai mari.
Nu este un secret ca presedintele francez Emmanuel Macron va dori sa vada un control mai mare al Europei asupra propriei securitati. De asemenea, nu este un secret ca guvernele Germaniei, Olandei, Portugaliei si a multor altor state sunt profund incomodate de perspectiva construirii unor capacitati militare uriase de-a lungul continentului.
Pe scurt, multe natiuni europene sunt chiar fericite ca securitatea lor este subventionata de NATO si SUA, in vreme ce au relatii economice profunde cu China si Rusia.
Iar, asa cum Bruxelles-ului i-a fost greu pana acum in aceste discutii, este foarte dificil sa negociezi cu cei care au devenit obisnuiti sa faca ce vor fara consecinte, conchide analiza CNN.