Invadarea Ucrainei de catre Rusia a schimbat lumea. Traim vremuri noi, mai periculoase: epoca post-Razboi Rece care a inceput odata cu caderea Zidului Berlinului s-a incheiat, arata o analiza BBC.
Se intampla rar sa traiesti un moment cu consecinte istorice uriase si sa intelegi acest lucru in timp real.
Cancelarul german Olaf Scholz a numit invazia din Ucraina „zeitenwende” - un punct de cotitura - in timp ce ministrul de Externe al Marii Britanii, Liz Truss, a spus ca este o „schimbare de paradigma”. Epoca complezentei, a spus ea, s-a incheiat.
Quentin Sommerville, unul dintre cei mai experimentati reporteri de razboi ai BBC, a mers printre ruinele din Harkov si a spus despre bombardamentul rusesc: „Daca aceste tactici nu va sunt familiare, atunci nu ati fost atenti”.
Precedentul rusesc
Sommerville a petrecut suficient timp sub rachetele rusesti in Siria pentru a fi foarte atent. Dar cata atentie au acordat guvernele lumii democratice regimului Putin?
Dovezile se aduna de ani de zile. Au trecut doua decenii de cand a trimis trupe in Georgia, sustinand ca sprijina regiunile separatiste. Mai tarziu, a trimis spioni in orasele britanice pentru a-i ucide pe rusii exilati. In 2014, a invadat estul Ucrainei si a anexat Crimeea.
Cu toate acestea, Germania si o mare parte din UE s-au blocat intr-o dependenta nesanatoasa de gazul rusesc. La un an de la anexarea Crimeei, au aprobat construirea unei noi conducte, Nord Stream 2, pentru a creste aprovizionarea.
„Complezenta” la care se refera Liz Truss include si Marea Britanie. Londra a fost un refugiu sigur pentru banii rusesti de cand John Major era prim-ministru. Oligarhii rusi au adus aici miliarde, si-au spalat banii, si-au cumparat cele mai prestigioase case din capitala, au socializat cu politicienii si au donat pentru campaniile electorale. Putine intrebari au fost puse cu privire la sursa bogatiei lor, dobandita atat de brusc.
Socotelile gresite ale lui Putin
Dar si Putin s-a complacut.
In primul rand, credea ca Occidentul se afla intr-un declin cronic, slabit de diviziuni interne si de ranchiune ideologice. A crezut ca alegerea lui Donald Trump ca presedinte al SUA si Brexitul sunt dovezi in acest sens. Ascensiunea guvernelor autoritare de dreapta in Polonia si Ungaria a fost o dovada suplimentara a dezintegrarii valorilor si institutiilor liberale. Retragerea umilitoare a SUA din Afganistan a fost dovada puterii sale in scadere pe scena mondiala.
In al doilea rand, a inteles gresit ce se intampla la granitele sale. El a refuzat sa creada ca o serie de revolte democratice in fostele republici sovietice - Georgia (2003), Ucraina (2004-5) si Kargazstan (2005) - ar putea fi expresii autentice ale vointei populare. Deoarece revoltele aveau ca scop inlaturarea guvernelor corupte si nepopulare pro-Moscova, Kremlinului i se parea de la sine inteles ca acestea erau opera agentiilor de informatii straine, a americanilor si a britanicilor in special - marsul inainte al imperialismului occidental catre un teritoriu care era, in opinia sa, al Rusiei.
In al treilea rand, nu a reusit sa-si inteleaga propriile forte armate. Este clar acum ca se astepta ca aceasta „operatiune militara speciala” sa se incheie in cateva zile.
Putin nu considera Ucraina o tara vecina, ci o frontiera a Rusiei in sine si doreste ca aceasta sa fie adusa inapoi in teritoriul rusesc. Dar cum poate fi supusa o natiune care a sustinut o rezistenta atat de unita?
Mai multi factori trebuie sa-l alarmeze acum. Primul este starea propriilor forte armate.
Al doilea este rezistenta apararii ucrainene. Oare Putin se astepta cu adevarat ca poporul Ucrainei sa-i intampine trupele ca pe niste eliberatori? Chiar credea ca revolta din 2014 - care a inlocuit guvernul pro-Moscova cu unul orientat spre Occident - a fost totul un complot occidental? Daca da, atunci dezvaluie cat de putin intelege Kremlinul despre vecinii sai.
Tavalugul sanctiunilor
Dar cea mai mare greseala de calcul a fost ca a subestimat hotararea Occidentului. Si aceasta este motivul pentru care 2022 este unul dintre acei ani cruciali.
Aproape peste noapte, Germania si-a schimbat atitudinea fata de rolul sau in lume. In mod traditional, prefera exercitarea puterii soft in loc de hard. Acum a anuntat dublarea cheltuielilor pentru aparare si trimite arme letale in Ucraina. De asemenea, a disparut „ostpolitik” - politica germana veche de decenii de cautare a pacii prin angajament, in special prin comert.
Germania, impreuna cu restul lumii democratice, se va mobiliza acum pentru a pune capat dependentei de gazul rusesc. Proiectul Nord Stream 2 este suspendat – desi nu a fost inca abandonat. Asistam la o redesenare radicala a hartii distributiei globale a energiei, menita sa elimine Rusia din ea.
Rusia este foarte integrata in economia globala. Dar acum a fost exclusa din sistemul pe care lumea il foloseste pentru a face plati pentru bunuri si servicii. Industriile sale, inclusiv petrolul si gazele, depind de bunuri si componente importate. In curand productia se va opri. Angajatorii vor trebui sa-si concedieze lucratorii. Somajul va creste.
Nimeni nu se astepta ca Occidentul sa sanctioneze Banca Centrala Rusa. Deja, rubla s-a prabusit si ratele dobanzilor s-au dublat. Nicio alta economie majora nu a fost supusa vreodata unui pachet de sanctiuni atat de dure. Echivaleaza cu expulzarea Rusiei din economia globala.
Cortina de fier economica
SUA si UE au impartit, de fapt, lumea. Acele state si companii care continua sa faca comert cu Rusia vor fi si ele excluse din comertul cu lumea bogata.
Aceasta echivaleaza cu o noua cortina de fier economica ce desparte Rusia de Occident.
Multe vor depinde de modul in care China negociaza in acest nou peisaj. China si Rusia sunt legate de antipatia lor comuna fata de puterea americana si de convingerea ca cea mai mare amenintare provine din partea unei lumi democratice mai unificate.
China nu vrea ca Putin sa fie slabit sau Occidentul intarit. Totusi, exact acesta este efectul razboiului din Ucraina.