Analiza CNN: Dupa 100 de zile de razboi, Putin mizeaza pe indiferenta lumii

La urma urmei, armata rusa o depasea pe cea a Ucrainei cu aproximativ zece la unu. Moscova s-a bucurat de un dublu avantaj fata de Kiev in ceea ce priveste fortele terestre. De asemenea, Rusia avea de zece ori mai multe aeronavele si de cinci ori mai multe vehiculele blindate de lupta decat ale vecinului sau.

In pozitia unui presedinte rus vizibil furios, Vladimir Putin a aparut la televiziunea rusa de stat cu cateva zile inainte de declansarea invaziei, rostind un monolog istoric plin de propaganda, care a aratat clar ca nu se astepta la nimic mai putin decat la schimbarea regimului la Kiev.

Liderul de la Kremlin parea sa parieze ca Zelenski va parasi capitala sa, la fel cum presedintele Afganistanului, sustinut de SUA, a parasit Kabul in 2021, in timpul revenirii talibanilor la putere. Putin s-a bazat, totodata, si pe faptul ca indignarea occidentala va disparea, chiar daca in prezent Kremlinul este supus sanctiunilor.

100 de zile mai tarziu, orice planuri pe care Vladimir Putin le-ar fi avut pentru o parada a victoriei la Kiev sunt in asteptare pentru o perioada nedeterminata. Moralul ucrainean nu s-a prabusit. Trupele ucrainene, echipate cu armament antitanc modern livrat de SUA si aliatii sai au devastat coloanele blindate rusesti, rachetele ucrainene au scufundat crucisatorul cu rachete ghidate „Moskva”, mandria Flotei Ruse din Marea Neagra, iar aeronavele ucrainene au ramas in aer, impotriva sanselor pe care le-ar fi dat analistii unui asemenea rezultat in primele zile ale invaziei.

La sfarsitul lunii martie, armata rusa a inceput sa-si retraga trupele vizibil afectate din jurul capitalei ucrainene, sustinand ca isi vor concentra atentia catre capturarea regiunii Donbas din estul tarii. La trei luni de la invazia pe care a pornit-o in mod total nejustificat, Rusia nu mai pare sa mai urmareasca un razboi scurt si victorios in Ucraina si nici nu pare sa fie capabila sa realizeze unul.

Razboiul de uzura

Asta inseamna ca Rusia pierde? Este tentant sa faci o analiza a situatiei din teren intr-o anumita zi si sa tragi concluzii generale, scrie jurnalistul CNN Nathan Hodge.

Ucrainenii au reusit sa omoare generali rusi intr-un ritm uimitor. Moscova a fost nevoita sa-si reorganizeze comanda militara dupa dezordinea initiala, iar victimele rusesti, oricat de evazive ar fi cifrele oficiale, sunt socant de mari.

Insa Rusia controleaza acum o semiluna de teritoriu ucrainean care se intinde din jurul celui de-al doilea oras al Ucrainei, Harkov, continua prin orasele separatiste Donetk si Lugansk si ajunge spre vest pana la Herson, formand un punct terestru de legatura intre peninsula Crimeea (anexata fortat de Rusia in 2014) si regiunea Donbas. 

De altfel, in cea de-a 99-a zi a razboiului, presedintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a adresat parlamentarilor Luxemburgului si le-a spus acestora ca o cincime din teritoriul ucrainean, adica 20%, este sub controlul Rusiei, Donbasul fiind „aproape in intregime distrus”.

Principala directie de efort a Rusiei este acum in regiunea Donbas, unde lucrurile s-au asezat intr-o logica cunoscuta drept „razboi de uzura”. Luptele recente s-au concentrat in jurul Severodonetsk, un oras industrial in care fortele ucrainene detin ultima fasie din estul regiunii Lugansk.

Trupele ucrainene au cedat rusilor cea mai mare parte din Severodonetk. Caderea orasului va fi o pierdere simbolica, dar una despre care analistii militari spun ca scuteste fortele ucrainene de acolo de un asediu prelungit si probabil pierzator.

„Kievul ar fi putut angaja mai multe rezerve si resurse pentru apararea Severodonetk, iar esecul de a face acest lucru a atras critici”, se arata intr-o evaluare de la inceputul saptamanii a Institutului pentru Studiul Razboiului din SUA.

„Atat decizia de a evita angajarea mai multor resurse pentru a salva Severodonetk, cat si decizia de a se retrage din acesta au fost corecte din punct de vedere strategic, oricat ar fi de dureroase”, spuneau analistii ISW. „Ucraina trebuie sa-si exploateze resursele mai limitate si sa se concentreze pe recastigarea terenului critic, mai degraba decat pe apararea terenului al carui control nu va determina rezultatul razboiului sau conditiile pentru reinnoirea razboiului”, a mai notat ISW.

In mijlocul ofensivei de pe Severodonetk, Oleksandr Motuzianyk, purtatorul de cuvant al ministerului ucrainean al apararii, a declarat ca fortele ruse „incearca acum sa incercuiasca trupele noastre in regiunile Donetk si Lugansk” si se regrupeaza pentru a lansa o ofensiva in directia Sloviansk, un oras strategic care ar putea fi punctul central al urmatoarei batalii esentiale.

Bataliile din estul Ucrainei se duc pe un teren mult mai deschis decat mediul urban mai dens din jurul Kievului. Asta explica urgenta cu care ucrainenii au cerut arme mai puternice de la SUA si aliatii sai, in special sisteme de artilerie care pot lovi tinte la distante mai mari.

„Tu ai ceasurile, dar timpul e de partea noastra”

Presedintele Joe Biden a anuntat miercuri ca SUA vor trimite Ucrainei un nou pachet de ajutor militar, care include sisteme de rachete HIMARS, cu raza de actiune de pana la aproape 80 de kilometri, mult mai mare decat orice a fost trimis in Ucraina pana in prezent.

Aceasta este o veste binevenita pentru Kiev, dar ofensiva Rusiei in est se desfasoara in timp ce atentia mass-media internationala in ceea ce priveste conflictul din Ucraina incepe sa se diminueze considerabil. Si poate pe asta se bazeaza Putin, fiind in acelasi timp constient de faptul ca costurile ridicate ale energiei si cresterea preturilor de consum, ambele exacerbate de razboiul din Ucraina, sunt mai probabil sa concentreze atentia publicului larg si sa determine  rezultatele alegerilor in Statele Unite si in alte parti din Europa si din lume.

Putin s-ar putea baza, de asemenea, pe perioade scurte de atentie diplomatica. El este acelasi lider care si-a dublat sprijinul pentru presedintele sirian Bashar al-Assad in 2015, dupa ce Damascul a suferit o serie de infrangeri in razboiul prelungit sirian. Acest razboi, care intra acum in al 12-lea an, a continuat chiar si atunci cand atentia lumii s-a indreptat catre Ucraina.

In acest sens, presedintele Zelenski a fost unul dintre cele mai mari atuuri ale Ucrainei in razboiul informational contra Rusiei. Liderul de la Kiev a avut o serie de aparitii virtuale in fata parlamentelor de pe tot globul, in timp ce le-a amintit altor lideri mondiali care ar putea fi inclinati sa-l linisteasca pe Putin facand ca Ucraina sa cedeze teritoriu ca poporul ucrainean este cel care trebuie sa decida rezultatele de pe urma acestui razboi.

In aparitiile sale alaturi de soldati si civili ucraineni raniti, liderul ucrainean isi face selfie-uri si proiecteaza un stil de conducere cald, uman si liber.

Acest lucru contrasteaza cu singura vizita publica a liderului rus la un spital militar: Putin, intr-o haina alba de laborator supradimensionata, s-a intalnit cu soldati si ofiteri raniti, care stateau drepti in fata comandantului lor sef.

Dar Putin, care a pus capat oricarei opozitii politice interne si controleaza efectiv toata Rusia, nu se confrunta cu aceeasi presiune interna ca Zelenski. Nikolai Patrushev, seful Consiliului de Securitate al lui Putin, a declarat recent ca fortele ruse „nu urmaresc termenele limita” in Ucraina, sugerand ca Putin are un calendar mult mai deschis pentru razboiul sau in Ucraina. In schimb, ucrainenii se tem ca sa nu apara o oboseala internationala, ceea ce ar determina comunitatea internationala sa preseze actuala putere de la Kiev sa faca concesii cu Putin.

„Tu ai ceasurile, dar timpul e de partea noastra” - Acea zicala, uneori atribuita unui luptator taliban capturat, a rezumat dilema Americii in razboiul din Afganistan si este in acelasi timp o recunoastere a faptului ca insurgentele au functionat pe diferite orizonturi politice, iar insurgentii trebuiau doar infranti.

Pentru a reformula aceasta fexpresie, factorul decisiv in Ucraina ar putea fi legat de cine are mai mult timp: Un dictator rus care probabil va detine puterea pana cand va muri sau un popor ucrainean care lupta pentru supravietuirea indentitatii sale nationale?