Emmanuel Macron, palmuit in public. Lider de stanga francez, atacat cu faina. O scrisoare „absurda” semnata inclusiv de cativa fosti generali francezi, in care se pomeneste despre pericolul unui razboi civil: sunt semne care arata ca Franta se confrunta cu o veritabila „isterie politica” inaintea alegerilor regionale care se vor desfasura in aceasta duminica, iar tara si pare sa se indrepte tot mai hotarat catre o „criza de nervi” la nivel national, cu 10 luni inaintea alegerilor prezidentiale, se arata intr-o analiza Politico.
Toate actiunile descrise mai sus sunt „opera” extremistilor de dreapta, ceea ce face ca Franta sa sufere de ceea ce Politico numeste „Lepennism” (de la „Le Pen”) - o stare de „permanenta anxietate” care favorizeaza cresterea extremei drepte, ultranationaliste si anti-europene.
Tensiunile sociale sunt promovate si alimentate prin denigrari, exagerari si inclusiv minciuni grosolane publicate de catre sustinatorii lui Le Pen si de site-urile de extrema dreapta din Franta.
Damien Tarel, barbatul in varsta de 28 de ani care l-a palmuit pe Macron, s-a declarat un fan al sabiilor medievale si al artelor martiale. El a fost condamnat la 4 luni de inchisoare la doar doua zile de la incident. Anterior, Tarel declarase instantei ca este un simpatizant de dreapta care a actionat pentru ca „presedintele a sustinut tot ceea ce era putred in Franta”.
Franta este in prezent divizata intre sustinatorii lui Macron (apreciat pentru initierea masurilor de relaxare, cea mai recenta fiind renuntarea la carantina de noapte si la masca in spatii publice) si opozantii presedintelui (acuzat pentru toate „relele” din timpul pandemiei).
Conform Politico, scindarea politica din Franta este una strict geografica: de o parte se situeaza populatia urbana, mai liberala, si de cealalta parte este populatia din zonele rurale, mai conservatoare. Este o reteta similara care in Marea Britanie a dus la Brexit, iar in SUA la alegerea lui Donald Trump.
Analistii politici il critica pe Macron pentru incapacitatea sa de a pune bazele unei miscari politice de centru si pentru esecul de a explica in mod clar scopul si directia reformelor. Presedintele francez este in continuare perceput drept „arogant” de catre politicienii si presa de centru-stanga si centru-dreapta din aceasta tara.