Aproape jumatate dintre turci cred intr-o teorie a conspiratiei bizara potrivit careia in luna iulie a acestui an, la mai putin de doua luni de la alegerile prezidentiale de duminica, Tratatul de la Lausanne va expira si va permite Turciei sa revina la perioada de glorie din timpul Imperiului Otoman, relateaza The Conversation, transmite hotnews.ro.
Numit si „certificatul de nastere” al Turciei moderne, Tratatul de la Lausanne incheiat pe 24 iulie 1923 a fost ultimul dintre acordurile de pace semnate la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Tratatul a pus bazele republicii turce, cu Mustafa Kemal Ataturk ca prim presedinte, si a trasat in mare masura granitele actuale ale tarii.
In pofida importantei momentului, centenarul din acest an a provocat deja o anticipare publica mult mai mare decat s-ar fi asteptat istoricii, dintr-un motiv mai putin obisnuit: datorita credintei pe scara larga intr-o teorie a conspiratiei.
Potrivit unor sondaje facute la inceputul anului, 48% din populatia Turciei, inclusiv 43% dintre absolventii de studii superioare, cred ca tratatul din 1923 va expira cu ocazia trecerii a 100 de ani de la semnarea sa si ca asa-zise „clauze secrete” ale documentului vor fi in sfarsit devoalate.
Ce sustine teoria despre „descatusarea” Turciei
Pentru cei care cred in aceasta teorie, „expirarea” tratatului va elibera Turcia de sub controlul occidental si, dupa ce a fost tinuta pe loc de „clauzele secrete” timp de un secol, tara va putea in cele din urma sa isi valorifice resursele sale bogate de petrol si bor.
Acestia cred ca, odata eliberata de „camasa de forta” reprezentata de tratat, Turcia va deveni din nou o superputere, asa cum era in perioada de glorie a Imperiului Otoman.
Evident, niciuna dintre aceste afirmatii nu are vreo baza in realitatea istorica. Dar de unde provin ele? Si, mai important, ce ii convinge pe atat de multi oameni sa creada in ele?
Studiile indica faptul ca teoriile conspiratiei rezulta din factori psihologici predictibili. Printre acestia se numara motivatia de a intari o identitate de grup puternica si dorinta de protejarea grupului propriu de un alt grup, format din persoane considerate ostile.
Originea teoriilor conspiratiei legate de Tratatul de la Lausanne confirma acest lucru.
Dupa cum observa istoricul Gokhan Cetinsaya, acestea pot fi urmarite in trecut pana la scrierile antisemite si nationalist-islamiste ale unor figuri precum Cevat Rifat Atilhan (1892-1967), un autor si politician pro-nazist notoriu, si Necip Fazil Kisakurek (1904-1983), poet si sursa de inspiratie pentru presedintele turc Recep Tayyip Erdogan.
Atilhan si Kisakurek au sustinut in anii 1950 ca Tratatul de la Lausanne a fost rezultatul unei conspiratii evreiesti pusa la cale de fostul rabin sef al Imperiului Otoman, Haim Nahum, care a facut parte din delegatia turca din Elvetia din ipostaza de consultant.
Potrivit celor doi si a altora care i-au urmat, tratatul din 1923 a reprezentat o infrangere majora pentru Turcia, insa nu numai din cauza pierderilor teritoriale si economice cauzate de clauzele sale cunoscute si pretinsele articole „secrete”.
Acestia afirma ca, prin deschiderea caii pentru abolirea Califatului Otoman in martie 1924, tratatul a slabit si din punct de vedere moral societatea turca, lovind grav „unitatea si constiinta islamului".
De ce au succes teoriile conspiratiei in Turcia si in general
Insa teoriile conspiratiei legate de tratat nu sunt doar rezultatul indiferentei fata de realitatile istorice sau a modului in care se preda istoria in scolile turcesti, care impiedica gandirea critica. Exista si factori structurali in joc.
Psihologia sociala ne invata ca teoriile conspiratiei castiga teren in perioade de criza la nivel de societate, un lucru de care Turcia nu duce lipsa.
Nu conteaza doar conditiile economice si politice (dictatura, potrivit unora) in care Turcia se afla in prezent. Este mai degraba un sindrom pe termen lung de care tara a suferit in ultimele cateva secole, un sindrom care a lasat Turcia, si inaintea sa Imperiul Otoman, periculos de vulnerabila chiar si unora dintre cele mai stranii teorii ale conspiratiei.
In special dupa ce Rusia a invadat si apoi anexat Crimeea in 1783, o provincie otomana pana atunci, a inceput o era de paranoia in istoria turca.
A devenit evident faptul ca Imperiul Otoman nu mai putea sa se compare cu puterea militara si tehnologica a rivalilor sai din dinastia Romanov care conducea Rusia, cu atat mai putin cu celelalte mari puteri europene. Aceasta slabiciune relativa a dus in cele din urma la ceea ce avea sa fie cunoscut sub denumirea de „Chestiunea Orientala".
Ar trebui aceasta „imperiu oriental semi-civilizat” sa fie impartit sau sa ramana intact? Ar trebui puterile europene sa se lupte pentru prada sau sa negocieze un acord pentru a o imparti intre ele?
Imperiul Otoman nu a inteles mare lucru din perioada sa de declin
Din perspectiva otomana, „Chestiunea orientala” indica un paradox continuu: existenta imperiului lor depindea de sprijinul acelorasi puteri europene care reprezentau cea mai mare amenintare la integritatea teritoriala a acestuia.
Pentru a oferi un exemplu concret, la inceputul anilor 1790 sultanul Selim al III-lea a incercat sa contracareze amenintarea rusa prin recucerirea Crimeii cu sprijinul Frantei. Cu toate acestea, si spre frustrarea sa, deceniul respectiv s-a incheiat cu invazia lui Napoleon in Egiptul otoman. A urmat o alianta de conjunctura intre sultan, Marea Britanie si inamicul otomanilor, Rusia.
Dar apoi, imediat dupa ce armatele anglo-otomane au alungat francezii din Egipt in 1801, sultanul a trebuit sa se bazeze pe sprijinul lui Napoleon pentru a pune capat ocupatiei britanice a Alexandriei.
De-a lungul secolului care a urmat la Istanbul au ajuns numeroase informatii despre planurile (multe dintre ele) ale unei puteri europene sau a alteia (de obicei Rusia, Franta sau ambele) de a imparti imperiul sultanului.
Acesta este unul dintre motivele pentru care in 1821, cand a inceput revolutia greaca, autoritatile otomane au crezut in mod gresit ca aceasta face parte dintr-un complot rusesc mai amplu de invadare a Istanbulului.
Ei nu au inteles aspiratiile nationale de eliberare ale grecilor, nici pe cele ale libanezilor cativa ani mai tarziu, nici pe cele ale armenilor incepand din anii 1860, printre altele. Otomanii au reprimat cu brutalitate aspiratiile popoarelor din subordinea lor, considerandu-le masinatii straine in puterea lor imperiala, in mare parte cum face si Turcia republicana astazi cu kurzii.
Amintirea gloriei de odinioara bantuie Turcia in ajunul alegerilor prezidentiale
Includerea unor clauze secrete in acordurile otomano-europene nu a fost o practica neobisnuita in aceasta perioada tulbire de declin a Imperiului Otoman, motiv pentru care teoriile conspiratiei au devenit o caracteristica definitorie a culturii politice turce.
Tratatul de la Sevres din 1920 incheiat imediat dupa Primul Razboi Mondial a transformat in realitate cele mai rele temeri ale turcilor, lasandu-i cu un ciot de stat concentrat in Anatolia in timp ce puterile victorioase si-au impartit provinciile fostului lor imperiu.
Dar cel de la Lausanne, incheiat dupa un razboi sangeros impotriva Greciei pentru recuperarea vestului tarii, a schimbat situatia, ducand la incorporarea in noua republica turca a unora dintre teritoriile pierdute.
De atunci, nationalistii laici cunoscuti sub denumirea de „kemalisti” (adevaratii urmasi ai fostului presedinte Mustafa Kemal Ataturk), au considerat Tratatul de la Lausanne o mare victorie, in timp ce islamistii l-au prezentat in termeni diametral opusi, adesea apeland la teorii ale conspiratiei pentru a-si sustine cauza.
In interiorul Turciei, kemalistii si islamistii au totusi o credinta comuna: ca „o mare conspiratie impotriva natiunii turce” a fost pregatita de puterile straine - un citat din Ataturk pe care presedintele actual Recep Erdogan il repeta adesea.
La un secol dupa incheierea Tratatului de la Lausanne, „Chestiunea Orientala” ar putea parea o istorie demult ingropata. Dar fantomele sindromului pe care ea l-a creat odata si teoriile conspiratiei pe care le-a lasat in urma continua sa bantuie Turcia si in secolul XXI.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.