O epavă încărcată cu zeci de tone de mercur zace la o adâncime de 150 de metri, în largul insulei norvegiene Fedje. Noi imagini subacvatice arată starea epavei și de ce gestionarea ei a devenit o cursă contra cronometru.
Submarinul U-864, scufundat în Al Doilea Război Mondial, zace pe fundul Mării Nordului de mai bine de opt decenii. Epava este ruptă în două părți, înconjurată de sedimente și de o încărcătură care reprezintă o problemă de mediu, potrivit Euronews.com.
Documentele istorice indică prezența unor cantități mari de mercur la bord, iar o comandă japoneză menționează 1.867 de containere, ceea ce ar însemna între 65 și 67 de tone de încărcătură toxică.
Datele exacte de încărcare nu s-au păstrat, astfel încât cantitatea reală nu poate fi stabilită cu certitudine. Singura certitudine este că mercurul se află încă depozitat în epavă, scrie sursa citată.
O ultimă călătorie în februarie 1945
În februarie 1945, în faza finală a războiului, U-864 naviga prin Norvegia spre Japonia. Submarinul transporta echipamente militare și tehnice, specialiști și materiale destinate industriei de armament nipone, însă călătoria s-a oprit în largul insulei Fedje.
Submarinul britanic HMS Venturer a descifrat transmisiile radio germane și a localizat nava U-864. La 9 februarie 1945, o torpilă lansată de Venturer a lovit și a distrus submarinul german, care s-a scufundat la o adâncime de aproximativ 150 de metri.
Toate cele 73 de persoane aflate la bord au murit. Atacul este singurul caz cunoscut în care un submarin aflat sub apă a scufundat un altul. Epava a fost uitată apoi timp de mai multe decenii.
Epava descoperită abia în 2003
Indiciile despre încărcătura de mercur au relansat investigațiile în largul coastei norvegiene după zeci de ani în care submarinul a fost uitat.
În anul 2003, nava militară norvegiană KNM Tyr a localizat epava, constatând că submarinul nu a rămas intact. Cele două secțiuni ale acestuia se află separate una de cealaltă pe fundul mării, la o adâncime de aproximativ 150 de metri.
Materiile toxice se află încă în epavă, iar problema cu această încărcătură este că mercurul nu dispare pur și simplu. Spre deosebire de mulți poluanți organici, el nu se descompune pe cale biologică și poate rămâne în mediu o perioadă foarte lungă de timp. În sedimentele contaminate, acesta poate persista zeci de ani sau chiar secole.
Agenția de mediu din SUA, EPA, subliniază că mercurul poate fi eliberat din soluri timp de potențial sute de ani. Microorganismele pot transforma substanța în metilmercur, o formă toxică ce se acumulează în lanțul trofic, în special în pești.
Imagini noi din adâncuri
În mai 2025, Administrația Costieră Norvegiană (Kystverket) a inspectat epava cu vehicule subacvatice telecomandate (WROV), camere 4K, fotogrammetrie și măsurători acustice.
Înregistrările au fost folosite pentru a crea un model tridimensional al epavei și al fundului mării. Submarinul se află parțial îngropat în sedimente.
În timpul unor lucrări din 2026, autoritățile au recuperat 22 de containere, constatând că aproximativ 80% dintre acestea erau avariate și prezentau scurgeri, o jumătate de tonă de mercur fiind adusă la țărm, în timp ce o parte din substanță a fost eliberată în apă.
Dilema Norvegiei
Norvegia se confruntă cu alegerea de a recupera încărcătura dintr-o epavă veche de 81 de ani sau de a acoperi definitiv fundul mării contaminat.
Anul acesta Kystverket a recomandat acoperirea epavei, considerând că o recuperare la scară largă ar putea elibera mai mulți poluanți decât ar elimina. O astfel de soluție ar impune însă monitorizarea pe termen lung a zonei.
Locuitorii din Fedje trăiesc la câțiva kilometri de epava a cărei încărcătură ridică probleme. Deși tehnologia actuală permite vizualizarea detaliată a submarinului, decizia privind măsurile finale rămâne deschisă.
Autoritățile norvegiene analizează de ani de zile peștele și fructele de mare din regiune, iar testele au indicat până acum niveluri stabile sau scăzute de mercur.