SUA au pierdut cel putin trei bombe nucleare care nu au fost niciodata localizate. Iar despre alte tari care au arsenal nuclear nu se stie nimic, deoarece nu au facut publice datele, relateaza BBC. Cat de mare e riscul ca acestea sa explodeze?
In 17 ianuarie 1966, in jurul orei 10:30, un pescar spaniol de creveti a vazut un pachet alb deformat cazand din cer in Marea Alboran. Avea ceva atarnat dedesubt, desi nu putea deslusi ce era. Apoi pachetul s-a scufundat.
In acelasi timp, in satul de pescari din apropiere, Palomares, localnicii s-au uitat pe cer si asistat la o scena cu totul diferita - doua bile de foc uriase, navalind spre ei. Cladirile s-au cutremurat. Mai multe schije au cazut pe pamand, omorand oamenii pe care i-au atins.
Cateva saptamani mai tarziu, Philip Meyers a primit un mesaj prin intermediul unei teleimprimante – un dispozitiv asemanator unui fax care putea trimite si primi e-mailuri primitive. La acea vreme, el lucra ca ofiter de eliminare a bombelor la Naval Air Facility Sigonella, in estul Siciliei. I s-a spus ca a existat o urgenta secreta in Spania si ca trebuie sa se prezinte acolo in cateva zile.
Cu toate acestea, misiunea nu a fost atat de secreta pe cat sperase armata.
„Nu a fost o surpriza sa fiu sunat”, spune Meyers. Toata lumea stia ce se intampla. Cand a participat la o cina in acea seara si si-a anuntat calatoria misterioasa, confidentialitatea a devenit subiect de gluma.
„A fost jenant. Trebuia sa fie un secret, dar prietenii mei imi spuneau pentru ce ma duc acolo,” a povestit el.
De saptamani intregi, ziarele de pe tot globul relatasera zvonuri despre un accident teribil – doua avioane militare americane s-au ciocnit in aer, imprastiind patru bombe termonucleare B28 in Palomares. Trei au fost recuperate rapid pe uscat – dar una a disparut pe fundul Marii Mediterane. A inceput o cursa pentru a o gasi, impreuna cu focosul sau de 1,1 megatone, cu puterea exploziva a 1.100.000 de tone de TNT, dar care nu a avut succes.
Incidentul Palomares nu este primul in care o arma nucleara a fost pierduta. Au existat cel putin 32 de accidente poreclite „sageti rupte” care au implicat astfel de bombe din 1950. In multe cazuri, armele au fost scapate din greseala sau aruncate in timpul unei urgente, apoi au fost recuperate. Dar trei bombe americane au disparut cu totul – sunt inca undeva, ascunse in mlastini, campuri si oceane.
„Stim mai multe despre cazurile americane”, spune Jeffrey Lewis, directorul Programului de neproliferare din Asia de Est la Centrul James Martin pentru Studii asupra Neproliferarii din California. El adauga ca lista completa a aparut abia atunci cand un document al Departamentului Apararii din SUA a fost desecretizat in anii 1980.
Multe astfel de incidente au avut loc in timpul Razboiului Rece, cand SUA a avut avioanele inarmate cu arme nucleare pe cer in orice moment, din 1960 pana in 1968, intr-o operatiune cunoscuta sub numele de Chrome Dome.
„Nu stim la fel de multe despre alte tari. Nu stim nimic despre Regatul Unit sau Franta, sau Rusia sau China. Deci nu cred ca avem ceva ca o contabilitate completa”, spune Lewis.
Trecutul nuclear al Uniunii Sovietice este deosebit de tulbure – a adunat un stoc de 45.000 de arme nucleare incepand cu 1986. Exista cazuri cunoscute in care tara a pierdut bombe nucleare care nu au fost niciodata recuperate, dar spre deosebire de incidentele din SUA, toate au avut loc pe submarine. Iar locatiile lor sunt cunoscute, chiar daca sunt inaccesibile.
Chiar daca bombele nu au fost gasite, riscul ca acestea sa provoace o explozie nucleara este considerat a fi scazut.
Acesea au caracteristici de siguranta care fac imposibila declansarea, daca nu sunt activate. In aceste arme, explozivii conventionali s-ar putea declansa, dar nu ar detona materialul radioactiv.
Lewis crede ca este putin probabil sa gasim vreodata cele trei bombe nucleare disparute. Un motiv este acela ca de obicei sunt localizate printr-o cautare vizuala, iar acest lucru este extrem de dificil.
Cand avioanele se prabusesc in ocean, cutia neagra este adesea gasita cateva zile sau saptamani mai tarziu de catre oficialii care cauta sa puna cap la cap ceea ce s-a intamplat. Acest lucru ar putea da impresia ca este usor sa gasesti astfel de obiecte in aceste zone vaste de apa cu tehnologie moderna. Dar cutiile negre au un transmitator care ajuta la localizarea lor.
In schimb, armele nucleare pierdute nu aveau un astfel de echipament. In schimb, echipele trebuie sa restranga o zona de cautare, apoi sa parcurga oceanul putin cate putin – un proces obositor si ineficient, care necesita scafandri sau submarine.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.