In teorie, dusmanul dusmanului meu este prietenul meu. In practica, daca discutia implica prezenta talibanilor, toata lumea are rezerve. Rusia isi construieste legaturile cu talibanii de ceva timp, dar chiar si asa, in aceasta relatie exista niste linii rosii care nu pot fi depasite. Lipsa increderii in negocierile cu noua conducere de la Kabul face ca lucrurile sa fie complicate, desi liderul de la Kremlin si-a anuntat deja decizia de a lucra cu talibanii. Anna Borshchevskaya este cercetator principal la Washington Institute si intr-un interviu pentru Digi24 face o analiza a castigului si pierderilor pe care le asteapta Rusia dinspre Afganistan. 

Retragerea SUA si NATO din Afganistan aduce provocari noi pentru regiune, inclusiv pentru puterile Rusia si China. Vladimir Putin, presedintele rus, a subliniat recent ca „miscarea talibana controleaza practic intregul teritoriu al tarii, inclusiv capitala acesteia. Acestea sunt realitati, ar trebui sa actionam pe baza acestor realitati, sa nu permitem destramarea statului afgan”. Interesul Rusiei este mai putin legat de viata cetatenilor afgani condusi de talibani, cat de anihilarea unui inceput de razboi civil, ceea ce ar insemna practic o crestere rapida a extermismului, care are deja o prezenta consistenta in Afganistan.

Talibanii, un test pentru diplomatia rusa

Cristina Cileacu: SUA si aliatii s-au retras deja din Afganistan si sunt multe voci care spun ca Rusia este gata sa ocupe locul ramas liber. Oare asa este sau se uita mai degraba la ceva incert, care presupune multe riscuri pentru ea?

Anna Borshchevskaya, cercetator principal la Washington Institute: Cred ca este putin din ambele. Pe de o parte, Rusia este ingrijorata de faptul ca anumite elemente radicalizate ar putea sa intre in Asia Centrala si astfel sa pregateasca terenul pentru atacuri teroriste pe teritoriul Rusiei. In mod istoric, Rusia a suferit si din cauza traficului cu droguri care venea din Afganistan, desi in anii din urma, dupa cum arata statisticile ONU, Asia Centrala nu mai este ruta principala pentru aceste droguri. Deci, acesta este un aspect si de aceea il vedem pe Putin crescand exercitiile militare din Asia Centrala.

Dar un alt aspect este ca Rusia vrea, de asemenea, sa joace un fel de rol de mediator, este un element geopolitic la ceea ce face Rusia, si anume dialogul deschis cu talibanii. In ultimii ani, i-au primit de cateva ori la intalniri, dar nu acesta este principala motivatie a Rusiei. Putin pare sa-i fi acceptat pe talibani ca pe o realitate si se pregateste pentru asta. In acelasi timp, pentru ca are tendinta sa fie antiamerican in abordarile de politica externa, orice pierdere pentru SUA si NATO si Vest inseamna un castig pentru el.

Cristina Cileacu: Ati pus toate problemele la un loc, dar sa le luam pe rand. Sa incepem cu relatiile diplomatice, pentru ca asa cum stim, sunt deja cateva tari care si-au pastrat deschise ambasadele din Kabul, bineinteles Rusia este una dintre ele. Intrebarea este ce asteptari are Rusia, din punct de vedere diplomatic, de la regimul talibanilor din Afganistan?

Anna Borshchevskaya: Pare ca Rusia vrea sa se descurce cu talibanii, dar nu este clar pana in ce punct chiar cred ca talibanii pot fi moderati. Poate ca in privat sunt ceva mai sceptici legat de comportamentul lor, dar ceea ce conteaza este faptul ca par sa ii accepte mai mult decat o fac tarile din Vest. Si de aceea vedem ambasadele Rusiei si Chinei deschise, in timp ce SUA a trebuit sa inchida. Datorita acestui lucru, legatura cu talibanii pare sa aiba o abordare mai realista. Putin a spus asta, cand s-a intalnit cu Merkel, ca ei (n.r. - talibanii) sunt o realitate. Deci, din aceasta perspectiva mai realista, intrebarea este spre ce va duce acest lucru, dar in acest moment lucrurile nu sunt foarte clare.

Cum s-a pregatit Rusia ca sa-si protejeze granitele de radicali

Talibanii au anuntat ca vor organiza o ceremonie de investire a noului guvern, chiar pe 11 septembrie, dar au renuntat la planuri, in ideea in care ar fi o risipa inutila de resurse. La ceremonie erau invitati reprezentantii Rusiei, Chinei, Iranului, Pakistanului si Qatarului. Talibanii cauta, desigur, recunoastere internationala, dar acest lucru inca nu se intampla oficial nici macar din partea statelor care au inca ambasadele functionale in Afganistan. Desi, indirect, exista interes sa se lucreze cu noul regim instalat la Kabul.

Cristina Cileacu: Pastrarea ambasadei este un fel de recunoastere (n.r. a talibanilor), dar pe de alta parte talibanii, cum spunea dl. Putin, sunt o realitate si ei conduc de fapt Afganistanul acum. In aceasta privinta, daca ar fi sa continuam cu subiectele pe care le-ati amintit deja, Rusia este interesata sa protejeze granitele din vecinatatea Afganistanului, ca sa nu aiba islamul radical la propriile granite. Va fi capabila sa pastreze aceste granite inchise in fata islamistilor radicalizati?

Anna Borshchevskaya: In acest moment, daca ne uitam la ce a facut Putin in statele din Asia Centrala, pare ca a intarit pozitia Rusiei. Nu este ceva ce s-a intamplat in ultimele saptamani sau luni, ci in ani de zile. A fost mai multa activitate rusa in Asia Centrala, in ultimii cativa ani. Si asta poate adauga la motivele pentru care, cel putin in aceste ultime saptamani, nu am vazut prea multa panica venind dinspre Kremlin, cum am fi asteptat, daca pozitia lor din Asia Centrala ar fi mai slaba. Si China si-a crescut prezenta in Asia Centrala de asemenea, dar Rusia ramane garantul cheie al securitatii din regiune. Este greu de prevazut unde vor duce toate acestea pe termen lung, dar cel putin pe termen scurt, Putin pare sa fie destul de increzator.

Pe ce aliati se bazeaza Rusia

Cristina Cileacu: Dar daca ne uitam acum la ce credea Rusia despre prezenta SUA si NATO in Afganistan, erau doua directii asupra situatiei. In primul rand, erau cumva asigurati ca securitatea din zona este tinuta sub control, dar in al doilea rand, SUA erau cam aproape de zona de interes rusa. Este atat de sigur dl. Putin, acum, ca poate pastra aceasta securitate de unul singur? Pe ce aliati poate sa conteze in regiune?

Anna Borshchevskaya: Intrebarea ta ridica o problema foarte importanta. A fost mereu o contradictie interna in felul in care guvernul rus a abordat situatia din Afganistan. Pe de o parte, initial au sustinut eforturile conduse de SUA, pe de alta parte, erau extrem de ingrijorati de prezenta americanilor in Asia Centrala si, de fapt, doreau niste consecinte din asta, de pilda inchiderea bazei americane din Republica Kirghiza, o baza pe care SUA o inchiria de la guvernul kirgiz. Deci, este o contradictie si este putin paradoxala, pentru ca arata spre prioritatile antiamericane pe care le are Kremlinul. Iar acestea sunt cel putin egale cu ingrijorarile in privinta terorismului, daca nu chiar mai mari. Iar referitor la a doua parte a intrebarii tale: Putin este increzator. In acest moment este greu de spus, dar este clar ca exercita deja foarte mult control in Asia Centrala. Cele trei tari mai importante sunt Tadjikistan, Kirgizstan si Kazahstan.

Cristina Cileacu: Uzbekistan...

Anna Borshchevskaya: Chiar si Uzbekistan si Turkmenistan, intr-o oarecare masura, au apropiat mai mult de Rusia in ultimii ani. Deci, este o chestiune de control si influenta si, in acest moment, Putin pare sa le aiba.

Fostele state URSS si problema terorismului

Rapoate oficiale estimeaza ca in Afganistan sunt peste 10.000 de luptatori originari din tarile vecine, care fac deja parte din organizatia talibanilor, dar si din Al-Qaida sau ISIS Khorasan. Statele din Asia Centrala din proximitatea afgana au propriile probleme cu jihadistii. In regiune sunt Miscarea Islamica din Uzbekistan, Uniunea Jihadului Islamic, Jamaat Ansarullah din Tadjikistan, dar si alte grupuri de luptatori care spera ca numarul celor care vor purta jihadul contra necredinciosilor va creste acum, ca vesticii nu mai sunt acolo. Pericolul terorist este luat in serios de autoritatile din zona si chiar daca nu are granita comuna cu Afganistanul, Rusia este printre cei care vor sa mentina extremismul pe teritoriul afgan. In prezent, musulmanii reprezinta 10% din populatia Federatiei Ruse si tendinta este de crestere. 

Cristina Cileacu: Daca discutam despre control si tari care sunt amenintate, sa spunem ca Tadjikistan este una dintre cele mai expuse pericolului, din cauza mentalitatii luptatorilor tadjici. Dar de asemenea, Rusia are o baza militara aproape de Dusanbe, capitala Tadjikistanului. Daca ne intoarcem la istorie, am vazut armata rusa esuand in Afganistan, armatele SUA si NATO au esuat, nici armata pakistaneza n-a reusit sa isi protejeze granita cu Afganistanul. Care sunt sansele armatei ruse sa protejeze granitele Tadjikistanului, pentru ca acesta este scopul principal al prezentei rusilor in aceasta tara.

Pakistanul, motivul principal pentru care talibanii au ramas o forta

Anna Borshchevskaya: Aceasta este intrebarea-cheie, desi as descrie situatia putin diferit cu SUA si NATO. Armata sovietica a esuat in Afganistan. Eforturile conduse de SUA in Afganistan au avut mai mult succes decat se vede, chestiunea a fost politizata si faptul care conteaza este ca in ultimii ani aceasta trebuia transformata intr-o misiune de descurajare, care necesita un contingent mic, de 2500 de militari care sa ii descurajeze pe talibani.

Pakistanul este motivul principal pentru care talibanii au ramas o forta. Pakistanul este interesat ca Afganistanul sa nu fie stabil si este un fapt ca serviciile de intelligence pakistaneze au facut din talibani o miscare unitara.

In ceea ce priveste Rusia, cred ca este o imagine nuantata, pentru ca pe de o parte este multa nesiguranta si este greu de prevazut cum se va derula situatia de securitate. In ceea ce-l priveste pe Putin, ce observ eu ca analist este ca arata ca si-a invatat lectiile din experientele anterioare, mai ales din experienta sovietica din Afganistan. Rusia lui Putin de astazi nu este Uniunea Sovietica. Ramane o forta antiamericana in lume, dar nu este Uniunea Sovietica. Abordarea lui Putin pentru Orientul Mijlociu mai larg este foarte diferita fata de cea pe care a avut-o Uniunea Sovietica. A lucrat ca sa construiasca legaturi cu toti jucatorii importanti, ceea ce este o abordare fundamental diferita fata de cea a Uniunii Sovietice. Putin a vorbit, de asemenea, in mod repetat despre costurile unor interventii de proportii. Daca vorbim despre Siria, de exemplu, a tinut aceste costuri ale interventiei in Siria la nivel scazut si a reusit sa atinga obiective importante fara sa aiba cheltuieli prea mari. Intr-o oarecare masura, a aplicat acelasi cadru de lucru si pentru Afganistan, pentru ca pe de o parte, interlocutorul lor principal sunt talibanii, dar din nou, este o tara diferita, nu este Siria. Dar pe de alta parte, s-a pozitionat ca fiind un fel de "pacificator" si pun cuvantul intre ghilimele, pentru ca asa este considerat, dar de fapt, este dialog de dragul dialogului, si nu vorbim despre rezultatele unui dialog. Intrebarea cheie aici este daca SUA vor fi nevoite sa revina in Afganistan, daca se deterioreaza situatia de securitate si s-ar putea sa fie cazul.

Strategiile lui Putin, greu de anticipat

Saptamana aceasta Vladimir Putin l-a primit la Kremlin pe Bashar al-Assad, presedintele sirian care poarta de 10 ani un razboi impotriva propriului popor. Liderul rus este printre putinii care l-au felicitat pe presedintele de la Damasc pentru castigarea alegerilor interne cu irealul procent de 95%. Putin a mai subliniat si faptul ca Assad a castigat lupta cu „teroristii”, chiar daca in Siria, sustinatorii puterii oficiale au facut rareori diferenta intre civili si jihadisti in timpul luptelor armate.

Cristina Cileacu: Daca ati mentionat Siria si felul in care Rusia s-a ocupat de situatia de acolo, prin lupta impotriva extremismului, am fost toti martori la felul in care Rusia a ucis deopotriva civili si luptatori jihadisti, fara sa faca vreo diferenta intre ei. Daca ar fi cazul, daca talibanii vor pierde controlul in fata gruparilor teroriste care acum ii provoaca in Afganistan, este posibil ca Putin sa aplice aceeasi reteta folosita in Siria?

Anna Borshchevskaya: In Siria, ce este important de subliniat, este ca el nu doar ca a ucis deopotriva civili si luptatori, este mai rau de atat. Motivul oficial al guvernului rus pentru a intra in Siria a fost sa lupte impotriva elementelor radicale sunnite, a ISIS, dar Rusia pur si simplu nici nu a tintit coerent ISIS. De fapt indirect, loviturile aviatiei ruse au intarit aceasta organizatie. Mai la obiect, prioritatea lor nu era sa lupte impotriva ISIS in Siria, lucru care era vizibil si dupa armamentul pe care rusii l-au adus acolo. Prioritatea lor a fost sa il salveze pe Assad (n.r. Bashar al-Assad, presedintele Siriei).

Daca revenim la Afganistan, vom vedea cu siguranta folosirea masiva a fortei, pentru ca istoric asa abordeaza rusii contraterorismul si asta nu s-a schimbat. Lui Putin nu ii pasa de drepturile omului, lui ii pasa pur si simplu ca situatia sa ramana sub control in Afganistan. Asa ca daca se ajunge in acest scenariu, sigur o sa vedem asta. Intrebarea esentiala este unde va duce acest dialog cu talibanii si daca Putin se va pozitiona ca un „pacificator”, cred ca vom vedea altceva, pentru ca el pare sa fie mai pregatit sa-i accepte pe talibani, comparativ cu guvernele vestice.

Cristina Cileacu: Cum ati spus la inceputul discutiei noastre, Rusia si talibanii negociaza sub radar, de cativa ani deja, din 2018 sau chiar mai devreme. Ati fost in Afganistan, ati lucrat acolo o vreme, deci cunoasteti regiunea. Au talibanii acest obicei sa isi „plateasca datoriile”, din moment ce Rusia i-a ajutat cumva sa recastige puterea in Afganistan?

Anna Borshchevskaya: In mod istoric, talibanii nu pot fi negociatori de incredere. Istoric, pur si simplu nu si-au respectat partea lor de invoiala. A fost vizibil in anii 90, apoi cu acordul cu Trump, au negociat cu presedintele Trump, dar nu au facut ce au spus ca vor face. Banuiesc ca, in privat, oficialii rusi nu sunt nici pe departe atat de siguri ca talibanii vor face ce spun. Chiar si acum, oficial, spun ca ii vor judeca dupa actiuni. Este mai mult o chestiune de cum percep ce au de facut, este o perspectiva mai realista. Tind sa cred ca oficialii rusi nu au iluzii legate de talibani.

Exporturile afgane: terorism si droguri

Cultivarea macului si productia de narcotice sunt o sursa de venit pentru afgani si in sustinerea acestor activitati ilegale sunt implicati functionari publici si talibanii deopotriva. Estimarile facute de ONU spun ca banii rulati in extractia si traficul de opiu, perceperea de taxe de la cultivatori, organizarea laboratoarelor de productie de droguri si taxele pentru contrabanda cu produsele finale, reprezentau aproximativ 7% din PIB-ul Afganistanului, inainte ca talibanii sa revina la putere. Prin urmare, nu se asteapta nimeni ca acest robinet cu bani sa fie inchis in actualele conditii, mai ales ca nou guvern de la Kabul are nevoie de multiple resurse financiare.

Cristina Cileacu: Ati mentionat la inceputul discutiei noastre si afacerile cu droguri care se fac cu Afganistan si bineinteles, pe langa terorism, afganii pot exporta si droguri. Va fi sarita Rusia, o piata atat de mare, de acest trafic? Este acest lucru negociabil, de asemenea, cu talibanii?

Anna Borshchevskaya: Ce este interesant este ca in ultimii ani, conform statisticilor ONU, asa-numita „ruta nordica” a drogurilor care vin din Afganistan, adica ruta care pleaca din Afganistan spre Asia Centrala, este semnificativ mai putin folosita pentru drogurile afgane. Mai multe droguri, conform acelorasi statistici, merg spre Europa, prin Iran, din Afganistan. O parte din motive este ca drogurile sintetice, care sunt mai ieftine, au devenit mai populare, ONU are la fata locului mecanisme mai bune de contracarare si sunt convinsa ca sunt mai multe motive, dar acestea sunt doua dintre cele mai mari. Daca ne uitam la aceste statistici recente rezulta ca Europa ar putea fi principala destinatie. Asta nu inseamna ca Rusia nu va suferi din aceasta cauza, dar cel putin acum, pare sa nu mai fie o problema atat de mare precum era in anii precedenti. In orice caz, cred ca pentru guvernul rus traficul de droguri este o prioritate secundara.

Alegerile care consolideaza pozitia lui Putin

Opozitia, presa independenta si activistii sunt sub presiune puternica de cateva luni bune, in Rusia, ca sa nu afecteze alegerile pentru membrii Dumei de Stat. Acest proces electoral este important pentru Vladimir Putin. Partidul Rusia Unita, care sustine presedintele in functie, trebuie sa ramana majoritar in parlament, pentru a-i putea astfel consolida pozitia de lider al tarii pe termen lung.

Cristina Cileacu: Incep alegerile in Rusia si pare ca dl. Putin va deveni tot mai sigur pe conducerea tarii. Daca ceva nu va merge bine in alegerile din Rusia, cum se va schimba situatia cu privire la Afganistan si efectele pe care le provoaca?

Anna Borshchevskaya: Cred ca va depinde de cum se va schimba situatia, dar este clar ca in acest moment Putin a suprimat intreaga opozitie. Alegerile pe care vor avea loc pentru Duma (n.r. parlamentul rus), nu sunt reale. El pare ca s-a pozitionat, cel putin pare foarte interesat sa ramana la putere pe viata. Daca situatia se deterioreaza, depinde de derularea evenimentelor, dar asta ar duce la nesiguranta in plus pentru toata lumea.

Sursa: Digi24.ro