Romanii cheltuiesc anual peste 10 miliarde de euro pe alimente, insa rareori se uita cu atentie la ce pun in cos. Asa se explica de ce rafturile magazinelor din Romania sunt, mai degraba, pline de mezelurile frumos ambalate, decat de acelea sanatos fabricate.
Legislaţia este mult prea permisiva, iar producatorii pun, în loc de carne, multa apa, soia, conservanţi, zgârciuri şi piele.
Inspectorul Pro a luat atitudine împotriva legislaţiei, iar autoritaţile au promis ca o vor îmbunataţi. Vom urmari daca acest lucru se va şi întâmpla, pentru ca 80%dintre români manânca frecvent parizer, crenvurşti şi salam.
Mezelurile de proasta calitate, la limita legislaţiei europene, abunda pe piaţa româneasca. Multe sunt facute dintr-o pasta obţinuta din carne separata mecanic. Totul e legal - deşi produsele sunt prezentate ca şi când ar fi din carne macra.
În laboratorul Larex din Bucureşti au fost aduse, anul acesta, 300 de produse. Unele mezeluri au fost gasite cu 90% apa, fara niciun pic de carne. Un sfert dintre cele verificate, pâna acum, sunt neconforme.
Pe eticheta, deşi e declarat parizer cu pasare şi orice om se aşteapta sa aiba macar carne de pasare, la ingredient avem carne de pasare separate mecanic, piele de pasare, şorici, amidon, proteina din soia şi aşa mai departe, restul aditivi.
Matei Vaida, preşedintele Centrului Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor - LAREX - susţine ca actuala legislaţie e de vina, pentru ca nu stimuleaza calitatea.
”Exista un tabel în ordinul 560 care îmi spune mie care este maximul de apa, de exemplu. Maximul de apa la toba de exemplu e 70 %, dar unul îmi va realiza sa zic o toba în care are 68% apa şi un alt producator îmi va realiza o toba în care are numai 50% apa . Acuma amândoi sunt legali.”
Românii sunt mari mâncatori de mezeluri, iar producatorii profita de asta, facând rabat de la calitate. Opt din zece oameni recunosc ca poftesc la parizer, toba, cremwurşti şi salam, dar nu ştiu ce cumpara.
Datele Uniunii Europene arata ca românii consuma anual 83,2 kilograme de carne şi produse din carne, cu aproape 4 kilograme mai mult decât occidentalii.
Sorin Minea, preşedinte Romalimenta: ”Românul e cel care manânca un kilogram de salam prost, ca e ieftin, la o masa şi apoi nu manânca 2 zile.”
Nu a fost aşa dintotdeauna. În anii 50 - 60, România era foarte apreciata pentru mezelurile pe care le prepara, din foarte multa carne.
De atunci şi pâna acum, calitatea a scazut continuu. Vechile STAS-uri - standardele româneşti de calitate pentru reţetele de mâncare procesata - au disparut.
Sorin Minea: ”Reţetarele noastre semanau cu cele ale polonezilor. Produse foarte bine gustate pe piaţa vestica, a Europei occidentale pe vremea respectiva. Dar pentru asta trebuie sa faci produse de calitate, nu ştifturi pentru românii plecaţi la munca.
Explozia de produse de pe piaţa, de dupa 90, a adus, din pacate, doar diversitate şi nicidecum calitate. Pentru prima oara, rafturile magazinelor s-au umplut şi de produsele inferioare ale altora, nu numai de cele autohtone. Şi ştiţi de ce ? Pentru ca aceasta legislaţie, extrem de permisiva, funcţioneaza pe întreg teritoriul Uniunii Europene.”
Reglementarile UE ar fi trebuit sa ramîna un reper şi nu ar fi trebuit sa devina un model.
Acestea stabilesc ce aditivi avem voie sa folosim, ce cantitaţi de apa şi de materie prima putem sa utilizam, în cantitaţi minime, ori maxime. Dar nimeni nu ne-a interzis sa facem standarde proprii, mai dure, şi mezeluri mai bune.
Aşadar, piaţa ar trebui verificata, raft cu raft. Cu atât mai mult cu cât, 40% din cantitatea actuala de mezeluri este fabricata la negru, sau la gri. Gasim în magazine o sumedenie de produse cu aceeaşi denumire, dar cu ingrediente diferite.
Sorin Minea: ”Evaziunea fiscala pe carne a crescut din nou formidabil. Sunt sute de producatori care lucreaza la negru, sute, nu exagerez, care lucreaza la negru sau la gri, care arunca în piaţa tot ceea ce doresc. Nimeni nu doreşte sa fie controlat.”
Şi atunci ce e de facut? Sorin Minea - preşedintele Federaţiei Patronatelor din Industria Alimentara - îşi asuma faptul ca şi-a dat acordul în pripa pentru aceasta legislaţie, pe vremea când se afla la conducerea Asociaţiei Române a Carnii.
”Din pacate, ordinul nu e facut foarte bine şi asta îmi asum, greşeala, s-a facut repede. S-au pus nişte standarde vechi fara sa înţelegi, eu sunt primul, mea culpa, care nu a înţeles ce poate sa varieze şi care sunt parametri legali.”
Ordinul 560 nu a fost semnat însa doar de Minea, ci şi de patru instituţii ale statului.
Ministerul Agriculturii, Ministerul Sanataţii, Agenţia Naţionala Sanitar Veterinara şi Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorului nu au facut nimic, din 2012 şi pîna acum, pentru a ridica nivelul de calitate al mezelurilor.
Nici ministerelor nu le face placere sa vorbeasca despre asta, de vreme ce niciun ministru nu ne-a acceptat interviul.
Ministerul Sanataţii ne-a transmis ca o propunere pentru modificarea legislaţiei ar trebui sa vina de la Autoritatea Naţionala Sanitar Veterinara. ANSVSA nu şi-a asumat însa nici macar responsabilitatea unui raspuns. Şi ne-a pasat mai departe, la ministerul Agriculturii.
Cum nici de la agricultura nu am primit iniţial o concluzie, am trimis solicitarea mai departe, catre premierul Viorica Dancila.
Într-un final, printr-un email, ministerul Agriculturii a recunoscut ca ordinul 560 este mult în urma cerinţelor pieţei. La insistenţele noastre, specialiştii celor patru instituţii au agreat sa îmbunataţeasca legea.
Iar modele de unde sa se inspire sunt cu duiumul.
Matei Vaida: ”Ar trebui introduse nişte categorii de calitate superioara, medie inferioara. De exemplu aşa e în Republica Moldova, am şunca de calitate superioara, cât medie, inferioara şi atunci nu aş mai avea problema ca cel care realizeaza un mezel de calitate inferioara încearca sa se duca cu preţul la maxim în sus şi undeva se întâlneşte cu cel ce face o şunca de calitate buna şi se bate cu el la preţ, ca ştiţi, şi unul şi altul sunt din punctul de vedere al legii corecţi.”
În conluzie, România ar trebui sa ia urgent exemplul ţarilor care au introdus legi interne de calitate, mai dure decât reglementarile Uniunii Europene, pentru ca producatorii sa nu mai urmareasca doar profitul, ci şi carnea din mezel …
Cu atât mai mult cu cât românii consuma în numar tot mai mare parizer, crenvurşti şi salam.