Campania publica dura condusa de controversatul om de afaceri Evgheni Prigojin impotriva guvernatorului din Sankt Petersburg, Alexander Beglov, a zguduit societatea rusa, care nu este obisnuita cu conflicte deschise de aceasta natura in cadrul verticalei puterii din Rusia, arata o analiza publicata de The Moscow Times, scrie g4media.ro.
Disputa ar parea sa incalce principiile fundamentale ale sistemului de putere al lui Putin, in care spalarea rufelor murdare in public a fost intotdeauna considerata un pacat capital, iar orice incercare de a rezolva probleme importante prin recurgerea la dispute publice era sortita esecului.
Se parea ca aceasta regula era batuta in cuie, insa nimeni nu il mustra acum pe Prigojin, un fost detinut care a infiintat ulterior o companie de catering folosita de Kremlin pentru evenimente oficiale si, mai tarziu, o armata de mercenari. Nu mai putin surprinzator este faptul ca nefericitul guvernator al celui de-al doilea oras al Rusiei pare imperturbabil in fata atacului a doua armate private: una militara si una mediatica.
Abia in ultimele luni conflictul dintre Prigojin si Beglov a devenit public, dar dusmania dateaza de aproape imediat dupa alegerea lui Beglov in functia de guvernator in septembrie 2019. Prigojin, care pana atunci a creat o retea media cu multe tentacule, precum si o ferma de roboti notorie, a incercat sa ajute biroul guvernatorului in timpul campaniei electorale.
Nu este clar daca Beglov l-a recrutat de fapt pe Prigojin pentru aceste servicii sau daca magnatul a ajutat din proprie initiativa, desi Prigojin a lasat sa se inteleaga intr-un interviu recent ca a finantat campania lui Beglov si ca guvernatorul nu a reusit apoi sa il returneze banii, asa cum ar fi promis.
La scurt timp dupa alegeri, prietenia s-a stricat. Versiunea lui Prigojin este ca Beglov continua sa blocheze proiectele de infrastructura pe care antreprenorul doreste sa le construiasca in Sankt Petersburg cu un cost de sute de miliarde de ruble: nici macar pentru profit, fireste, cat din dragoste pentru orasul sau natal.
Este adevarat ca biroul guvernatorului din Smolny blocheaza proiectele de dezvoltare ale lui Prigojin, cum ar fi planurile de reamenajare a teritoriului din Gorskaya, pe malul Golfului Finlandei. Mai recent, se pare ca autoritatile orasului au tras de timp pentru a elibera un permis necesar pentru deschiderea unui centru de afaceri construit de Prigojin. Cu putin timp inainte de deschiderea programata a cladirii, numele acesteia a fost schimbat in PMC Wagner Center, in onoarea companiei militare private pe care Prigojin a recunoscut recent ca a fondat-o, dupa ce ani de zile a negat acest lucru. Centrul de afaceri s-a deschis in cele din urma dupa mai multe zile de controale publice.
Ambitiile politice ale lui Prigojin au fost, de asemenea, aparent zadarnicite. Se crede pe scara larga ca, in cadrul alegerilor municipale din Sankt Petersburg din 2019, desfasurate in acelasi timp cu alegerile pentru guvernator, Prigojin a incercat si nu a reusit sa isi aleaga propria echipa in randul autoritatilor locale din Insula Vasilyevsky, unul dintre districtele orasului.
Doi ani mai tarziu, inainte de alegerile pentru Adunarea legislativa din Sankt Petersburg, Prigojin si-a acordat sprijinul partidului Rodina (Patria), a carui lista era condusa de Maxim Sugalei, care a ajuns pe prima pagina a ziarelor pentru ca a stat intr-o inchisoare din Libia. Cu toate acestea, partidul a fost exclus din alegeri din cauza unor nereguli in ceea ce priveste semnaturile colectate in sprijinul candidaturii sale, in timp ce Sugalei insusi a pierdut in districtul uninominal pentru care a candidat.
Timp de mai multi ani, mass-media locala legata de Prigojin a profitat de fiecare greseala facuta de autoritatile orasului. Omul de afaceri a incercat chiar sa exploateze cea mai puternica miscare civica a orasului – cea a conservatorilor din arhitectura – si a infiintat propria sa societate de conservare condusa de nimeni altul decat Sugalei. Acum, Prigojin a progresat de la insulte la adresa lui Beglov (afirmand ca postul de guvernator al orasului era „peste nivelul sau de plata”) pana la a cere Procuraturii Generale sa il ancheteze pentru tradare de stat.
Autoritatile din Sankt-Petersburg au ignorat in mare parte atacurile provocatoare ale lui Prigojin, spunand doar ca anumite „elemente criminale” nu sunt multumite de reformele care se desfasoara in oras, deoarece acestea ii vor priva de venituri ilegale. Nici iesirile omului de afaceri nu par sa provoace daune notabile reputatiei guvernului local. Oricum, Beglov nu avea o popularitate reala in Sankt-Petersburg care sa fie afectata, in timp ce, in cadrul Kremlinului, Prigojin nu are un vot decisiv in ceea ce priveste inlocuirea lui Beglov: altfel, acest lucru s-ar fi intamplat de mult timp.
Ceea ce este interesant in legatura cu dusmania dintre Prigojin si Beglov nu este atat de mult motivul pentru care au loc acum conflicte publice in cadrul verticalei puterii care ar fi fost imposibile candva. Acest lucru poate fi pus pe seama vremurilor pe care le traim: cu NATO la poarta, Kremlinul nu are timp sa se ocupe de astfel de fleacuri. Adevarata intriga este de ce o figura notorie din timpul razboiului, care a fost prezentata atat de presa rusa, cat si de cea internationala ca fiind unul dintre cei mai periculosi si mai puternici oameni din Rusia, nu poate rezolva nici macar unele probleme banale de zi cu zi in orasul sau natal.
Poate ca oamenii presupus a fi puternici nu sunt atat de puternici pe cat par, iar ceea ce vedem de fapt este cat de neajutorate sunt elitele rusesti, care dobandesc putere reala doar atunci cand devin parte a unui proces controlat de Kremlin, fie ca este vorba de razboi, cand lui Prigojin i se permite sa cutreiere inchisorile in cautare de recruti pentru Wagner, sau de alegeri, cand sistemul construit de Kremlin ii permite lui Beglov sa devina guvernator fara nicio dificultate. Din aceasta cauza, dar si datorita profilurilor lor inalte, ei devin subiectii unor asteptari umflate pe care nu au cum sa le indeplineasca in practica.
De asemenea, pare sa demonstreze ca este imposibil sa controlezi o societate care a cazut in isterie si sa ramai in acelasi timp un pragmatic cu capul rece, pentru care cel mai mare pacat este sa speli rufele murdare in public. Este prea mult sa ne asteptam ca membrii elitei rusesti sa vocifereze in Duma de Stat sau la Adunarea Generala a ONU intr-o zi, dar sa ramana calmi si cumpatati in interactiunile dintre ei in ziua urmatoare.
In aceasta privinta, Prigojin constituie daca nu o noua elita rusa, atunci cel putin un nou model de comportament al elitei. Pentru el, este mai important sa fie vazut decat sa obtina ceea ce vrea. Ceea ce pare socant pentru oameni in acest moment va deveni in curand ceva obisnuit, incheie The Moscow Times.