Doua rachete trase de Rusia au cazut pe teritoriul Poloniei, stat membru NATO. Ca urmare a acestui incident va exista o reactie a Aliantei Nord-Atlantice. Astfel, in cazul in care un stat membru al Aliantei este lovit neintentionat, se poate activa Articolul 4.
Conform Articolului 4, toate deciziile NATO sunt luate prin consens, dupa discutii si consultari intre tarile membre. Aliatii pot face schimb de opinii si informatii si pot discuta probleme inainte de a ajunge la un acord si de a lua masuri.
Consultarea este o parte cheie a procesului decizional al NATO, deoarece toate deciziile sunt luate prin consens.
Discutiile vizeaza toate subiectele de interes pentru Alianta, inclusiv activitatile de zi cu zi ale Aliantei, obiectivele sale de baza si rolul fundamental.
Consultarea consolideaza dimensiunea politica a NATO, oferind membrilor oportunitatea de a-si exprima opiniile si pozitiile oficiale.
De asemenea, acorda NATO un rol activ in diplomatia preventiva, oferind mijloace pentru a ajuta la evitarea conflictelor militare.
In Articolul 4 din tratatul fondator al NATO, membrii pot aduce in discutie orice problema care provoaca ingrijorare, in special cea legata de propria securitate, pentru a fi discutata in cadrul Consiliului Nord-Atlantic (CNA).
De la crearea Aliantei in 1949, Articolul 4 a fost invocat de mai multe ori, de exemplu de catre Turcia.
Consultarea ia mai multe forme. La nivelul de baza, implica pur si simplu schimbul de informatii si opinii. La un alt nivel se refera la comunicarea actiunilor sau deciziilor, pe care guvernele le-au luat deja, sau ar putea fi pe cale sa le ia. In cele din urma, poate cuprinde discutii cu scopul de a ajunge la un consens asupra politicilor care trebuie adoptate sau actiunilor care trebuie intreprinse.
In concluzie, consultarea este continua si are loc atat pe o baza formala, cat si informala. Se poate intampla rapid, datorita faptului ca toate statele membre au delegatii permanente la sediul NATO de la Bruxelles.
Guvernele se pot reuni in scurt timp, ori de cate ori este necesar, de multe ori cu cunostinte prealabile despre preocuparile lor nationale respective, pentru a conveni asupra politicilor comune sau pentru a lua masuri pe baza consensului.
Comitetele NATO faciliteaza consultarea, permitand oficialilor guvernamentali, expertilor si administratorilor sa se reuneasca zilnic pentru a discuta o gama larga de probleme. In Alianta este aplicat principiul luarii deciziilor consensuale, ceea ce inseamna ca toate „deciziile NATO” sunt expresia vointei colective a tuturor statelor suverane care sunt membre ale acestei organizatii.
In timp ce luarea deciziilor prin consens poate ajuta o tara membra sa-si pastreze suveranitatea nationala in domeniul apararii si securitatii, Articolul 4 poate fi o invitatie pentru tarile membre de a acorda acest drept grupului sau poate duce pur si simplu la o cerere de sprijin din partea statelor NATO.
Articolul 4
In conformitate cu Articolul 4 din tratatul fondator al NATO, tarile membre pot aduce o problema in atentia Consiliului Nord-Atlantic (CNA) – principalul organism politic decizional al NATO, si o pot discuta cu Aliatii.
Articolul prevede: „Partile se vor consulta ori de cate ori, in opinia oricareia dintre ele, integritatea teritoriala, independenta politica sau securitatea uneia dintre parti este amenintata”.
Orice tara membra poate invoca in mod oficial Articolul 4 din Tratatul Atlanticului de Nord. De indata ce este invocat, problema este discutata si poate duce la o anumita forma de decizie sau actiune comuna in numele Aliantei. Indiferent de scenariu, colegii membri care fac parte din Consiliu sunt invitati sa reactioneze la o situatie adusa la cunostinta de o tara membra.
De la crearea Aliantei in 1949, Articolul 4 a fost invocat de sapte ori. La 24 februarie 2022, Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania si Slovacia au solicitat sa organizeze consultari in temeiul Articolului 4, dupa invazia rusa a Ucrainei. La 26 iulie 2015, Turcia a facut aceeasi cerere, avand in vedere gravitatea situatiei care a fost generata de atacurile teroriste si pentru a informa aliatii cu privire la masurile pe care le lua.
Polonia a invocat articolul 4 la 3 martie 2014, ca urmare a tensiunilor crescande din Ucraina vecina, si a actiunilor agresive ale Rusiei. In doua randuri, in 2012, Turcia a solicitat o intalnire a CNA in temeiul Articolului 4: o data la 22 iunie, dupa ce unul dintre avioanele sale de lupta a fost doborat de fortele de aparare aeriana siriene si a doua oara la 3 octombrie, cand cinci civili turci au fost ucisi de obuzele siriene. In urma acestor incidente, la 21 noiembrie, Turcia a solicitat desfasurarea rachetelor Patriot.
NATO a fost de acord cu aceasta masura defensiva pentru a ajuta Turcia sa-si apere populatia si teritoriul si pentru a ajuta la detensionarea crizei de la granita.
Anterior, la 10 februarie 2003, Turcia a invocat in mod oficial Articolul 4, solicitand consultari in cadrul CNA cu privire la asistenta defensiva din partea NATO in cazul unei amenintari la adresa populatiei sau a teritoriului sau, rezultata din conflictul armat din Irakul vecin. NATO a fost de acord cu un pachet de masuri defensive si a desfasurat Operatiunea Display Deterrence de la sfarsitul lunii februarie pana la inceputul lunii mai 2003.