Rusia post-sovietica a trimis in ultimele trei decenii trei sonde interplanetare (dincolo de orbita Pamantului) si toate trei au esuat: Mars96 in 1996, Phobos-Grunt in 2011 si Luna-25 acum cateva zile. Luna-25 este cel mai recent astfel de esec, sonda care trebuia sa reporneasca programul spatial de explorare selenara s-a prabusit pe suprafata Lunii in urma unei manevre orbitale gresite, inainte de a incerca sa aselenizeze, transmite hotnews.ro.
In primul rand ar trebui sa spun ca Luna-25 nu are nici o legatura cu fostul program Luna de explorare al Lunii, incheiat cu misiunea Luna-24 in 1976. Numele misiunii a fost ales probabil pentru a sublinia un fel de continuitate, dar inginerii care erau activi in 1976 fie s-au retras fie nu mai sunt printre noi, iar Luna-25 a folosit cu totul alte tehnologii, de la motoare noi la un software de bord nou (poate chiar prea nou, voi reveni la acesta). Asadar in cazul Luna-25 nu putem invoca experienta sovietica in explorarea Lunii, pentru ca misiunea trebuia sa fie prima dintr-un sir de misiuni selenare din ce in ce mai ambitioase prin care Rusia de astazi si-ar fi confirmat prestigiul.
Dupa un zbor de opt zile si doua corectii orbitale executate cu bine, sambata, 19 august, sonda Luna-25 se afla pe orbita Lunii, pe o orbita cu apoapsa la 113 km (adica punctul cel mai ridicat al orbitei) si periapsa la 90 km (adica punctul cel mai scazut al orbitei si cel mai aproape de suprafata Lunii). In paranteza trebuie spus ca rareori orbitele sunt cercuri, de cele mai multe ori sunt elipse, ceea ce inseamna ca distanta fata de suprafata nu este constanta, ea avand un maxim (apoapsa) si un minim (periapsa). Pentru a executa aselenizarea, sonda trebuia sa se apropie si mai mult de suprafata lunara, asa ca sambata ea s-a pozitionat cu motoarele principale in directia de deplasare pe orbita Lunii si si-a activat propulsoarele, pentru a frana, pentru a-si cobori astfel periapsa pana la aproximativ 18 km.
De aici, landerul ar fi putut ajunge in aceste zile pe suprafata, undeva in apropierea Polului Sud lunar, conform planului. Ceva a mers insa prost la bordul sondei: nu stim daca a fost o problema cu softul de zbor sau pur si simplu o defectiune a motoarelor, dar acestea se pare ca au functionat cu 50% mai mult decat au fost programate sa o faca, ceea ce inseamna ca sonda a franat mai mult decat era necesar. Periapsa orbitei a devenit negativa, ceea ce inseamna ca traiectoria sondei avea sa intersecteze cu suprafata lunara, lucru care s-a intamplat cateva zeci de minute mai tarziu, cand Luna-25 s-a izbit de Luna cu o viteza de peste 1.5 km/s.
Roscosmos a raportat in dupa-masa zilei de 19 august pierderea contactului cu sonda. De obicei, agentia spatiala rusa nu raporteaza esecurile, decat daca acestea sunt catastrofale si evidente. Daca mai exista o urma de speranta ca sonda sa fie intacta si contactul cu ea sa fie restabilit, Roscosmos nu ar fi facut acel anunt. Era clar inca de atunci ca sonda are probleme serioase. La cateva ore, Roscosmos a confirmat ca sonda s-a prabusit pe Luna, ca urmare a unei tentative esuate de modificare a orbitei.
Cum spuneam mai sus, Luna-25 a fost o misiune noua, de aceea esecul nu mira pe nimeni. Mai adaugam si coruptia din sistemul guvernamental rusesc si sanctiunile care au afectat programul spatial rusesc si ne putem imagina destul de usor conditiile care au dus la acest esec. In mod normal, inginerii invata din astfel de greseli si inglobeaza concluziile trase in noi misiuni, mai robuste. Asa a facut India, care dupa esecul Chandrayaan-2 din 2019 a construit o sonda Chandrayaan-3 care acum se pregateste de aselenizare. Asa face Israel, care dupa esecul sondei Beresheet (tot din 2019), se pregateste sa lanseze in 2025 sonda Beresheet-2. Ce se va intampla in Rusia dupa esecul Luna-25? Avand in vedere situatia speciala de acolo, este prea devreme sa ne pronuntam.
Formal, Luna-25 facea parte din programul selenar International Lunar Research Station (ILRS), initiat de China si Rusia in 2021, la care ulterior au aderat si Venezuela, Pakistan sau Emiratele Arabe Unite, prin care aceste natiuni ar fi inceput un program comun de explorare a Lunii, o replica a Acordurilor Artemis, coordonate de Statele Unite. Asta chiar daca despre misiunea Luna-25 se discuta inainte de anul 2000, ea fiind ulterior considerata parte din ILRS. Ramane de vazut, in aceste conditii, care va fi rolul Rusiei in ILRS si daca nu cumva China va deveni liderul de-facto al acestui program (sondele chinezesti nu doar ca au aselenizat recent, dar au si adus probe de sol de pe Luna).
Roscosmos planuia sa lanseze in 2027 sonda Luna-26. Pentru ca aceasta nu contine un lander, gradul de dificultate al misiunii este, cel putin teoretic, unul mai scazut, asa ca nu ar fi greu de imaginat ca aceasta lansare ar putea totusi avea loc in 2027-2028, daca problemele care au dus la prabusirea Luna-25 vor putea fi rezolvate pana atunci. Urmatoarea sonda selenara, Luna-27 urma sa fie lansata in 2028 si sa aterizeze la Polul Sud lunar, urmata de Luna-28, cel mai devreme in 2030, care ar fi avut ca obiectiv aducerea de mostre de sol lunar, de la Polul Sud.
Cu siguranta, aceste misiuni vor fi amanate, acum cu atat mai mult, si vor mai trece ani buni pana cand Rusia va incerca o noua aselenizare a unei sonde proprii. Cat despre misiuni cu echipaj spre Luna, cred ca nu putem discuta despre acestea, la modul serios, decat poate candva dupa 2035-2040.
Intre timp, asteptam aselenizarea din cadrul misiunii indiene Chadrayaan-3 (programata pentru miercuri, 23 august) si asteptam cu interes lansarea landerului japonez Smart Lander for Investigating Moon (SLIM), programata pentru sambata, 26 august, la bordul unei rachete nipone H-IIB.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.