Germania este prospera si stabila. Cu toate acestea, la orizont se intrevad probleme. Si in timp ce Angela Merkel se pregateste sa plece din functia de cancelar, atunci cand se va forma un nou guvern in urma alegerilor din 26 septembrie, admiratia pentru conducerea ei stabila se va amesteca probabil cu frustrarea fata de complezenta pe care a generat-o, scrie The Economist.

Dupa o campanie lipsita de stralucire, care nu a reusit sa dea solutii pentru problemele iminente ale Germaniei, lumea ar trebui sa se astepte ca discutiile postelectorale pentru formarea unei coalitii de guvernare sa dureze luni de zile, facand sa sufere politica europeana. Iar la final, s-ar putea ca tara sa se trezeasca cu un guvern care nu reuseste sa faca mare lucru. Sunt incurcaturile pe care Angela Merkel le lasa in urma, explica The Economist.

Angela Merkel, 16 ani de guvernare fara reforme notabile
Doar Otto von Bismarck si Helmut Kohl au ocupat functia de cancelar al Germaniei mai mult timp decat a facut-o Angela Merkel. Bismarck a pus bazele unui imperiu si a inventat pe parcurs primul sistem public de pensii si de sanatate din Europa. Kohl a vegheat la reunificarea Germaniei si a fost de acord cu inlocuirea indragitei marci germane cu moneda euro. In schimb, realizarile doamnei Merkel sunt mai modeste, iar lista problemelor neglijate este lunga.  Germania arata ca o masina de lux al carei motor „toarce”, insa cand ridici capota, semnele de neglijenta sunt vizibile, comenteaza „The Economist”.

Sectorul public nu a reusit sa investeasca in mod adecvat sau intelept, ramanand in urma altora in ceea ce priveste constructia de infrastructura, in special cea digitala, iar asta pune piedici companiilor si face ca guvernul sa fie mai putin eficient. Problema este agravata de incapacitatea de a angaja suficient personal.

Apoi, economisirea prea drastica a banilor este o caracteristica a statului german si a atras critici.

Insa cea mai grava problema interna a Germaniei este esecul de a-si reforma sistemul de pensii. Germanii imbatranesc rapid, iar cei din generatia baby-boom vor reprezenta o povara si mai mare pentru buget spre sfarsitul acestui deceniu, pe masura ce se vor pensiona.

In ceea ce priveste schimbarile climatice, Germania a fost, de asemenea, destul de lenta. Inca emite mai mult carbon pe cap de locuitor decat orice alta tara mare din UE, fapt la care a contribuit si decizia de inchide centralele nucleare dupa dezastrul de la Fukushima din 2011.

Prea multe compromisuri
In Europa, unde influenta germana conteaza cel mai mult, reticenta Angelei Merkel de a o exercita a provocat dezamagire. UE are o problema cu indatorarea membrilor sai din sud.

In politica externa a UE, Germania ar fi putut si ar fi trebuit sa faca mai mult pentru a forta o ajustare mai rapida la o lume noua, mai putin confortabila. China este un rival economic si strategic din ce in ce mai provocator, Rusia o amenintare imprevizibila, iar America un aliat tulburat si nesigur.

In ciuda evolutiilor recente, Germania cheltuieste prea putin pentru aparare. Nu-si antagonizeaza Beijingul, in speranta ca vor exista conditii mai bune pentru schimburi comerciale. Ii ofera lui Vladimir Putin, presedintele Rusiei, un avantaj asupra aprovizionarii cu energie a Europei, sprijinind noul gazoduct Nord Stream 2 care, din intamplare, ajunge chiar in circumscriptia electorala a Angelei Merkel.

Asa se face ca a revenit altora, in principal presedintelui Frantei, Emmanuel Macron, sarcina de a convinge Europa sa faca mai mult.

Olaf Scholz, varianta cea mai buna de cancelar
Ce candidat german ar putea fi mai bun decat Angela Merkel? Sondajele de opinie sugereaza ca Germania va avea un nou parlament fragmentat, fara ca vreun partid sau macar doua sa poata forma un guvern.

In schimb, se prefigureaza o coalitie tripartita, incoerenta ideologic, o coalitie care, prin combinarea Verzilor - care cheltuiesc mult - si a liberalilor pro-business, ar putea avea dificultati in a se pune de acord asupra oricarui obiectiv ambitios. Este un alt simptom al „multumirii tuturor” pe care a practicat-o Merkel. Germanii, prudenti si obisnuiti cu confortul, par neinteresati de o dezbatere serioasa despre viitor.

„The Economist” crede ca o coalitie condusa de social-democratul Olaf Scholz cu Verzii si liberal-democratii ar fi de preferat. Cei 16 ani la putere ai crestin-democratilor au fost suficienti, considera publicatia economica. Partidul a ramas fara idei si fara elan, dupa cum arata clar decizia sa de a-l sustine pentru functia de cancelar pe Armin Laschet, politician predispus la gafe si neinspirat.

Pe de alta parte, Olaf Scholz, actualul ministru de finante, a fost eficient. Populatia are incredere in el. El ar fi mai dispus decat un cancelar CDU sa colaboreze cu Verzii in ceea ce priveste schimbarile climatice. Problema este ca, desi el apartine aripii favorabile mediului de afaceri din partidul sau, SPD este plin de oameni de stanga. Acestia ar putea incerca sa il traga mai mult in directia lor decat vor putea liberal-democratii si decat pot suporta companiile in limitele confortabilului.