Cei 33 de mineri salvati in mod miraculos in Chile se gandeau la un moment dat sa se sinucida si chiar sa recurga la acte de canibalism din cauza foamei, conform unei carti publicate de jurnalistul american Jonathan Franklin.
In primele 16 zile de dupa accident, cei 33 de mineri au avut foarte putina mancare, iar aproape toti manifesta acum probleme psihologice posttraumatice, explica Franklin in cartea "33 Men" ("33 de barbati").
"Cu sau fara mancare, imi spuneam ca voi iesi de acolo", a declarat Mario Sepulveda, al doilea miner scos din mina din San Jose.
"Cum? Ma intrebam care este minerul care ar fi murit primul si cum l-as fi mancat. Va pot spune ca nu ma deranja deloc si nu imi era frica", povesteste minerul.
Insa in a 17-a zi, echipele de salvare au intrat in contact cu minerii si au inceput sa le trimita mancare.
Victor Zamora isi aminteste ca minerii au trait momente de tristete profunda, unii avand in vedere chiar sinuciderea: "Ne gandeam ca daca va mai continua suferinta am putea merge in refugiu si porni motorul pentru a muri asfixiati cu dioxid de carbon".
Potrivit minerului, acest gest nu ar fi putut fi perceput ca sinucidere, ci ca o eliberare: "Voiam sa incetam sa mai suferim. Oricum urma sa murim".