Animalele sălbatice prosperă în Cernobîl la 40 de ani de la dezastru, iar motivul este destul de deprimant. Un nou studiu a arătat că lupii, urșii, râșii, elanii și caii sălbatici prosperă în zona de excludere din Cernobîl. La patruzeci de ani de la unul dintre cele mai grave dezastre nucleare din istorie, Cernobîl a devenit ceva ce nimeni nu anticipase: o rezervație naturală, scrie Vice.
Un nou studiu publicat în Proceedings of the Royal Society B a documentat un număr impresionant de animale de talie mare care prosperă în interiorul zonei de excludere de la Cernobîl, o suprafață de 2.600 de kilometri pătrați din nordul Ucrainei, care a fost în mare parte interzisă accesului oamenilor încă de la explozia reactorului nuclear din 1986.
Lupi, urși bruni, râși euroasiatici, elani, cai Przewalski, mistreți, cerbi roșii — 13 specii sălbatice în total, trăiesc la maxim într-unul dintre cele mai radioactive locuri de pe Pământ.
Cercetarea, condusă de ecologista Svitlana Kudrenko de la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg, a utilizat camere de supraveghere ascunse pe o suprafață de studiu de 60.000 de kilometri pătrați între anii 2020 și 2021.
Din totalul de 31.200 de observări de animale înregistrate, aproape 20.000 au provenit doar din rezervația de la Cernobîl. Cifrele scad semnificativ în rezervațiile izolate, iar în zonele neprotejate numărul animalelor scade dramatic.
Variabila cheie nu a fost nivelul radiațiilor. Am fost noi, oamenii. Cercetătorii susțin că adevăratul motiv este faptul că oamenii nu mai sunt acolo pentru a le face rău.
Rezervațiile mai întinse, mai bine conectate și în care accesul uman era restricționat mai strict prezentau o diversitate și o prezență a animalelor mult mai ridicate.
Elanii, în special, s-au dovedit extrem de sensibili la prezența umană — numărul lor scădea vizibil de fiecare dată când cercetătorii intrau în zonă.
Animalele nu prosperă în ciuda zonei de excludere. Ele prosperă tocmai datorită acesteia.
Ucraina a înființat oficial Rezervația de Radiații și Biosferă Ecologică de la Cernobîl în 2016 ca sanctuar oficial, dar oamenii de știință bănuiau de ani de zile că absența activității umane făcea mai mult pentru fauna locală decât orice program de conservare. Acest studiu demonstrează acest lucru cu date concrete.
Cercetătorii au avut grijă să precizeze că nu studiau efectele radiațiilor asupra acestor populații de animale. Această întrebare rămâne deschisă. Ceea ce doreau să afle era mai simplu și, în funcție de perspectiva fiecăruia, mai deprimant: ce se întâmplă cu fauna sălbatică când oamenii pleacă? Răspunsul, se pare, este că se descurcă extrem de bine.
Accesul în regiune a devenit semnificativ mai dificil de la invazia Rusiei în Ucraina din 2022, ceea ce înseamnă că cercetările ulterioare sunt suspendate pentru moment. Între timp, zona de excludere de la Cernobîl continuă să funcționeze ca un studiu de caz accidental privind aspectul lumii naturale fără intervenția umană.
Concluzia se impune de la sine. Pentru un număr tot mai mare de specii, o „zonă neutră” radioactivă este o opțiune mai bună decât orice loc în care ne aflăm noi, oamenii, conchide Vice, potrivit digi24.ro.