Odata cu retragerea mercenarilor dinspre Moscova dupa doar 24 de ore de la apelul la rebeliune al sefului Wagner, Evgheni Prigojin, acesta pare la o prima vedere perdantul conflictului deschis, mai ales ca Rusia il trimite acum in Belarus pentru a renunta la dosarul deschis impotriva sa. Imaginea presedintelui Vladimir Putin de om atotputernic s-a zguduit si ea un pic, dar deocamdata a supravietuit. Ministrul apararii al Federatiei Ruse, Serghei Soigu, al carui cap il cerea de fapt Prigojin, a ramas si el la conducerea ministerului. Asadar, care este marele perdant al acestei revolte armate? O analiza AFP incearca sa raspunda la aceasta intrebare, scrie hotnews.ro.
Au stat la pieptul gol impreuna in indepartata Siberia, au fost la pescuit impreuna si au jucat in aceeasi echipa de hochei pe gheata.
Ministrul rus al Apararii, Serghei Soigu, a fost vazut de mult timp nu doar ca un aliat politic al presedintelui Vladimir Putin, ci si ca unul dintre putinii prieteni ai sefului de la Kremlin din elita rusa.
Dar aceasta prietenie idilica (bromance) intre cei doi trece acum prin cel mai mare test, dupa revolta armata condusa de seful grupului Wagner, Evgheni Prigojin, care a criticat in repetate randuri Ministerul Apararii pentru modul in care a gestionat invazia Ucrainei.
Impetuosul Prigojin a acuzat vineri armata rusa ca a bombardat bazele grupului sau Wagner la cererea ministrului Apararii, Serghei Soigu, pe care a jurat sa-l „opreasca” cu forta militara.
Marele castigator si marele perdant al rebeliunii de o zi
AFP noteaza ca Putin pare sa fi supravietuit deocamdata revoltei dupa o mediere surpriza condusa de presedintele Belarusului, Aleksandr Lukasenko. Dar pozitia lui Soigu ramane profund precara din cauza severitatii fara precedent a atacurilor lui Prigojin impotriva lui si a ministerului sau.
Prigojin a reusit sa captureze cartierul general de comanda de sud al armatei ruse din Rostov-pe-Don, centrul nervos al invaziei Ucrainei, si l-a acuzat pe Soigu ca a fugit „ca un las” si a jurat ca „va fi oprit”.
Ministrul apararii nu se vedea nicaieri la momentul respectiv si a disparut, deocamdata, complet din vizorul publicului.
Seful Wagner ii acuzase anterior pe Soigu si pe generalul de top al Rusiei, Valeri Gherasimov, ca sunt responsabili pentru moartea a „zeci de mii de rusi” in conflictul din Ucraina si pentru „predarea teritoriului in fata inamicului”.
Asadar, „marele castigator al noptii a fost Lukasenko”, a declarat Arnaud Dubien, directorul think tank-ului Franco-Russian Observatory. „Marele invins a fost Soigu”.
Lukasenko pare pentru prima data ca un om cu putere
Dictatorul belarus, Aleksandr Lukasenko, a aparut ca un beneficiar al rebeliunii Wagner asupra Moscovei, desi, noteaza Guardian, este posibil ca aceste beneficii sa nu aiba o durata de valabilitate lunga.
El a aparut in presa rusa drept eroul momentului, omul care a salvat Moscova.
Acesta este un pas foarte mare inainte fata de rolul unui satrap provizoriu fragil, pe care Lukasenko l-a jucat de cand Vladimir Putin a intervenit pentru a-i salva regimul in urma aparentei infrangeri ale alegerilor din 2020.
In ultimii trei ani, Lukasenko a fost de acord sa formeze o „uniune statala cu Rusia”, a permis tarii sale sa fie o rampa de lansare pentru invazia completa a Ucrainei si s-a oferit sa depoziteze focoase nucleare tactice rusesti in Belarus, in timp ce au existat zvonuri cu privire la sanatatea lui.
Acum va gazdui o alta arme secreta si periculoasa a lui Putin, Evgheni Prigojin.
„Presedintele Belarusului l-a informat pe presedintele Rusiei in detaliu despre rezultatele negocierilor cu conducerea Wagner”, se arata in declaratia oficiala a biroului lui Lukasenko. „Presedintele Rusiei l-a sustinut si i-a multumit omologului sau din Belarus pentru munca depusa”.
Asta, desi Artiom Shraibman, cercetator nerezident la Carnegie Russia Eurasia Centre, nu crede ca „avem niciun motiv temeinic sa credem ca Prigojin l-ar asculta pe Lukasenko si asigurarile sale si ca Lukasenko are suficiente parghii si putere in politica interna rusa pentru a fi intermediarul unor astfel de tranzactii”.
Olga Onuch, lector de politica la Universitatea Manchester, a spus chiar ca „exista sugestii ca Lukasenko nu a luat parte de fapt la negocieri de-a lungul zilei si, cumva, a intrat in scena intr-un timp foarte scurt de la anunt”.
Oricare ar fi rolul sau adevarat, Lukasenko este garantul oficial al acordului si cel putin pare pe scena rusa ca un lider de sine statator, mai degraba decat o simpla extindere a Kremlinului.
Marirea si decaderea lui Soigu
Chiar inainte de izbucnirea revoltei vineri seara, Soigu a fost supus unei presiuni imense din cauza atacurilor lui Prigojin si a esecului fortelor armate ruse de a face progrese.
Pe 12 iunie, un videoclip a fost distribuit pe scara larga: Putin si Soigu asistand la o inmanare de medalii intr-un spital militar, unde presedintele rus a fost aratat intorcandu-i spatele ministrului apararii cu aparent dispret.
Soigu a avut o cariera de o longevitate politica de neegalat in Rusia post-sovietica, iar prezenta sa in centrul puterii de la Moscova o precede pe cea a lui Putin insusi.
Originar din regiunea Tuva din sudul Siberiei, Soigu este printre putinii rusi neetnici care au ocupat un post de varf in guvern dupa prabusirea URSS.
Si-a inceput ascensiunea in 1994, cand a fost numit ministru al situatiilor de urgenta in primii ani ai presedintiei lui Boris Eltin.
Soigu a devenit o prezenta familiara si de neclintit pentru rusi, precum si unul dintre cei mai populari politicieni ai tarii, in timp ce alerga prin tara pentru a face fata dezastrelor, de la prabusiri de avion la cutremure.
A ocupat aceasta functie pana in 2012, cand a fost numit guvernator al regiunii Moscovei, inainte de a fi numit rapid ministru al Apararii de catre Putin in acelasi an, dupa ce un scandal de coruptie l-a doborat pe predecesorul sau Anatoli Serdiukov.
El a fost numit imediat general, desi nu avea experienta militara la nivel inalt, dar a supravegheat cu succes operatiuni, inclusiv interventia din 2015 in Siria, care l-a mentinut la putere pe aliatul Moscovei, Bashar al-Assad.
Pentru cea de-a 65-a aniversare, Putin a avut un cadou special pentru prietenul sau, una dintre cele mai inalte distinctii ale Rusiei, a fost decorat cu medalia „Pentru Meritul Patriei”, pe care sa o adauge la un cufar deja plin cu decoratii.
Dar invazia mult mai putin reusita a Ucrainei – desi Kremlinul a sperat ca tancurile rusesti vor ajunge la Kiev - a ridicat in mod persistent intrebari cu privire la viitorul sau.
„Prigojin a vrut sa transmita mesajul ca Soigu si Gherasimov trebuie concediati pentru ca sunt incompetenti si este nevoie de o schimbare de strategie”, a declarat Pierre Razoux, director academic al Fundatiei Mediteraneene de Studii Strategice (FMES) din Franta.
Nu mai exista expresii de prietenie macho sau imagini ca in 2017 cu cei doi barbati cu camasile descheiate, bronzandu-si pieptul langa un rau din Siberia.
In schimb, Soigu a fost redus la intalniri in care ii raporteaza lui Putin sau pur si simplu o discutie prin video link intre el si Putin.
Prigojin a vizat, de asemenea, familia lui Soigu, in special sotul fiicei sale Ksenia, Alexey Stoliarov, un blogger de fitness care s-a ferit de razboi si a fost acuzat de presa de opozitie ca a apreciat o postare care se opunea invaziei.
Canalele de Telegram in limba rusa s-au umplut cu speculatii cu privire la cine i-ar putea succeda lui Soigu, iar guvernatorul regiunii Tula Alexei Diumin, care a ocupat posturi de top in armata si securitate prezidentiala, este considerat favorit.
„Grupul lui Soigu este pe punctul de a se prabusi, iar Serghei Kuzhugetovich insusi este in dizgratie si, cel mai probabil, va demisiona”, a declarat postul de telegram Preemnik.
Imagini cu Putin la TV, dar de dinainte de rebeliune
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a declarat duminica ca criza cauzata de provocarea fara precedent la adresa autoritatii presedintelui Vladimir Putin de catre luptatorii Wagner s-ar putea sa nu se incheie inca si ca ar putea dura saptamani sau luni.
Lovitura in forta esuata a lui Evgheni Prigojin dezvaluie ”fisuri reale” care-l ating pe presedintele rus Vladimir Putin, apreciaza duminica secretarul de Stat american Antony Blinken, relateaza AFP.
”Asta (insurectia armata) a sfidat in mod direct autoritatea lui Putin. Deci, asta ridica intrebari adevarate si releva fisuri reale” la cel mai inalt nivel al statului rus, declara seful diplomatiei americane postului CBS, potrivit News.ro.
Rusia, dupa ce imaginea lui Putin a fost stirbita de marsul mercenarilor catre Moscova, a difuzat la TV filmari cu liderul de la Kremlin care au fost
inregistrate inainte de rebeliune, dupa ce sambata pe retelele de socializare au aparut zvonuri ca acesta a fugit din palatul sau. Datele de zbor care arata avionul sau prezidential in miscare au sporit incertitudinea.
Imaginea lui Putin, oricum stirbita de gafa strategica a razboiului din Ucraina, in timp ce unii membri ai elitei se tem ca si-a angajat tara intr-o lunga si inutila risipa de vieti si resurse, se clatina.
Presedintele rus s-a confruntat in 24 de ore cu cea mai grava amenintare la adresa puterii din toti cei 23 de ani in care a condus statul nuclear. Si este uluitor sa vezi ca fatada de control total pe care a mentinut-o in tot acest timp ( ...) se prabuseste peste noapte, asa cum nota CNN sambata, inaintea ca rebeliunea sa se incheie.
Chiar daca rebeliunea esueaza rapid, undele de soc vor continua luni de zile, alimentand instabilitatea politica si ridicand semne de intrebare asupra capacitatii lui Putin de a conduce.