Cine este Recep Erdogan, omul care conduce Turcia cu o mana de fier de 20 de ani. A fost la inchisoare pentru incitare la ura

El a condus Turcia in ultimii 20 de ani, pe care a remodelat-o mai mult decat oricare alt lider, dupa ”epoca” Mustafa Kemal Ataturk, veneratul parinte al republicii moderne a Turciei.

Acum, Erdogan se confrunta cu unul dintre cele mai mari teste ale carierei sale politice, in timp ce Turcia se confrunta - de asemenea - cu o inflatie galopanta si cu cel mai devastator cutremur care s-a produs din 1999 si pana astazi.

A supravietuit unei tentative de lovitura de stat in 2016, insa sansele sale de a-si prelungi domnia in al treilea deceniu sunt nesigure, deoarece se confrunta cu cea mai dificila provocare electorala de pana acum.

Turcii au fost deja zguduiti de o criza a costului vietii, declansata partial de politicile economice neortodoxe ale guvernului Erdogan, noteaza jurnalistii de la BBC.

Inflatia anuala a atins un nivel record, de 85,5% in octombrie anul trecut, si putin sub 44% in aprilie. Cu zece ani in urma, un dolar valora mai putin de doua lire turcesti. Astazi, moneda americana cumpara aproape 20 de lire turcesti.

Si, ca un blestem, factura de reconstructie pentru cutremurul devastator din februarie se va ridica la zeci de miliarde de dolari.

Bilantul total al dezastrului din Turcia a ajuns la 48.000 de decese si la peste 115.000 de persoane ranite. In total, 50.000 de cladiri au fost distruse.

Erdogan a fost acuzat ca este principalul vinovat pentru practica "amnistiilor periodice" din Turcia, care ofera scutiri legale acelor structuri construite fara certificatele de siguranta necesare, in schimbul platii unei taxe. Acest lucru a contribuit la catastrofa recenta, au sugerat expertii.

Criticii il acuza acum pe Erdogan si guvernul sau ca nu au pregatit Turcia in mod corespunzator pentru cutremurele devastatoare din februarie, precum si pentru ca nu au reusit sa dea un raspuns national corespunzator.

Pentru un lider combativ care si-a construit o imagine frumoasa despre modernizarea si dezvoltarea Turciei, Erdogan a pierdut mult prin moartea celor aproape 50.000 de oameni in cele 11 provincii ale Turciei, ca urmare a cutremurelor.

A ajuns la putere, prima data, in calitate de prim-ministru, in 2003, iar dupa aceea ca presedinte ales direct in 2014, iar Recep Tayyip Erdogan a incordat muschii Turciei, transformand-o intr-o putere regionala, care sustine cauzele islamiste.

Desi este seful unei tari NATO, el s-a pozitionat ca un intermediar in razboiul Rusiei din Ucraina si face Suedia sa astepte aprobarea lui pentru a intra in Alianta militara. Iar diplomatia sa ”fortoasa” i-a enervat pe aliatii din Europa ... si nu numai.

Desi se pare ca exista multi turci care vor un viitor fara el, presedintele Erdogan este un castigator dovedit al alegerilor si nu va renunta usor la putere.

Cum a ajuns Erdogan la putere in Turcia

Nascut in februarie 1954, Recep Tayyip Erdogan a crescut ca fiu al unui paznic de coasta, pe coasta turca a Marii Negre.

Cand avea 13 ani, tatal sau a decis sa se mute la Istanbul, in speranta de a le oferi celor cinci copii ai sai o educatie mai buna.

Tanarul Erdogan a vandut limonada si chifle cu susan pentru a castiga bani in plus. A urmat cursurile unei scoli islamice, inainte de a obtine o diploma in management la Universitatea Marmara din Istanbul - si de a juca fotbal profesionist.

In anii '70 si '80 a fost activ in cercurile islamiste, alaturandu-se Partidului pro-islamic al bunastarii al lui Necmettin Erbakan. Pe masura ce partidul a crescut in popularitate in anii '90, Recep Erdogan a candidat la functia de primar al Istanbulului (in 1994) si a condus orasul in urmatorii patru ani.

Dar mandatul sau s-a incheiat dupa ce a fost condamnat pentru incitare la ura rasiala, pentru ca a citit in public un poem nationalist cu versurile: "Moscheile sunt cazarmile noastre, cupolele sunt castile noastre, minaretele sunt baionetele noastre, iar credinciosii sunt soldatii nostri".

Dupa ce a stat patru luni in inchisoare, s-a intors in politica. Dar partidul sau fusese interzis, pentru ca incalcase principiile seculare stricte ale statului turc modern.

In august 2001, el a fondat un nou partid, cu radacini islamiste, impreuna cu aliatul Abdullah Gul. In 2002, AKP a obtinut majoritatea in alegerile parlamentare, iar in anul urmator Erdogan a fost numit prim-ministru. El a ramas presedinte al AKP - adica al Partidului Justitiei si Dezvoltarii - pana in prezent.

Primul deceniu la putere

Din 2003, Erdogan a avut trei mandate de prim-ministru, fiind artizanul unei perioade de crestere economica constanta si castigand laude la nivel international, ca reformator. Clasa de mijloc s-a extins si milioane de oameni au iesit din saracie, in timp ce Recep Erdogan a acordat prioritate unor proiecte de infrastructura uriase, pentru a moderniza Turcia, mai noteaza BBC.

Insa criticii avertizau inca de atunci ca Recep Erdogan devenea din ce in ce mai autocrat.

In 2013, protestatarii au iesit in strada, in principal din cauza planurilor guvernului sau de a transforma un parc foarte iubit din centrul Istanbulului, dar si ca o provocare la adresa unui regim mai autoritar. Primul ministru i-a condamnat pe protestatari, pe care i-a numit ”capulcu” (in traducere libera „vagabond”, „borfas”), un fel de ”golani” turci - apelativul care a ajuns celebru in Romania fostului presedinte Ion Iliescu, in 1990, la adresa protestatarilor din Piata Universitatii.

Protestele din Parcul Gezi au marcat un punct de cotitura in guvernarea sa. Pentru detractorii sai, el se comporta mai degraba ca un sultan din Imperiul Otoman decat ca un democrat.

De asemenea, Recep Erdogan s-a certat atunci cu un invatat islamic cu sediul in SUA, Fethullah Gulen, a carui miscare sociala si culturala l-a ajutat sa castige trei alegeri consecutive si a fost activ in eliminarea armatei din politica.

Aceasta dusmanie va avea repercusiuni dramatice asupra societatii turcesti.

Renasterea musulmana a Turciei

Dupa un deceniu de guvernare, partidul lui Recep Erdogan a eliminat interdictia care oprea femeile sa poarte val in serviciile publice, interdictie introdusa dupa o lovitura de stat militara in 1980. Masura a fost aplicata pentru femeile din politie, armata si sistemul judiciar.

Criticii s-au plans ca asta a distrus pilonii republicii seculare a lui Mustafa Kemal Ataturk.

Desi el insusi este religios, Erdogan a negat intotdeauna ca ar dori sa impuna valorile islamice, insistand ca sprijina drepturile turcilor de a-si exprima religia mai deschis.

Cu toate acestea, el a sustinut in repetate randuri incriminarea adulterului. Si, ca tata a patru copii, a declarat ca "nicio familie musulmana" nu ar trebui sa ia in considerare controlul nasterilor sau planificarea familiala. "Ne vom inmulti descendentii", a promis el in mai 2016.

De asemenea, a laudat maternitatea, a condamnat feministele si a spus ca barbatii si femeile nu pot fi tratati in mod egal. De altfel, Recep Erdogan este un sustinator vechi al cauzelor islamiste, cunoscut mai ales pentru ca a folosit salutul cu patru degete al Fratiei Musulmane reprimate din Egipt.

In iulie 2020, el a supervizat transformarea cladirii istorice Hagia Sophia din Istanbul intr-o moschee, ceea ce a provocat furia multor crestini. Construita in urma cu 1.500 de ani ca o catedrala, constructia a fost transformata in moschee de turcii otomani, dar Ataturk a transformat-o intr-un muzeu - un simbol al noului stat secular.

Cum si-a consolidat Erdogan puterea in Turcia

Dupa ce i s-a interzis sa candideze din nou pentru functia de prim-ministru, in 2014, Erdogan a candidat pentru rolul - in mare parte - ceremonial, la acea vreme, de presedinte, in cadrul unor alegeri directe fara precedent.

Avea planuri mari de reformare a postului prezidential, creand o noua Constitutie de care sa beneficieze toti turcii si care sa plaseze tara lor printre primele 10 economii ale lumii.

Dar, la inceputul presedintiei sale, s-a confruntat cu doua episoade neplacute. Partidul sau a pierdut majoritatea in Parlament timp de mai multe luni, dupa un vot in 2015, iar cateva luni mai tarziu, in 2016, Turcia a fost scena primei tentative violente de lovitura de stat din ultimele decenii.

Soldatii rebeli aproape ca l-au capturat pe presedinte, aflat in vacanta intr-o statiune, dar a reusit sa ajunga in siguranta pe calea aerului. In primele ore ale zilei de 16 iulie, el a ajuns triumfator pe aeroportul Ataturk din Istanbul, in uralele sustinatorilor.

Aproape 300 de civili au fost ucisi in timp ce blocau inaintarea complotistilor.

Presedintele a aparut la televiziunea nationala si si-a adunat sustinatorii din Istanbul, declarandu-se "comandantul suprem". Iar tensiunea a fost evidenta in momentul cand a plans in timpul unui discurs la inmormantarea unui prieten apropiat, impuscat impreuna cu fiul sau de catre soldatii razvratiti.

Complotul a fost pus pe seama ”miscarii Gulen” si a dus la concedierea a aproximativ 150 000 de functionari publici si la retinerea a peste 50 000 de persoane, inclusiv soldati, jurnalisti, avocati, ofiteri de politie, academicieni si politicieni kurzi.

Aceasta reprimare a criticilor regimului Erdogan a dat alarma in strainatate, contribuind la inghetarea relatiilor cu UE, iar dorinta Turciei de a adera la Uniune nu a progresat de ani de zile.

Dar, din palatul sau, Ak Saray, de 1.000 de camere stralucitoare, cu vedere spre Ankara, pozitia presedintelui Erdogan parea mai sigura ca niciodata.

El a castigat la limita un referendum din 2017, care i-a acordat puteri prezidentiale extinse, inclusiv dreptul de a impune starea de urgenta si de a numi inalti functionari publici, precum si de a interveni in sistemul juridic.

Un an mai tarziu, el si-a asigurat o victorie categorica in primul tur al unui scrutin prezidential.Electoratul sau de baza se afla in orasele mici din Anatolia si in zonele rurale conservatoare. Insa, in 2019, partidul sau a pierdut in cele mai mari trei orase - Istanbul (capitala), Ankara si Izmir.

Pierderea la limita a primariei din Istanbul in fata lui Ekrem Imamoglu, din partea principalului partid de opozitie, Partidul Republican al Poporului (CHP), a fost o lovitura amara pentru Erdogan, care a fost primar al orasului in anii 1990. El nu a acceptat niciodata rezultatul.

Iar Imamoglu il devansa deja pe presedintele Erdogan in sondajele de opinie, insa acestuia i s-a interzis sa mai candideze la alegerile din mai. Presedintele Erdogan si aliatii sai au fost acuzati ca au folosit instantele de judecata pentru a-l scoate din circuitul electoral pe popularul primar.

Cel de-al treilea partid ca marime din Turcia, partidul pro-kurd HDP, s-a temut, de asemenea, ca va fi exclus de la alegerile parlamentare, din cauza presupuselor legaturi cu militantii kurzi, astfel ca a decis sa candideze sub o alta sigla. La fel ca si liderii turci anteriori, presedintele Erdogan a luat masuri dure impotriva Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), aflat in afara legii.

Desi Turcia a primit peste 3,5 milioane de refugiati care au fugit din razboiul civil sirian, Ankara a lansat, de asemenea, operatiuni impotriva militiilor kurde din afara granitelor, facandu-i sa plece pe kurzii din Turcia.

De asemenea, Erdogan are de mult timp legaturi stranse cu Vladimir Putin si a cautat sa joace un rol central ca mediator in conflictul din Ucraina. Desi este liderul unui stat NATO, el a cumparat un sistem rusesc de aparare antiracheta si a ales Rusia pentru a construi primul reactor nuclear al Turciei.

Viata privata a lui Recep Tayyip Erdogan

Recep Tayyip Erdogan locuieste in palatul prezidential din Ankara. Cladirea, numita Palatul Alb, a fost finalizata in 2014 si se afla pe un deal care domina capitala administrativa a Turciei.

Palatul Alb este 30 de ori mai mare decat Casa Alba din Washington DC, are 1150 de camere si este construita pe un teren de peste 150.000 de metri patrati.

Resedinta prezidentiala a costat 165 de milioane de dolari, din care covoarele au costat noua milioane de euro, usile cinci milioane de dolari, iar ferestrele 30 de milioane.

In complex se afla si un centru de conferinte, spatii de cazare pentru membrii oricarei vizite oficiale, un laborator pentru a detecta un eventual atac nuclear sau cu arme chimice, o moschee si o biblioteca.

Pe plan personal, Erdogan este casatorit cu Emine Gulbaran din 1978 si au impreuna patru copii: Ahmet, Bilal, Esra si Sumeyye.

Cei doi baieti ai sai, Ahmet si Bilal sunt amandoi oameni de afaceri. Fiica cea mare, Esra este casatorita cu Berat Albayrak, fost ministru al Finantelor in Turcia in perioada 2018-2020 si ministru al Energiei si Resurselor naturale in mandatul 2015-2018. Sumeyye, fiica cea mai tanara a lui Erdogan este implicata si ea in afaceri si a fost consilierul tatalui sau pe probleme de justitie in perioada in care acesta era premier al Turciei.

Pe Telegram-ul  Pro TV Chisinau  gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.