Desi se autoproclama ca fiind campioane in lume atunci cand vine vorba despre protejarea mediului inconjurator si stoparea incalzirii globale, Norvegia, Canada si Marea Britanie scot bani frumosi din activitati care nu fac altceva decat sa duca la schimbari climatice majore, potrivit unei analize a CNN.
In Oslo, becurile stradale sunt alimentate cu surse regenerabile, iar pentru a economisi energie, luminile inteligente se estompeaza atunci cand nu este nimeni in jur. Capitala norvegiana, ca restul tarii de altfel, este mandra de dotarile sale care sustin protejarea mediului. Si sistemul sau de transport public este alimentat in intregime de energie regenerabila iar doua treimi din masinile noi vandute in oras sunt electrice. Ba chiar Oslo dispune si de o „autostrada” pentru albine.
Cu toate acestea, exista o problema care nu ar trebui ignorata. O mare parte din inovatia de mediu cu care Norvegia este atat de mandra este finantata din banii veniti din petrol. Asta pentru ca Norvegia, in afara faptului ca este „campioana a climatului”, este si un important exportator de combustibili fosili si intentioneaza sa o mentina asa pentru mult timp.
Insa Norvegia nu este singura tara care sustine sustenabilitatea, in timp ce investeste bani in ceea ce provoaca schimbari climatice majore. Marea Britanie va gazdui anul acesta un summit chiar despre acest subiect, iar in acelasi timp, se gandeste sa deschida o noua mina de carbune.
Totodata, Canada, un lider autoproclamat al protejarii climei, investeste bani in proiecte cu petrol.
Campioni la capitolul protejarea climei sau adevaratii inamici ai mediului?
Multe tari din lume produc combustibili fosili in ciuda angajamentului de combatere a schimbarilor climatice. Cu toate acestea, Canada, Norvegia si Marea Britanie ies in evidenta pentru ca fac asta in timp ce se pozitioneaza drept campioni ai climei.
„Marea Britanie conduce lumea in lupta impotriva schimbarilor climatice. Am fost prima economie majora care a legiferat emisiile nete zero pana in 2050 si am redus emisiile cu 43% din 1990 - cea mai buna din G7”, a declarat pentru CNN un purtator de cuvant al Departamentului pentru afaceri, energie si strategie industriala din Marea Britanie.
Guvernul Regatului Unit poate face aceste afirmatii, deoarece in temeiul acordurilor internationale, fiecare tara este responsabila doar pentru emisiile de gaze cu efect de sera produse pe teritoriul sau. Asta inseamna ca Marea Britanie, Canada, Norvegia si alte tari nu trebuie sa se ingrijoreze de emisiile cauzate de arderea petrolului, gazului sau carbunelui in alte locuri din lume.
Emisiile de CO2 si incalzirea globala
Arderea combustibililor fosili emite dioxid de carbon (CO2) care capteaza radiatia solara in atmosfera, la fel cum sticla capteaza caldura intr-o sera. Acest lucru determina cresterea temperaturilor, ceea ce, la randul sau, determina conditii meteo extreme, topirea ghetii si cresterea nivelului marii.
Astfel, reiese o ecuatie foarte simpla: cu cat ardem mai multi combustibili fosili, cu atat mai mult CO2 va fi eliberat in atmosfera si cu atat mai mare va fi efectul de sera.
Scopul Acordului Climatic de la Paris este acela de a limita incalzirea sub 2 grade Celsius si cat mai aproape cu putinta de 1,5 grade peste nivelurile preindustriale. Pentru a putea face acest lucru, lumea ar trebui sa reduca productia de combustibili fosili cu aproximativ 6% pe an intre 2020 si 2030. Cu toate acestea, proiectiile actuale arata o crestere anuala de 2%.
34 de miliarde de tone de CO2, produse in lume doar in anul 2020
Oamenii de stiinta din domeniul climei au estimat cantitatea de gaze cu efect de sera pe care o putem adauga in atmosfera fara a incalca pragul critic de 1,5 grade. Astfel, la inceputul anului 2018, grupul interguvernamental al ONU pentru schimbarile climatice (IPCC) a estimat ca asa-numitul „buget” de carbon este de aproximativ 420 de gigatone (miliarde de tone) de CO2 pentru o sansa de doua la trei de a limita incalzirea la 1,5 grade.
O estimare mai recenta publicata la inceputul acestui an in revista Nature plaseaza cifra de la 230 de gigatone pentru o sansa de doi la trei de a atinge tinta, la 670 gigatone pentru o sansa de doi la trei de a o pierde.
Doar anul trecut, in lume au fost produse aproximativ 34 de gigatone de CO2, ceea ce inseamna ca marja ramasa de dioxid de carbon ar putea dura putin peste sase ani, asta cu exceptia cazului in care emisiile incep sa scada rapid.
Canada, Marea Britanie si Norvegia: Una zic si alta fac
Canada, Marea Britanie si Norvegia si-au stabilit obiective ambitioase. Marea Britanie si Canada s-au angajat sa reduca emisiile lor teritoriale pana la zero net pana in 2050. Norvegia doreste sa fie neutra din punct de vedere al emisiilor de carbon pana in 2030. Zero „net” inseamna ca, daca nu pot elimina complet toate emisiile, pot compensa diferenta pana la eliminarea carbonului din atmosfera, de exemplu prin plantarea mai multor copaci.
Cu toate acestea, toate cele trei tari intentioneaza sa produca in continuare combustibili fosili, investind in noi si noi proiecte.
Potrivit Regulatorului Energetic al Canadei, productia de titei din tara se asteapta sa creasca in continuare pana in 2039. Rezervele de petrol dovedite ale Canadei se ridica la aproximativ 168 miliarde de barili, potrivit datelor guvernamentale. Daca toate acestea sunt extrase si arse, s-ar adauga in atmosfera aproximativ 72 de gigatone de CO2, ceea ce reprezinta aproape o treime din bugetul de carbon ramas in lume.
Daca si Norvegia va continua sa foreze conform planificarii, emisiile totale din rezervele sale de petrol si gaze se vor ridica la aproximativ 15 gigatone de CO2, potrivit CICERO, un institut norvegian de cercetare a climei. Acest lucru ar consuma inca 6,5% din bugetul de dioxid de carbon ramas pentru intreaga lume.
Intre timp, Autoritatea britanica pentru petrol si gaze estimeaza ca, la sfarsitul anului 2019, rezervele de petrol din Marea Britanie se ridicau la 5,2 miliarde de barili, suficient pentru a continua productia inca doua decenii. Daca se intampla acest lucru, arderea ulterioara a acestor combustibili ar adauga inca 2,2 gigatone de CO2 in atmosfera.
Ce ramane de facut?
In timp ce actualele acorduri internationale nu impiedica tarile sa exporte emisiile de combustibili fosili in alta parte, exista o forta puternica la care guvernele ar trebui sa se gandeasca: alegatorii.
Opinia publica s-a schimbat in ultimii ani iar mii oameni au iesit in strazi pentru a atrage atentia asupra schimbarilor climatice.
In acest context, ramane de vazut ce anume vor alege tarile sa faca: sa salveze planeta, asa cum au promis, sau sa o condamne la schimbari climatice majore.
