V-ati intrebat vreodata de unde provin materialele din care sunt croite hainele pe care le purtati? Aflati ca e foarte posibil ca bumbacul, spre exemplu, sa fie din Turcia. Aceasta tara e principalul furnizor de bumbac al Europei si se lauda cu o industrie textila in plina expansiune. Dar cererea mare forteaza intrarea pe piata muncii copiilor. Desi guvernul turc a interzis exploatarea minorilor, la fiecare recolta, zeci de mii de copii trudesc sub soarele arzator. Urmariti un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 si Deutsche Welle. Emisiunea e difuzata vinerea la ora 23:30 si in reluare sambata de la ora 19:30.
Soarele este atat de fierbinte, incat parca te arde. Dar Sevilai, in varsta de 10 ani, culege neobosita bumbacul. In timp ce alti copii de varsta ei se joaca sau merg la scoala, Sevilai si fratii ei trebuie sa lucreze pe camp cu parintii si rudele lor. Am intrebat-o pe Sevilai daca a avut vreodata timp liber.
„Dupa ce mancam dimineata, tata spune: hai, hai sa mergem la munca. Dupa-amiaza, mama imi spune sa am grija de sora mea mai mica”, raspunde fetita. S-a intristat si i-au dat lacrimile atunci cand am intrebat daca a avut vreodata timp pentru joaca.
12 ore de stat in soare
Mehmet are 12 ani si de doi ani conduce tractorul. Spune ca ii place, dar culesul bumbacului este greu. In fiecare an lucreaza la camp aproape doua luni. Atat dureaza recoltarea. In acest timp, el si ceilalti copii nu merg la scoala.
„Culegem bumbac de la 6 dimineata pana la 6 seara. Stam in soare in tot acest timp. Mereu este la fel. Si prietenii mei tot asa fac”, spune baiatul.
Dar Mehmet macar viseaza la un viitor mai bun. Ar vrea sa devina politist.
„Vreau sa am un salariu sigur. Si vreau o viata buna pentru copiii mei”, explica Mehmet.
Mama lui Sevilai lucreaza si ea la camp impreuna cu copiii. Ne-a spus ca nu este deloc impacata cu faptul ca fetele sale trebuie sa culeaga bumbac.
„Copiii ar trebui sa mearga la scoala, desigur. Vrem sa le oferim o viata buna. Dar nu avem de ales, trebuie sa culegem bumbac. Ce putem face? Daca nu lucram, nu avem bani”, spune Asuman Ilhan, mama lui Sevilai.
Ce spune proprietarul terenului
Familiile care culeg bumbacul aici provin din sate aflate la 50 de kilometri distanta. In timpul recoltei, traiesc in corturi. In fiecare toamna, zeci de mii de copii lucreaza pentru a-si ajuta familiile sa treaca iarna, chiar daca in Turcia exploatarea copiilor prin munca este interzisa. Dar nu exista ajutoare sociale care sa-i sprijine.
Si Ramazan Okten, proprietarul terenului, stie ca pe campul lui nu ar trebui sa lucreze cei mici.
„Parintii nu au unde sau cu cine sa-si lase copiii. Vin din Siverek, Hilwan, Karacadag... Copiii nu au alta varianta decat aceea de a ramane cu familiile lor. Ar trebui sa mearga la scoala, dar cine ar mai avea grija de ei? Asa ca sunt si ei aici, in timpul recoltei. Ajuta, aduc apa...”, spune femierul Ramazan Okten.
Familiile sunt platite la cantitea de bumbac - 8 centi pe kilogram. Sevilai culege in jur de 20 de kilograme pe zi, ceea ce inseamna 1,6 euro.
50.000 de copii pe campurile de bumbac din Turcia
Sedat Benek este profesor de geografie si a facut ani de zile de cercetari cu privire la muncitorii sezonieri. A raspuns precaut la intrebarea despre cine este responsabil pentru cei peste 50.000 de copii care lucreaza la camp cateva luni pe an.
„Toata lumea cunoaste aceasta situatie. Din cauza pandemie de coronavirus, la cei 10 ani ai sai, Sevilai ar trebui sa fie in fata unui calculator si sa isi faca lectiile online. Dar face cu totul altceva. Situatia economica nu ii permite sa faca altceva, chiar daca ar vrea. Nu exista niciun calculator. Responsabili sunt cei care ocupa functiile inalte. Stie toata lumea asta? Da! Se va face ceva in acest sens? Nu!” - arata profesorul de geografie.
Nursel este sora lui Sevilai si are 12 ani. Dupa ce termina de cules bumbacul, va ajuta la spalatul rufelor. Si ea lucreaza de dimineata pana seara.
„NU vreau sa fiu aici. Vreau sa merg la scoala. Este greu sa-ti castigi existenta. Cred ca lectiile de la scoala sunt mult mai placute. As prefera sa merg la scoala, decat sa muncesc aici”, spune Nursel Ilhan.
Mama copiilor nu vede vreo perspectiva senina pentru viitorul copiilor.
„Viitorul copiilor arata ca si cel al parintilor. Si ei vor lucra tot la camp”, spune resemnata Asuman Ilhan, mama lui Sevilai.
Ziua lunga pe campurile de bumbac se apropie de final. Sevilai si Nursel stau putin langa foc. Nursel se gandeste la soarta ei si poate doar sa viseze la un viitor mai bun.