Cazul dureros al unui baietel de 5 ani, care si-a scris propriul necrolog, a ajuns in atentia presei internationale.



 
Pe 6 iulie 2018, Garrett Matthias a încetat din viaţa. Micuţul suferea de un cancer extrem de rar, care i-a atacat oasele şi nervii cranieni.


Înainte de a muri, Garrett şi-a scris propriul necrolog, povestind lucrurile pe care le-a îndurat în timpul tratamentului, dar relatând în acelaşi timp şi cu umor diverse momente din viaţa sa.

Necrologul scris de copil, ajutat şi de parinţi:

”Ma numesc Garrett Michael Boofias şi am 5 ani. Adresa mea: sunt un Bulldog! Culoarea mea preferata: albastru... şi roşu, negru şi verde. Supereroul meu preferat: Batman, şi Thor, Iron Man, Hulk şi Cyborg. Când o sa fiu mare vreau sa ma fac boxer.

Cel mai mult iubesc: sa ma joc cu sora mea, iepurele meu albastru, muzica rock, Lego, prietenii care au grija de mine, Batman.

Cel mai mult urasc: pantalonii! Cancerul mizerabil şi stupid. Acele. Când o sa mor: o sa fiu o gorila şi o sa arunc cu murdarie spre tati.

Incinerat sau îngropat: incinerat (ca mama lui Thor) şi sa ma transform într-un copac, în care sa locuiesc când o sa fiu o gorila.

Înmormântare privata sau cu mulţi invitaţi: înmormântarile sunt triste. Vreau 5 case gonflabile (pentru ca am 5 ani), pe Batman şi îngheţata.

La fel ca în Asgardia, vor fi artificii dupa apusul soarelui.

O a doua înmormântare va avea loc mai târziu, dupa ce parinţii îşi vor da seama cum pot transforma cenuşa într-un copac, pe care sa-l planteze într-o zona protejata.

Donaţii pot fi facute AICI.

Le suntem recunoscatori medicilor, asistentelor, cântareţilor, specialiştilor, terapeuţilor şi voluntarilor care au muncit încontinuu pentru a-l vindeca pe Garrett. Cancerul este urât, o bestie care lasa în urma ei numai distrugere. Cancerul omoara, la fel ca pe Garrett sau ca în alte cazuri din trecut. Cei care sunt ”norocoşi” şi supravieţuiesc îndura apoi efectele secundare şi stau cu teama ca se va întoarce. Vom lupta pentru un tratament pâna când cancerul nu va mai fura copilaria niciunui copil, pâna când niciun frate nu îşi va mai pierde prietenul cel mai bun, pâna când niciun parinte nu-şi va mai îngropa copiii.

Garrett a îndurat 9 luni de chin, pâna când a pierdut lupta cu cancerul. În tot acest timp, nu şi-a pierdut umorul şi i-a tachinat pe doctori şi asistente. Era mereu pus pe glume. Nimic nu dezarma mai mult o persoana decât replica lui ”ne vedem mai târziu, aligatorilor” (‘see ya later alligator’).

Ne vedem mai târziu!”